Bazilica

Publicat în Dilema Veche nr. 354 din 25 noiembrie - 2 decembrie 2010
Bazilica jpeg

- actualitatea unei tipologii romane -

La origine, bazilica este un edificiu roman public, destinat justiţiei, amplasat de regulă în relaţie imediată cu un forum. De formă dreptunghiulară elongată, bazilica are, pe una din laturile sale scurte, o absidă semicirculară, indicînd prezenţa şi poziţia autorităţii de judecată. