Cuiul din bancă

Publicat în Dilema Veche nr. 355 din 2 - 8 decembrie 2010
Democraţia cititului jpeg

Femeia îmbrăcată în uniforma personalului de pază ieşise deja de vreo două ori la o ţigară. Să fi avut cîţiva ani peste 50, părul blond, tuns scurt dezvăluia la rădăcini o brunetă sănătoasă. Trupul ca o pară îi era încins la mijloc cu o centură de Rambo de care atîrnau – cred – un baston de cauciuc şi un spray cu piper. Stătea acum cu spatele somptuos la clienţii înşiraţi ca vrăbiuţele, care pe cele cîteva scaune, care în picioare rezemînd pereţii căptuşiţi cu sticlă mată, ai băncii. 

În şirul de vrăbii (tăcute) care îşi doreau un credit sau care-şi plăteau oareşce obligaţii, mă aflam şi eu de mai bine de douăzeci de minute. Locul era bun, eram prima în rîndul format la vreo doi metri de „consultantă“, ocupată deocamdată şi ascunsă de spatele voinic al unei cliente care părea să-i fie o cunoştinţă apropiată. Aşteptarea devenise dureroasă. Sosise momentul în care ţi se face brusc cald, în care te mănîncă ceva îngrozitor în talpă şi tu porţi bocanci. Era precum aşteptarea disperată din supermarket în spatele cuiva care scoate din coş miliarde de produse. Care, spre final, ţipă spre soţ să se ducă repede după un borcan de bulion. Care, la final, cere ţigări aflate la altă casă. Iar, la finalul finalului, i se termină casieriţei hîrtia din aparatul de marcat. Cam aşa era aşteptarea mea. Iar răbdarea – din ce în ce mai puţină. În fine, în momentul în care mă pregăteam să mă retrag definitiv, consultaţia se termină şi sînt invitată pe unul dintre cele două scaune din faţa biroului. 

„Bunăăăă ziuaaaa şi vă mulţumesc că aţi avut atîtaaa răbdareeeii“ – răsună vocea unduios zîmbitoare a consultantei pentru credite. Doamne, sfinte Dumnezeule! Jesus Maria! Aţi angajat-o pe Mary Poppins la pensie, o Poppins cu un stomatolog foarte prost? Femeia nu era de pe lumea asta. Mi-am plecat ochii căutînd febril nimic în geantă, doar să-mi iau un răgaz şi să-mi recompun o faţă serioasă. 

Personajul avea un soi de coc victorian semicărunt din care-i ieşeau tot felul de antenuţe de păr rebel. Tremurau uşor în aerul recirculat al încăperii. Ochii mijiţi pînă la nişte fante extrem orientale din cauza unui zîmbet lung. Zîmbetul tăiat drept, parcă cu briceagul, de la o ureche la alta. Dinţii croiţi parcă din tipul ăla de ciment vechi cu pătuţe albe şi gri. Pulovăraş tricotat, bluză cu jabou. „Nu-i nici o problemă, zic, m-ar interesa să facem o simulare de credit, mă gîndesc să fac un împrumut.“ „Aa, zice, siiiigur, aveţi un CNPeeei (cod numeric personal)?“ Totul rostit prin zîmbetul torturant, tăiat cu briceagul. „Evident“, zic, apucîndu-mă să mă scobesc după buletin (nu l-am reţinut niciodată). „Darrr  datele firmei unde lucraţi, le aveţiiii…?“ se lăţi mai departe zîmbetul. „Ce date, nu vreau credit acum, zic, îmi trebuie numai o simulare, vă rog“, răspund. „Nuuu, zice, că nu pot introduceeei în programul de simulareee fără datele firmei.“ Era prea mult. Era a patra bancă în care călcam în ziua aceea; în nici una nu mi se mai ceruseră datele exacte ale locului de muncă, doar pentru o simulare. 

„Lăsaţi, zic, uitîndu-mă undeva în spate, pe lîngă urechile ei, o să revin eu cu toate datele.“ „Darr staaaţi, nici măcar «cuişorul» nu-l ştiţi?“ Cuişorul?? Probabil că-mi ieşiseră ochii din cap a mirare. 

„Cuuiul“, zise înclinînd uşor din cocul montant. „Codul Unic de Înregistrare“ mi se lămuri instantaneu în cap. Zîmbetul ei plutea în toată banca precum cel al pisicii de Cheshire, încadrîndu-i dinţii ca cimentul. „Nu, nu, vă mulţumesc, o să revin.“ M-am ridicat a pleca. Aud din spate, în timp ce mă îndreptam spre uşă „Vă aşteptăăăăm!“. Nu m-am mai uitat înapoi. Sînt convinsă acum că am deschis în acea dimineaţă de joi o uşă spre altă lume. Care a dispărut – pufff! – imediat ce am închis-o. La ideea de a lua un credit n-am renunţat. Mi s-a înşurubat ca un cui în cap. 

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM.

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

Adevarul.ro

image
Misterele celor mai spectaculoase peşteri din munţii Hunedoarei. Unde s-ar fi aflat comoara lui Decebal
Turiştii care ajung în munţii Hunedoarei pot vizita o mulţime de peşteri spectaculoase, pline de mistere. Unele au fost locuite din preistorie.
image
Şoseaua pierdută în munţi, plânsă de localnici: „În scurt timp nu o să mai admirăm peisajul minunat” VIDEO
Doar o parte din şoseaua care se afundă în munţi, pentru a lega Valea Jiului de Băile Herculane, a fost finalizată. Localnicii se plâng de starea drumului naţional.
image
O influenceriţă urmărită de milioane de fani, acuzată că şi-a ucis iubitul. Tânăra mai fusese arestată pentru că l-a agresat fizic FOTO
Courtney Clenney, în vârstă de 26 de ani, este o influenceriţă şi model OnlyFans din Statele Unite. Ea a fost arestată pentru crimă, după ce şi-a înjunghiat mortal iubitul, în timp ce se certau.

HIstoria.ro

image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.
image
Armele dacilor: formidabile și letale
Dacii erau meșteșugari desăvârșiți în prelucrarea metalelor, armele făurite de fierarii daci fiind formidabile și letale. Ateliere de fierărie erau în toate așezările, multe făcând unelte agricole sau obiecte de uz casnic, dar un meșter priceput putea foarte ușor să facă și arme.
image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.