La recepții

Publicat în Dilema Veche nr. 354 din 25 noiembrie - 2 decembrie 2010
Mai mult decît servicii jpeg

Am participat, de curînd, la un eveniment organizat chiar într-un scop nobil. Şi, de altfel, bine organizat, în care fiecare îşi ştia rolul şi şi-l performa „conform planului“. În sală nu erau mulţi oameni, ci atîţia cît trebuia, doar cei strict conectaţi cu respectiva acţiune socială. Moderatorul (căci toată povestea se filma) era decent, şi nu făcea obişnuitele glume sau „întorsături stilistice“ care se practică la asemenea ocazii. Cei din sală erau îmbrăcaţi adecvat, nici prea strălucitor, nici prea informal. Cu excepţia unei nu foarte lungi cozi la intrare (pentru că fiecare trebuia aşezat pe locul său personalizat), nici măcar nu am aşteptat foarte mult. Mîncarea de la sfîrşit era, şi ea, destul de copioasă şi rafinată. 

Şi totuşi, nu pot spune că mi-a plăcut să fiu acolo. Aşa cum, aproape de cînd mă ştiu, nu mi-a prea plăcut să iau parte la vreo asemenea manifestare publică. Pe cît de fireşti mi se par adunările de familie, despre care vorbeam în numărul trecut, sau cele dintre prieteni, pe atît de străine îmi par manifestările publice de acest gen. 

Multe dintre ele se desfăşoară în „scopuri nobile“, pentru cauze umanitare. Altele marchează lansarea cîte unui film sau a unei cărţi, de cele mai multe ori de calitate. În fine, unele sînt pur şi simplu aniversări ale unor instituţii sau companii. Toate au, însă, caracteristici comune: sînt frecventate de foarte multă lume, şi foarte diferită. 

Dacă la petrecerile de familie e chiar reconfortant să vină o grămadă de oameni, pentru că toţi sînt aleşi de tine şi de ai tăi, şi ca atare, ştii de unde şi cum să-i iei şi ce să le spui, la asemenea recepţii senzaţia predominantă, în ce mă priveşte, e mai curînd una de oboseală. 

Oboseală datorată, probabil, în cea mai mare parte, ideii de obligaţie socială şi protocolului; faptului că faci lucruri pentru că trebuie să le faci. O asemenea recepţie poate fi, în cele din urmă, chintesenţa relaţiilor sociale şi a ştiinţei păstrării lor. Să faci conversaţie sprinţară cu oameni care, în general, nu-ţi spun nimic (şi, de cele mai multe ori, nici tu nu le spui lor mare lucru) doar pentru că te gîndeşti că îi prieşte imaginii tale, carierei tale sau că e posibil să ai nevoie de ei în viitor, e o artă pe care o admir. Dar nu o stăpînesc. 

Şi nu afirm acest lucru cu dispreţ, ci, mai curînd, cu dezamăgire. Cred că cine are talent pentru aşa ceva are şanse la o carieră fulminantă. Mai cred, de asemenea, că doar oamenii timizi patologic sau într-o depresie neagră nu pot susţine small talk-ul care se cere într-o astfel de ocazie. Doar că e o chestiune de opţiune: unii pur şi simplu nu vor, şi atunci nu pot... Există cîteva tipuri de conversaţii care se poartă la elegantele mese în picioare, după ce ai stat cuminte la coadă la sandvişurile minuscule, dar prezentabile. Cea mai la îndemînă poate fi despre mîncare, în general politicoasă cu vagi accente critico-umoristice, ca să nu pari nici mitocan, nici lingău. Apoi, înaintînd mai „în adîncime“, simţi cînd e momentul să treci la analiza evenimentului care tocmai a trecut: a fost reuşit, desigur, s-au străduit, dar, totuşi, ai văzut cine a luat premiu la secţiunea cutare, de ce i l-or fi dat, mi s-a părut un pic cam ciudat, tu ce crezi... 

După care se poate aluneca, lent (mai ales şi după primele înghiţituri din vinul local) la organizatorii în sine, ce au vrut ei cu chestia respectivă, de unde şi-au tras fondurile şi ce rochie a avut prezentatoarea. Dacă simţi că interlocutorul nu-i foarte deschis la bîrfă, o poţi coti imediat spre situaţia economico-politică actuală jalnică, starea naşpa a televizunilor şi sfîrşitul lumii din 2012. 

Dacă nimic din toate astea nu merge, nu-ţi rămîne decît să tragi din pahar cu o privire melancolică, întretăiată din cînd în cînd de cîte un zîmbet palid, dar atotînţelegător, aruncat vecinului de masă. 

Sau, ca să scapi de toate complexele şi cîrcotelile, precum şi de senzaţia, recurentă, de alienare în mulţime, poţi, în loc de toate cele de mai sus, să recurgi la lecţii de etichetă: despre cum să te comporţi în situaţii formale, care nu presupun sentimente, ci doar respectarea unor reguli.

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

Adevarul.ro

image
Misterele celor mai spectaculoase peşteri din munţii Hunedoarei. Unde s-ar fi aflat comoara lui Decebal
Turiştii care ajung în munţii Hunedoarei pot vizita o mulţime de peşteri spectaculoase, pline de mistere. Unele au fost locuite din preistorie.
image
Şoseaua pierdută în munţi, plânsă de localnici: „În scurt timp nu o să mai admirăm peisajul minunat” VIDEO
Doar o parte din şoseaua care se afundă în munţi, pentru a lega Valea Jiului de Băile Herculane, a fost finalizată. Localnicii se plâng de starea drumului naţional.
image
O influenceriţă urmărită de milioane de fani, acuzată că şi-a ucis iubitul. Tânăra mai fusese arestată pentru că l-a agresat fizic FOTO
Courtney Clenney, în vârstă de 26 de ani, este o influenceriţă şi model OnlyFans din Statele Unite. Ea a fost arestată pentru crimă, după ce şi-a înjunghiat mortal iubitul, în timp ce se certau.

HIstoria.ro

image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.
image
Armele dacilor: formidabile și letale
Dacii erau meșteșugari desăvârșiți în prelucrarea metalelor, armele făurite de fierarii daci fiind formidabile și letale. Ateliere de fierărie erau în toate așezările, multe făcând unelte agricole sau obiecte de uz casnic, dar un meșter priceput putea foarte ușor să facă și arme.
image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.