„Te uiți și cîștigi!”

Publicat în Dilema Veche nr. 355 din 2 - 8 decembrie 2010
Securiști radioși jpeg

Am scris de multe ori despre cum a revoluţionat PRO TV televiziunea, despre ce a însemnat pentru audiovizualul românesc momentul 1 decembrie 1995 (cînd TVR folosea încă decoruri de dinainte de 1989), despre cum PRO TV a dat tonul la cîntec de-a lungul timpului. De asemenea, am scris şi despre felul în care postul din Pache Protopopescu a viciat în repetate rînduri discursul televizual, jucînd acelaşi rol de model pentru celelalte canale. 

Cum este un moment aniversar pentru televiziunea creată de Adrian Sîrbu, am să pun în paranteză judecăţile de valoare – fie că sînt pozitive, fie negative. Hai mai bine să ne dăm puţin analişti şi să ne uităm la sloganul inaugural al PRO TV: „Te uiţi şi cîştigi!“ 

Nu discutăm moralitatea mesajului, ci doar eficienţa lui, iar din acest punct de vedere este unul dintre cele mai bune sloganuri de după ’89. Pînă la momentul PRO TV, românii fuseseră învăţaţi că trebuie să munceşti pentru a cîştiga ceva. „Nici pîine fără muncă, nici muncă fără pîine“ – fusese lozinca vremurilor comuniste. Apoi, cînd furia folosirii imaginii muncitorului asudat s-a mai domolit, au apărut şi alte posibilităţi de cîştig, ca de exemplu loteria sau concursurile de cultură generală. La Loto dădeai bani, iar la concursuri erai ademenit cu sloganul „Cine ştie cîştigă!“, deci trebuia să-ţi foloseşti cunoştinţele acumulate. 

Iată însă că venea o televiziune capitalistă care-ţi spunea că nu mai trebuie să-ţi baţi capul pentru a cîştiga. E de ajuns să stai în fotoliul tău, relaxat, şi să te uiţi la filme sau la emisiuni de divertisment. Uitatul la televizor e o chestie pasivă, prin urmare nu ţi se cerea să faci nimic. Comuniştii ne puneau la muncă, pe cînd capitaliştii nu ne invitau decît să stăm şi să privim – iar pentru asta un nene, Florin Călinescu, era dispus să ne dea şi o groază de bani. Ce putea fi mai tentant decît atît? 

În timpul acesta, Antena 1 avea un slogan moale şi ambiguu: „Mereu aproape“. Ideea pe care voiau să o transmită oamenii lui Voiculescu era de empatie, de susţinere, de familiaritate, dar sloganul era atît de vag, încît putea însemna orice. „Mereu aproape“ putea fi citit foarte bine şi „permanent pe urmele tale“, aşa cum erau organele de filaj. Apoi, cum nu se specifica de ce sau de cine e Antena 1 aproape, se putea completa inclusiv cu lucruri negative: „Mereu aproape de dezastru“, „Mereu aproape de ultimul loc“, „Mereu aproape de faliment“ etc. S-a încercat şi formula cu cîştigul – Marius Tucă şi-a început cariera în televiziune cu o emisiune care se numea Milionarii de la miezul nopţii şi în care dădea bani celor care ştiau să răspundă la întrebări legate de conţinutul Jurnalului naţional – dar nici aceasta n-a prea prins. Marius Tucă însuşi, cel care-şi termina emisiunile cu îndemnul „Ţineţi aproape!“, s-a îndepărtat de televiziune. 

Sloganul PRO TV a avut un aşa succes, încît a fost copiat şi de alţii sau a intrat în folclor. Logica lui „faci un lucru plăcut şi cîştigi“ a fost copiată inclusiv pe etichetele unor produse alimentare, pe care puteai citi „mănînci şi cîştigi!“. În folclorul elevilor, fiţuica era numită „Te uiţi şi cîştigi“. Cum sloganul PRO TV ajunsese un bun comun, postul a trebuit să găsească altceva. Au urmat mai multe încercări eşuate, de tipul „PRO TV e al tău“, „PRO TV e tot ce vrei!“, „Tupeu de Proteveu“ – trecînd prin sloganuri sezoniere, care se jucau neinspirat cu particula „pro“ („PROtevara“, „PROtevelionul“, „Perechea PROtivita“ etc.) – pentru ca în cele din urmă să se ajungă la „Gîndeşte liber!“. Acesta nu are cum să aibă succesul lui „Te uiţi şi cîştigi!“, pentru că face chiar mai mult decît să te pună la muncă – te îndeamnă să gîndeşti, ceea ce e o activitate chinuitoare pentru mulţi. Şi apoi, cum să-i ceri cuiva pe care l-ai îndemnat atîta timp să se uite şi să uite de sine să mai şi gîndească? Pare o ironie.

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.