O nobilă familie românească

Publicat în Dilema Veche nr. 354 din 25 noiembrie - 2 decembrie 2010
Cum fu la Salonul de carte de la Paris jpeg

Pe la anul 1866, un adolescent bălai, cu frunte lată şi ochii mari, elev în Cernăuţi, punea nişte poesii în plic, plus o scrisorică de autorecomandare, şi le trimitea către Pesta (jumătatea citadină a Budapestei de azi), spre un destinatar pe care nu-l întîlnise vreodată. Destinatarul respectiv – care scotea din 1865, pe o tiparniţă ungurească, o foaie scrisă în limba română – era Iosif Vulcan. Foaia lui se numea Familia. Adolescentul ce trimisese poezele se recomanda Mihail Eminovici – cunoscut mai apoi ca Eminescu, poetul cu majusculă din manuale şi din fotografiile de pe coridoarele şcolilor de azi. Da, aşa s-a întîmplat: poetul naţional – creator de limbă română, jurnalistul dedicat tradiţiei (redutabil chiar şi cînd n-a avut dreptate!) – n-a debutat la Iaşi sau Bucureşti, la Sibiu sau Tîrgovişte, ci la Pesta. Aceasta pentru că un intelectual al vremii – acel Vulcan – a avut flerul de a intui că junele versificator din celălalt capăt al românităţii are potenţial. Şi l-a debutat. Pentru un scriitor, prima publicare e a doua naştere. Oricîte cărţi, volume, ediţii sau premii ai strînge într-o viaţă de scris, un singur moment rămîne unic: debutul. 

Revista despre care vorbim – Familia – s-a mutat, la 1880, de la Pesta la Oradea (sau Oradea Mare, ori Nagyvárad – în maghiară, pe atunci oraş respectabil din Imperiul Austro-Ungar). Publicaţia avea redacţia pe Strada Principală a urbei (la numărul 375A – n-o evitaţi cînd se va da liber la călătoria în timp!), ieşea din tiparniţă în fiecare duminică dimineaţa, iar abonamentul pe un an costa 10 florini austrieci sau 25 de lei româneşti. Nu pot, în treacăt, să nu vă atrag atenţia – à propos de preţ – că tînăra pe-atunci monedă de la Bucureşti nu stătea deloc rău în raport cu una dintre principalele valute ale Europei! Ei bine, această Familia există şi azi (n-am nici o îndoială că adevăraţii dilematici ştiu aceasta) şi iat-o ajunsă la vîrsta de 145 de ani. Scriu acest text pentru a-i spune – alături de „La mulţi ani!“ – cît de mult o stimez, ca un cititor de departe (n-am publicat vreun rînd în Familia, drept care nu veţi bănui perieri între cumetri). Nu-s un istoric al presei române, dar cred că – la categoria sa de „greutate“ intelectuală – Familia e decan de vîrstă. Săptămînalul „enciclopedic“ lansat în 1865, din care capul familiei urma să aibă ce citi soţiei şi copiilor după masa duminicală de prînz (aceasta era ambiţia lui Vulcan), a devenit apoi revistă de cultură. În deceniile interbelice (anii 1920-’40), revista a fost de cîteva ori în pragul dispariţiei, dar a renăscut în serii succesive, ca un Phoenix pe hîrtie mereu nouă. 

În primele două decade ale comunismului românesc, Familia a lipsit din peisaj. Proletcultismul n-avea nevoie de aşa titlu (ce însemna Familia într-o vreme a calchierilor după limba rusă: Zori noi, Steagul roşu sau Gazeta literară?) şi nici de o asemenea tradiţie. Ceauşismul timpuriu – adică naţional-comunismul mascat în „independenţă“ faţă de Moscova – a mirosit repede avantajele manipulării tradiţiei. Şi, pe moment, curtarea intelectualilor a funcţionat. Pe această linie, revendicată ca naţională, Ceauşescu a fost un bun continuator al lui Gheorghiu-Dej – şi aşa se face că în anii 1964-’71 (re)apar în ţară reviste precum Ramuri (Craiova), Cronica (Iaşi), Tomis (Constanţa), Orizont (Timişoara), Argeş (Piteşti), Tribuna (Cluj), Vatra (Tîrgu Mureş), Ateneu (Bacău) ş.cl. Anneli Ute Gabanyi sau, recent, Valentin Chifor au scris despre această pleiadă de publicaţii din epoca „liberală“ a comunismului românesc. În 1965, la 100 de ani de la lansarea Familiei lui Vulcan, reapărea aşadar la Oradea revista Familia în seria sa nouă, a cincea (care continuă şi azi). E interesant ce s-a întîmplat cu (aproape) toate aceste reviste imediat după (re)apariţia lor: cu toate concesiile inerente, ele au devenit focare de (măcar minimă) rezistenţă la restalinizarea ce avea să vină. Familia n-a rămas prin nimic datoare bunului-simţ intelectual din acea Românie sub dictatură. Sub conducerea (pînă în 1989) a lui Alexandru Andriţoiu – poet bonom şi boem –, revista a îngăduit foşti deţinuţi politici, talente noi, teme perene şi polemici mereu calde. Aş putea da nume – dar ştiţi cum e: scapi un nume, superi zece oameni. Azi, revista e sub girul poetului Ioan Moldovan – şi sub garanţia unui corp mai mult decît onorabil de colaboratori locali sau naţionali. 

