Cu ochii în 3,14
CE SE ÎNTÎMPLĂ CÎND LIMBA ROMÅNĂ SE ÎNTÎLNEŞTE CU PERSPECTIVELE ROMÅNIEI? APAR, DE-A LUNGUL STRĂZILOR, FRAGMENTE DINTR-UN REGISTRU AŞTEPTAT
● Ce se întîmplă cînd limba română se întîlneşte cu marketingul românesc? Apar, de-a lungul şoselei, panouri publicitare de tipul: „Este criză. Ne e foame. Googăleşte-ne“. (P. M.)
● Jeffrey Franks, reprezentantul FMI la Bucureşti, a devenit, de cînd tot vine pe-aici, un fel de oracol, un fel de guru al economiei româneşti şi globale. Recent a declarat că „perspectivele României sînt mai bune decît cele ale unor state din zona euro“. Cred că totul depinde din ce perspectivă sînt privite perspectivele. (M. M.)
● O piatră cubică n-a mai rămas în toată zona bulevardelor G-ral Prezan şi Aviatorilor, pe care Primăria le-a asfaltat, în ciuda faptului că era vorba de un pavaj încadrat ca monument istoric. În Spania, Portugalia, Franţa, Italia sau Austria se foloseşte în continuare piatra cubică la pavajul străzilor şi aleilor (dincolo de estetic, avantajul mare fiind că acesta poate fi, la nevoie, spart şi reparat foarte uşor), dar la noi e de-nţeles: doar sîntem mari specialişti în asfaltări. N-au avut ăia imperii aşa durabile ca şoselele noastre! (M. C.)
● Am văzut filmul lui Alexandru Nanau despre Lumea văzută de Ion B. Artistul Ion Bîrlădeanu face colaje. Decupează de prin ziare fotografii şi fragmente de imagine, le lipeşte şi produce astfel o imagine nouă. Cam aşa e şi cu rubrica pe care tocmai o citiţi: facem colaje din ştiri luate de pe te miri unde. Probabil că de asta mă simt foarte apropiat de Ion B. (M. M.)
● Schimbări, săptămîna trecută, la nivel înalt: Fătuloiu, Tobă şi Şoric au fost înlocuiţi de Popa, Dascălu şi Manole. Dintr-un registru material se trece, pare-se, la unul (mai) spiritual. (S. G.)
● Lupta pentru teritoriu şi putere se transmite, în Bucureşti, şi păsăretului: pe acoperişul unei case din zona Traian stau, de obicei, nişte ciori. Într-o zi, s-au aşezat acolo doi pescăruşi, veniţi de cine ştie unde. Au adăstat pe respectivul acoperiş cu nonşalanţă, ca şi cum ar fi vrut să şi-l asume. Ciorile, vigilente, au observat manevra lor şi au ac-ţionat în consecinţă: pe locul disputat a venit întîi o cioară, apoi încă una, şi apoi încă una… Finalul înfruntării nu a fost cel aşteptat: văzînd că pescăruşii nu cedează, ciorile au plecat şi i-au lăsat într-ale lor. În ziua următoare, pescăruşii au plecat de tot. (I. P.)
CE SE ÎNTÎMPLĂ CÎND UN ÎNCEPUT DE CORP SE ÎNTÎLNEŞTE CU URMĂTORUL EŞEC? APAR MOTIVE PENTRU REINSTALAREA INDIGNĂRII NATURALE
● O fată vorbea la telefon în metrou cu altă fată: „Fată, Tataie s-a dus la doctor să-şi facă analizele. Cică ar avea un început de prostată, fată!“. Probabil că începutul de prostată o fi ceva cam ca începutul de burtă sau ca începutul de chelie. Şi probabil că toate sînt ceva mai puţin rele decît începutul de creier. (A. M.)
● Transcriu o întrebare citită pe un zid din Lisabona, tradusă & trimisă la redacţie de a.l.ş.: „Vi s-ar părea mai ciudat să vă naşteţi într-un corp de găină decît într-un corp uman?“. Iată o dilemă. (M. V.)
● Ani buni ne-am amuzat de faptul că la metroul bucureştean aflai întotdeauna cît timp a trecut de la ultimul tren. Acum afişajul s-a schimbat şi sîntem informaţi în cîte minute vine următorul. Altfel spus, a mai murit un banc. (A. M. S.)
