„Te uiți și cîștigi!”
Am scris de multe ori despre cum a revoluţionat PRO TV televiziunea, despre ce a însemnat pentru audiovizualul românesc momentul 1 decembrie 1995 (cînd TVR folosea încă decoruri de dinainte de 1989), despre cum PRO TV a dat tonul la cîntec de-a lungul timpului. De asemenea, am scris şi despre felul în care postul din Pache Protopopescu a viciat în repetate rînduri discursul televizual, jucînd acelaşi rol de model pentru celelalte canale.
Cum este un moment aniversar pentru televiziunea creată de Adrian Sîrbu, am să pun în paranteză judecăţile de valoare – fie că sînt pozitive, fie negative. Hai mai bine să ne dăm puţin analişti şi să ne uităm la sloganul inaugural al PRO TV: „Te uiţi şi cîştigi!“
Nu discutăm moralitatea mesajului, ci doar eficienţa lui, iar din acest punct de vedere este unul dintre cele mai bune sloganuri de după ’89. Pînă la momentul PRO TV, românii fuseseră învăţaţi că trebuie să munceşti pentru a cîştiga ceva. „Nici pîine fără muncă, nici muncă fără pîine“ – fusese lozinca vremurilor comuniste. Apoi, cînd furia folosirii imaginii muncitorului asudat s-a mai domolit, au apărut şi alte posibilităţi de cîştig, ca de exemplu loteria sau concursurile de cultură generală. La Loto dădeai bani, iar la concursuri erai ademenit cu sloganul „Cine ştie cîştigă!“, deci trebuia să-ţi foloseşti cunoştinţele acumulate.
Iată însă că venea o televiziune capitalistă care-ţi spunea că nu mai trebuie să-ţi baţi capul pentru a cîştiga. E de ajuns să stai în fotoliul tău, relaxat, şi să te uiţi la filme sau la emisiuni de divertisment. Uitatul la televizor e o chestie pasivă, prin urmare nu ţi se cerea să faci nimic. Comuniştii ne puneau la muncă, pe cînd capitaliştii nu ne invitau decît să stăm şi să privim – iar pentru asta un nene, Florin Călinescu, era dispus să ne dea şi o groază de bani. Ce putea fi mai tentant decît atît?
În timpul acesta, Antena 1 avea un slogan moale şi ambiguu: „Mereu aproape“. Ideea pe care voiau să o transmită oamenii lui Voiculescu era de empatie, de susţinere, de familiaritate, dar sloganul era atît de vag, încît putea însemna orice. „Mereu aproape“ putea fi citit foarte bine şi „permanent pe urmele tale“, aşa cum erau organele de filaj. Apoi, cum nu se specifica de ce sau de cine e Antena 1 aproape, se putea completa inclusiv cu lucruri negative: „Mereu aproape de dezastru“, „Mereu aproape de ultimul loc“, „Mereu aproape de faliment“ etc. S-a încercat şi formula cu cîştigul – Marius Tucă şi-a început cariera în televiziune cu o emisiune care se numea Milionarii de la miezul nopţii şi în care dădea bani celor care ştiau să răspundă la întrebări legate de conţinutul Jurnalului naţional – dar nici aceasta n-a prea prins. Marius Tucă însuşi, cel care-şi termina emisiunile cu îndemnul „Ţineţi aproape!“, s-a îndepărtat de televiziune.
Sloganul PRO TV a avut un aşa succes, încît a fost copiat şi de alţii sau a intrat în folclor. Logica lui „faci un lucru plăcut şi cîştigi“ a fost copiată inclusiv pe etichetele unor produse alimentare, pe care puteai citi „mănînci şi cîştigi!“. În folclorul elevilor, fiţuica era numită „Te uiţi şi cîştigi“. Cum sloganul PRO TV ajunsese un bun comun, postul a trebuit să găsească altceva. Au urmat mai multe încercări eşuate, de tipul „PRO TV e al tău“, „PRO TV e tot ce vrei!“, „Tupeu de Proteveu“ – trecînd prin sloganuri sezoniere, care se jucau neinspirat cu particula „pro“ („PROtevara“, „PROtevelionul“, „Perechea PROtivita“ etc.) – pentru ca în cele din urmă să se ajungă la „Gîndeşte liber!“. Acesta nu are cum să aibă succesul lui „Te uiţi şi cîştigi!“, pentru că face chiar mai mult decît să te pună la muncă – te îndeamnă să gîndeşti, ceea ce e o activitate chinuitoare pentru mulţi. Şi apoi, cum să-i ceri cuiva pe care l-ai îndemnat atîta timp să se uite şi să uite de sine să mai şi gîndească? Pare o ironie.