La vîrsta de 145 de ani, revista Familia păstrează cu totul eleganţa, tinereţea & amplitudinea intelectuală a ceea ce e peren în intelighenţia românească. Drept care, cu mintea-mi, uneori cutez a gîndi: şi totuşi, oare ce s-ar fi întîmplat dacă Vulcan ar fi aruncat la coş plicul junelui Eminovici? Cum ar arăta oare, azi, limba şi literatura română?

Adrian Cioroianu este profesor la Facultatea de Istorie, Universitatea Bucureşti. Cea mai recentă carte a sa este Visul lui Machiavelli, Editura Curtea Veche, 2010. El scrie pe blogul Geopolitikon.

958 8 Lorin Niculae jpg
Zece școli de arhitectură pentru satele românești
Este deci momentul să înțelegem și, eventual, chiar să redescoperim și noi valoarea satului pentru arhitectura românească și să acționăm în consecință.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și feminități
Sigur, era și un mod de confirmare a feminității. Feminitate nu tocmai celebrată în perioada de atunci. Sloganul „femeia la cratiță”, care ne scoate din sărite în ziua de azi, era, pe atunci, în general, realitate. Excepțiile erau puține și rămîneau strict excepții.
p 20 WC jpg
Merită Joe Biden împărtăşania?
Dezbaterea în cauză a putut stîrni, iată, o reflecţie creştină cu multe dimensiuni: raport între credinţă şi laicitate, conştiinţă şi libertate a persoanei credincioase, stil de comunicare a tematicii creştine între dictat normativ şi călăuzire a credinciosului în drumul lui spiritual şi etic.
Nicolaos Tzafouris   Christ de Pitié   PDUT1974   Musée des Beaux Arts de la ville de Paris jpg
Corp păgîn și trup creștin
Prin arhitectura lucrării și derularea stilistic impecabilă a fiecărui capitol component, Marius Lazurca lucrează simultan cu izvoare antice și exegeze moderne, pentru a documenta continuitățile, asimilările, sintezele și rupturile produse în primele veacuri după Hristos.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Să forțezi o femeie să nască și apoi să crească acel copil este o formă de sclavie. Nașterea forțată nu poate fi numită drept la viață”
Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“

Adevarul.ro

image
Preţurile petrolului continuă să crească. La cât ar putea ajunge până la sfârşitul anului şi cu cât au scăzut stocurile
Preţurile petrolului au crescut joi cu aproximativ 4%, deoarece datele solide privind consumul de combustibil din SUA şi aşteptările de scădere a livrărilor ruseşti au compensat temerile că încetinirea creşterii economice ar putea submina cererea, transmite Reuters.
image
NBC News: Rusia i-ar fi instruit pe angajaţii centralei nucleare Zaporojie să nu meargă la serviciu vineri, pe fondul îngrijorărilor cu privire la un incident planificat
Rusia i-ar fi instruit pe angajaţii centralei nucleare Zaporojie să nu se prezinte vineri la lucru, au confirmat în exclusivitate serviciile secrete militare ucrainene pentru NBC News.
image
De ce folosesc românii voucherele sociale pentru alcool şi ţigări. Ce spun sociologii şi psihologii
Ministrul Proiectelor Europene a anunţat că voucherele sociale blocate pentru că beneficiarii au cumpărat cu ele tutun şi alcool vor rămâne aşa până la următoarea tranşă de bani pe care statul o va livra. Experţii atrag însă atenţia că din coşul de c...

HIstoria.ro

image
Înființarea aviației militare în România
România a fost printre primele țări din lume care și-a înzestrat forțele sale armate cu aerostate și avioane.
image
Responsabilitățile date de germani Armatei Române la Stalingrad, mult peste posibilitățile acesteia
Bătălia de la Stalingrad a tensionat relațiile cu aliatul german, cu precădere în urma acuzelor venite dinspre liderii militari cu privire la responsabilitatea trupelor române pentru căderea în încercuire a Armatei 6 germane.
image
Sfârșitul tragic al poetului Dimitrie Bolintineanu
Pe 20 august 1872, Dimitrie Bolintineanu, poet, revoluţionar şi om politic, murea într-un ospiciu din Bucureşti, suferind de o afecţiune psihică, dobândită de pe urma mizeriei şi sărăciei.  Viaţa lui Bolintineanu a stat sub semnul cinstei.