Monte Cristo vs Wikileaks

Publicat în Dilema Veche nr. 356 din 9 - 15 decembrie 2010
Cum fu la Salonul de carte de la Paris jpeg

Fapt e că am o simpatie constantă faţă de Contele de Monte Cristo. Nu pentru răzbunare în sine, nu pentru candoarea lui iniţială şi nici pentru norocul comorii descoperite la ţanc – ci pentru că Edmond Dantès arată că omul, într-adevăr, adesea e sub vremi, dar (în ciuda a ceea ce scria cronicarul nostru) nu e obligatoriu să rămînă acolo. Monte Cristo urzeşte tot ce-i condamnabil într-o societate civilizată: şantajează la greu, cumpără oameni, manipulează presa – şi, totuşi, rămînem alături de el pînă la capăt, pentru că el face aceste nelegiuiri în numele legitimei sale răzbunări. Iar ce-l încîntă pe cititor în această revanşă este că inamicii lui Dantès, cu toată viclenia, ticăloşenia sau complicitatea lor, habar n-au de ceea ce li se pregăteşte. 

Un alt erou pe care-l simpatizez necondiţionat e bătrînul Santiago – by Hemingway –, cel ce iese în largul coastei cubaneze ca să prindă peşte. Aşteaptă 80 de zile; visează un milion de visuri; retrăieşte cîteva vieţi. Iar cînd, în final, peştele-spadă – uriaş cît comoara lui Monte Cristo – muşcă momeala, începe lupta. La un capăt al firului e omul: vlăguit şi vulnerabil; la celălalt capăt este universul/viaţa: impredictibile, incontrolabile. Dar Santiago nu cedează; victoria va fi a lui. Nu contează că apar rechinii, nici că din uriaşul peşte rămîne un uriaş schelet. Bătrînul învinge marea, şi nu invers. 

Ei bine, atît Contele de Monte Cristo (apărut pe la 1850) cît şi Bătrînul şi marea lui Hemingway (publicat un secol mai tîrziu) au avut şansa că pe vremea lor nu exista Wikileaks! Imaginaţi-vă trama lui Dantès dacă el ar fi fost avertizat, la început, despre ce coc inamicii săi; sau dacă, mai apoi, adversarii săi ar fi fost avertizaţi asupra a ceea ce Dantès le pregăteşte. Sau imaginaţi-vi-l pe bătrînul Santiago despovărat de secret – adică ştiind de la bun început că rechinii îi vor devora captura. S-ar fi ales praful de victoria sa – şi de nuvelă. 

Aşadar, 251.287 de documente au fost devoalate pe Internet la data de 28 ale lunii trecute. Ele-s datate între 1966 şi februarie 2010. 

Documentele, însumînd 261.276.536 de cuvinte, provin de la 274 de ambasade şi misiuni ale SUA din lume; dintre ele, 15.652 sînt clasificate „secret“, 101.748 sînt „confidenţiale“, iar 133.887 nu erau clasificate (sînteţi mai fericiţi că v-am dat cifrele astea?). În teribila poveste Wikileaks văd un simptom al maladiei postmodernităţii noastre. Este de la sine înţeles că nu aştepţi de la un mass-medium – iar Internetul e unul – să păstreze un secret. A cere presei să păstreze confidenţialitatea e o contradicţie în termeni. Nu media sînt responsabile de securitatea dosarelor guvernamentale – ci guvernele. Într-o epocă a transparenţei clamate universal, ce poţi să reproşezi unor computero-maniaci care – cine ştie cum – au spart 7X7 lacăte şi au ajuns să smulgă piese de sub pecetea tainei? 

Problema este că s-ar putea să ni se acrească de atîta transparenţă! Episodul Wikileaks mi se pare atît de dăunător şi de absurd, încît – cu riscul de a-i deranja pe adepţii adevărurilor pure – adaug că nu văd nimic bun în aceste dezvăluiri. Dacă Creatorul nostru – fie pe linie dumnezeiască, fie pe linie darwinistă, cum doriţi – ar fi vrut să n-avem secrete unul faţă de altul, ne-ar fi dat capacitatea de a ne citi gîndurile. Nici n-am mai fi vorbit între noi. Ne zăream, ne scanam pe sub sprîncene, ne gînguream telepatic şi bye bye, bonjour, fiecare-şi vedea de treaba lui. Pe de altă parte, mi se pare atît de incontestabil că secretul are şarmul lui încît nici nu ştiu cum aş putea s-o scriu aici mai bine. Aş putea da exemple din istorie sau din prezent; aş putea presupune că, dacă am citi în mintea apropiaţilor noştri (familie, colegi etc.), probabil că i-am ucide pe jumătate dintre ei, iar apoi ne-am sinucide bucuroşi. Amintesc doar un lucru, pe care bărbaţii îl cam ştiu: crăpătura din croiul unei fuste întinse pe-o coapsă e mai interesantă – pentru că ascunde ceva – decît o duzină de bikini & sutiene vizibile ceas de ceas. Eu aşa citesc episodul biblic al izgonirii din Rai: dacă ne-ar fi dat azi să umblăm goi pe străzi, cred că rasa s-ar cam stinge în cîteva generaţii – şi nu neapărat din cauza frigului. 

