Despre dragoste

Publicat în Dilema Veche nr. 354 din 25 noiembrie - 2 decembrie 2010
Securiști radioși jpeg

Am să încep prin a mărturisi un lucru destul de intim (asumîndu-mi nedelicateţea de a afirma aşa ceva în public): îmi este drag Radu Cosaşu. Ţineam la el încă dinainte să-l cunosc personal, pentru că proza lui mi se părea foarte apropiată, foarte caldă. Pur şi simplu, simţeam că, prin cărţile lui, îmi vorbea ca un prieten. Firesc, sincer, fără să facă paradă şi fără să-şi cosmetizeze neputinţele. Ceea ce nu avea cum să nu mă impresioneze. 

Apoi l-am întîlnit, cînd am ajuns în redacţia Dilemei, şi am realizat că e omul deosebit pe care-l intuisem că se află în spatele cărţilor lui. Partea proastă este că, vreme de mai bine de zece ani, cît am mers în redacţia Dilemei şi m-am văzut cu el, nu am ajuns niciodată să discutăm aşa cum ar face-o doi prieteni. Asta din cauza mea: pur şi simplu, ca un licean îndrăgostit, aveam un soi de blocaj cînd vorbea cu mine şi, în general, spuneam numai prostii. Şi de aceea m-am bucurat foarte mult cînd l-am văzut la televizor, la emisiunea Literatura de azi de la TVR 1, şi i-am mulţumit în gînd lui Daniel Cristea-Enache că a reuşit să stea de vorbă cu Radu Cosaşu, şi pentru mine. 

La Cosaşu m-a impresionat întotdeauna devoţiunea pe care-o are pentru literatură, cum pentru el cartea şi cuvîntul scris reprezintă o religie. Este vorba despre o religie a iubirii, căci Cosaşu nu înţelege să se mişte altfel, în spaţiul literaturii, decît cu afecţiune. Asta-l face să le poarte pur şi simplu dragoste scriitorilor – fie că i-a cunoscut personal, fie că-i ştie doar prin intermediul operei lor. „Iubirea de breaslă este pentru mine o chestiune cardinală. Merg pînă la Don Quijote care-i iubea la nebunie pe caraghioşi, cum le spunea el. Pentru mine breasla nu e numai a unor caraghioşi în sensul comun şi stupid al cuvîntului... Am iubit scriitorii pînă la poem, pînă la a scrie despre asta, pînă la exagerare, dacă vrei“ – îi spunea lui Daniel Cristea-Enache. Aşa este, Radu Cosaşu are o extraordinară generozitate şi-şi împarte afecţiunea fără discriminare. Inclusiv unor neica-nimeni, ca mine. În emisiunea de la TVR 1, Cosaşu a vorbit, aşa cum o face şi în prozele sale, şi despre perioada în care a scris texte propagandistice. Ascultîndu-l cum abordează un asemenea subiect – sincer şi fără patimă –, nu ai cum să nu fii cîştigat de partea lui: „Fără acele texte aş fi fost mult mai sărac. Fiindcă erau scrise cu devotament. Cu un entuziasm pe care a-l nega sau a-l batjocori eu, unul, nu pot. Sînt lucruri pe care sigur că regret că le-am scris, dar... Cum este cu moartea lui Stalin. Mi s-a spus: «Cum, mă, ai plîns la moartea lui Stalin?». Nu aia era problema. Problema e să nu plîngi a doua oară la moartea unui tiran.“ 

Lui Radu Cosaşu îi place foarte mult oximoronul. Şi în viaţă, şi în ceea ce scrie. Iată, în sensul acesta, un alt citat admirabil: „O ecuaţie care nu este luată în seamă la noi este această idee a lui George Steiner: «am trăit vremuri atroce cu bucurii enorme». Care om simplu sau complicat acceptă asta în România? Nu se acceptă! Nu poate fi bucurie pe vremuri atroce! Punct. Eu îţi spun că am avut, în acele vremuri atroce, bucurii enorme. În anii ’80, era suficient să primesc un telefon de la Raicu, cînd mai era în România, şi, cu glasul acela al lui şi cu mica lui ostentaţie uşor parodică, să zică: «Te felicit pentru articolul de azi». Era suficient. Era o bucurie enormă!“ 

După cum se ştie, Cosaşu a refuzat cu obstinaţie să meargă în emisiuni televizate sau la altfel de întîlniri cu publicul. Mi-a plăcut ce explicaţie a dat pentru acest lucru: „Am oroare de delictul de exemplaritate. Dintotdeauna, de mic copil. Apariţiile acestea la televiziune sau la radio sau oriunde în altă parte pleacă de la prezumţia de importanţă, pe care eu n-o am, şi de-aici se trece la delictul de exemplaritate, pe care nu-l suport. Adică nu mă consider apt să apar în faţa cuiva, la televiziune, mai ales în zilele noastre.“ Frumos spus! Se non è vero, è ben trovato. La frumuseţea spuselor se adaugă însă şi faptul că ştii că e adevărat... Cum să nu iubeşti un asemenea om?

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

Adevarul.ro

image
De ce s-a oprit slujba oficiată de ÎPS Teodosie la Ziua Marinei. Explicaţiile Forţelor Navale Române
Statul major al Forţelor Navale a oferit primele explicaţii cu privire la incidentul petrecut în timpul oficierii slujbei religioase de către ÎPS Teodosie.
image
Cherofobia: teama de a fi fericit sau „după bine vine rău“. Cum se manifestă, care sunt semnele
Unele persoane simt aversiune faţă fericire, fără a avea un motiv raţional pentru acest lucru. În termeni de specialitate, această formă de anxietate se numeşte „cherofobie“, iar cei afectaţi fac tot posibilul să evite sentimentul de fericire.
image
Greşeala ce ar putea lăsa nepedepsită o bandă de tâlhari care a terorizat Ploieştiul
Trei hoţi din Prahova care au terorizat ploieştenii în perioada sărbătorilor de iarnă din anul 2020 sunt la un pas să rămână nepedepsiţi din cauza unei greşeli a instanţei.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.