Gafe mici și mari

Publicat în Dilema Veche nr. 356 din 9 - 15 decembrie 2010
Democraţia cititului jpeg

Oricine le-o fi făcut. Şi cînd spun „gafe“ mă gîndesc şi la seria de mici accidente caraghioase care, la momentul respectiv, devin strivitoare şi de un penibil absolut pentru bietul făptaş. Amintirea lor devine atît de chinuitoare că va fi îngropată adînc în memorie şi va fi rechemată numai şi numai cînd mizerabila şi torturanta jenă se va fi ostoit puţin. Salată între dinţi cînd te duci la un interviu şi te dai inevitabil deştept, o fustă căzută definitiv în mijlocul bulevardului Magheru, un copil mic, urît, despre care spui că-i urît, de faţă cu părintele nebănuit, un imens geam, proaspăt spălat (invizibil, deci) în care intri cu mare demnitate încercînd de fapt să ieşi dintr-un local foarte aglomerat.  

O întîmplare din facultate a rămas o bucată de vreme de nepovestit. Ca mai toţi studenţii la filologie, făceam practică pedagogică la liceu. Aveam de predat, pare-mi-se, „Moara cu noroc“ la clasa a X-a. Protocolul era complet; studentul îşi lua catalogul din cancelarie ca un om mare şi se ducea la clasă. Am făcut acelaşi lucru pătrunsă de importanţă. Elevii erau încă în pauză. Am ieşit din cancelarie ducînd catalogul regulamentar sub braţ şi, în secunda următoare, împiedicîndu-mă, am măturat într-o foşneală de hîrtii, haine, genţi toată scara şcolii de sus pînă jos. Pe burtă. La lecţia aia despre clasicul Slavici şi improbabilul Lică Sămădău a vrut să vină toată şcoala. 

O serie aparte de amintiri producătoare de tot soiul de jene pare a fi colecţia de fotografii din adolescenţă. Nu cunosc pe cineva care să nu încerce să le ascundă. Desigur, atunci cînd diferenţa faţă de starea actuală în care se prezintă respectivul e una uriaşă.  

Mai deunăzi, răsfoind un album dintre multele pe care le păstrează mama, am rîs cu lacrimi. Fotografii din miezul anilor ’80. Ce balamuc fovist! Ce năzbîtie de plastic! Cît sclipici în miezul zilei! Mă văd împreună cu colegele din „Zoia“ (acum Şcoala Centrală) pe băncile din Grădina Icoanei. Probabil ajunul unei petreceri. Umerii disproporţionat de vătuiţi ai sacourilor (blazere) fac din fetele firave tot atîtea instanţe caricaturale de Olive costumate în Popeye. Păduri, lujere şi încrengături de cercei de plastic, masivi, coloraţi nebuneşte le lungesc lobii urechilor. Freza fiecăreia, o Madonna wannabe. Părul tapat, înfoiat şi dat cu fixativ (în lipsă, apă cu zahăr) e ars de perhidrol. În el se încîlcesc bentiţe de dantelă neagră brodate cu bobiţe de sticlă colorată. Balerini de lac, cu şi fără tocuri. Brăţări din piele, din plastic, din tinichea. Feţele fragede fardate gros, ochii limpezi încercănaţi dramatic cu khol şi mascara. Şi atitudinea fetelor era pe jumătate ingenuă, pe jumătate jucat fatală. Un buchet de Cindy Laupere şi Pat Benatare de mîna a doua. Eu încercasem, se pare, un glam rock cu mijloace comuniste (micul trafic de haine din întreprinderi era înfloritor). Brusc, n-am mai rîs. M-am gîndit, curios, la cele cîteva mici penibilităţi personale, citind o istorie trăită de copilul Amos Oz. 8 ani avînd, evreu în Israelul anilor ’40 fiind, face o vizită împreună cu nişte rude la o bogată familie arabă. Era chiar înainte de izbucnirea violenţelor din Ierusalim, iar vizita – deşi amicală – era încărcată de extrem de multă tensiune. Fiecare neam dorea să arate că e paşnic şi civilizat. Amos e trimis în grădină să se joace cu ceilalţi copii. Vrea să impresioneze o mică arăboaică şi se suie în vîrful unui copac de unde începe să rotească periculos o bilă de metal legată de un lanţ. Lanţul se rupe, bila de metal îl răneşte pe micul frate al arăboaicei. Incidentul care, într-o lume obişnuită, ar fi fost povestit într-o cheie de mică notaţie de jurnal, cu umor, ia dimensiuni de conflict diplomatic. Nimeni din familie nu va mai pomeni nimic despre întîmplare. Se făcuse o greşeală impardonabilă. Nu era un simplu accident. Un joc de copii prefaţa acolo o dramă încă în desfăşurare.  

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM.

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

Adevarul.ro

image
Ciobanul din Valahia ajuns domnitor al Ţării Româneşti. A dus o prigoană aprigă împotriva marilor dregători
Mircea Ciobanul - domnitorul Ţării Româneşti care a primit acest nume pentru că înainte de a urca pe tron cumpăra oi pentru Constantinopol. Chiar dacă avea o preocupare paşnică, asta nu l-a împiedicat să devină unul dintre cei mai cruzi domnitori români.
image
Concubine plimbate în turism sexual. Cele mai mari preţuri erau la Suceava
Un oraş din nordul Bucovinei a ajuns paradis pentru proxeneţi şi prostituate datorită tarifelor mari care sunt practicate în această zonă.
image
„Pietrele Foamei” au ieşit la suprafaţă în albiile secate ale Râului Elba: „Dacă mă vezi, să jeleşti”
Europa se confruntă cu o secetă severă în urma unor valuri de caniculă fără precedent, ceea ce a determinat scăderea dramatică a debitului unor râuri europene importante. În Germania, în albiile secate ale râurilor au ieşit la iveală pietre masive folosite în urmă cu sute de ani pentru a prevesti vremuri vitrege pentru omenire, relatează Miami Herald.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.