Iar întrebarea crucială în povestea Wikileaks mi se pare a fi: cui prodest? Cui şi la ce foloseşte că iau americanii, astfel, un bobîrnac în nas? Foloseşte cumva democraţiei în lume? Mira-m-aş! Wikileaks nu înseamnă transparenţă, ci tocmai opusul: dacă în jurul nostru s-ar dezvălui totul, vom cădea în cea mai neagră opacitate. Fără secret nu poate exista diplomaţie. Fără mister vom privi fără să înţelegem, vom fi inundaţi de informaţii care nu ne vor furniza cunoaştere (ci doar dubii) şi vom vorbi fără să comunicăm. Iadul pe Pămînt.  

Adrian Cioroianu este profesor la Facultatea de Istorie, Universitatea Bucureşti. Cea mai recentă carte a sa este Visul lui Machiavelli, Editura Curtea Veche, 2010. El scrie pe blogul Geopolitikon.

958 8 Lorin Niculae jpg
Zece școli de arhitectură pentru satele românești
Este deci momentul să înțelegem și, eventual, chiar să redescoperim și noi valoarea satului pentru arhitectura românească și să acționăm în consecință.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și feminități
Sigur, era și un mod de confirmare a feminității. Feminitate nu tocmai celebrată în perioada de atunci. Sloganul „femeia la cratiță”, care ne scoate din sărite în ziua de azi, era, pe atunci, în general, realitate. Excepțiile erau puține și rămîneau strict excepții.
p 20 WC jpg
Merită Joe Biden împărtăşania?
Dezbaterea în cauză a putut stîrni, iată, o reflecţie creştină cu multe dimensiuni: raport între credinţă şi laicitate, conştiinţă şi libertate a persoanei credincioase, stil de comunicare a tematicii creştine între dictat normativ şi călăuzire a credinciosului în drumul lui spiritual şi etic.
Nicolaos Tzafouris   Christ de Pitié   PDUT1974   Musée des Beaux Arts de la ville de Paris jpg
Corp păgîn și trup creștin
Prin arhitectura lucrării și derularea stilistic impecabilă a fiecărui capitol component, Marius Lazurca lucrează simultan cu izvoare antice și exegeze moderne, pentru a documenta continuitățile, asimilările, sintezele și rupturile produse în primele veacuri după Hristos.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Să forțezi o femeie să nască și apoi să crească acel copil este o formă de sclavie. Nașterea forțată nu poate fi numită drept la viață”
Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“

Adevarul.ro

image
Cu cât vor creşte salariile bugetarilor. OUG cu majorări şi sporuri a fost retrasă, un nou proiect a fost publicat de Ministerul Muncii
Ministerul Muncii a publicat, miercuri, în dezbatere publică un nou proiect de ordonanţă de urgenţă, care prevede majorarea salariilor tuturor bugetarilor, începând din luna august, cu un sfert din diferenţa dintre salariul prevăzut pentru anul 2022 în legea salarizării bugetare şi cel din luna decembrie 2021.
image
Fetiţa luată de curenţi la Vama Veche, salvată de Salvamar. Plutea pe o saltea pneumatică, spre Bulgaria
Salvatorii din cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă (ISU) al Judeţului Constanţa au fost solicitaţi pentru salvarea unui minor care plutea pe o saltea pneumatică pe mare.
image
Misterul decesului unui opozant al lui Putin, găsit mort în SUA. Soţia neagă varianta sinuciderii, susţinută de o jurnalistă rusă
Dan Rapoport (52 de ani),  un om de afaceri cu dublă cetăţenie letonă / americană, care a făcut o mulţime de bani în Rusia înainte de a deveni un critic al lui Vladimir Putin, a fost găsit mort în SUA.

HIstoria.ro

image
Una dintre cele mai mari bătălii de tancuri din istorie, în Historia de august
Născut în vara anului 1943, mitul despre bătălia de la Prohorovka a rezistat timp de mai multe decenii, deoarece sovieticii au avut toate motivele să preamărească și să se laude cu victoriile obţinute.
image
Cum a ajuns Vlad Țepeș ostatic la Înalta Poartă
Pacea semnată în 1444 între unguri și turci îl prevedea și pe Vlad al II-lea Dracul.
image
Iuliu Maniu, „un om de extremă rigiditate morală, în timp ce partidul s-a arătat dispus la tranzacţii“
Cea mai mare provocare politică internă PNŢ a primit-o nu de la muncitorii nemulţumiţi de scăderea salariilor și de șomaj sau de la opoziţia liberală, ci de la fostul principe Carol, îndepărtat de la tron prin actul din 4 ianuarie 1926.