● La ştiri, un inspector de poliţie dă o declaraţie într-un caz de sinucidere soldat cu un eşec, căci fata care se aruncase de la etaj a scăpat cu viaţă: „Victima s-a autoaccidentat prin precipitare“. Dincolo de exprimarea hilară, m-am gîndit fără să vreau la un buletin meteo. Oare cînd or să cadă precipitaţii cu sinucigaşi? (A. P.)
● Din motive climatico-financiare, se zice că ciocolata se va scumpi pînă într-atît încît va ajunge să coste precum aurul. Sau caviarul. Oricum va fi să fie, este de cacao. (S. G.)
● O ultimă plictiseală din seria „Nu vă abonaţi la RCS-RDS“: săptămîna trecută, după o pauză de două săptămîni de Internet (pentru reinstalarea „infrastructurii“), furnizarea serviciului plătit pînă la sfîrşitul anului a fost oprită, pentru că operatoarea de la ghişeu nu găsea chitanţa. Au mai fost şi nişte convorbiri (autoînregistrate de RCS-RDS, că doar sînt firmă serioasă) de un absurd care ar merita să intre în analele demenţei senile birocratice… (S. S.)
● Toată săptămîna trecută s-a tele-discutat, pe diverse tonuri ale îngrijorării şi indignării, felul în care numiţii Şoric, Tobă şi Fătuloiu (predestinare onomastică, nu alta!) au „terfelit imaginea Poliţiei Române“. Vă rog să-mi explicaţi şi mie: care imagine a Poliţiei?! (M. C.)
● Văzînd că participarea în stradă a fost slăbuţă de cîte ori au încercat, sindicatele încearcă o nouă strategie. Zice ştirea: „Vasile Marica (Sed Lex): Finanţiştii vor sta acasă două zile, în semn de protest“. Adică protestăm prin nemuncă. Adevărul e că protestul nu ar trebui să se facă împotriva tendinţelor naturale ale oamenilor, ci în aceeaşi direcţie cu ele, aşa mi se pare normal. Anunţ redacţia că voi protesta cu ocazia şedinţei următoare. (C. G.)
CE SE ÎNTÎMPLĂ CÎND ŢARA ASTA ÎMBRĂCATĂ ÎN ODIHNĂ SE ÎNTÎLNEŞTE CU UN FIOR? APAR SUFERINŢELE
● Un regizor de film român care a cîştigat recent un mare premiu internaţional face reclamă la o marcă de bere. Chiar aşa de rău se trăieşte în ţara asta? (A. P.)
● În trafic, circulînd mîndră de hainele ei cele noi, o „maşină îmbrăcată total în folii speciale ORACAL“. (D. S.)
● Cică, la summit-ul NATO de la Lisabona, delegaţia Georgiei a tras o petrecere cu 80 de „fete“. Au făcut atîta zgomot încît l-au deranjat pe preşedintele Sarkozy, care locuia în acelaşi hotel. Bietul Sarko, de la o vreme nu mai are parte de odihnă niciunde… (M. V.)
● Apropierea Zilei Naţionale a României nu îmi trezeşte, ca de obicei, nici un fior. Nu neapărat din cauza semnificaţiei ei sau a unei lipse de patriotism, ci din motive mult mai concrete: e decembrie, e frig, nu putem să ieşim la picnicuri, să stăm pe iarbă verde şi să bem civilizat şampanie, în timp ce căscăm gura la artificii, aşa cum am văzut, pe 14 iulie, într-o altă ţară. Poate aşa îi e dat românului: să sărbătorească zgribulit, în palton, la coadă la ţuică fiartă. Din acest punct de vedere, regret sărbătoarea de 23 August: cel puţin era vara! (A. P.)
● Off, ne-am mai liniştit, putem pentru ca să zicem că, în sfîrşit, ne mai oblojim suferinţele provocate de tranziţie şi de criză: avem cea mai mare instalaţie de iluminat din lume, compusă din fix 449.568 de leduri şi inaugurată de primarul Piedone. Într-o ţară în care, de cîteva zile, personajul principal este omul de afaceri Chelu, ne trebuia şi-o tichie de mărgăritar… (M. V.)
Foto: Patricia Mihail
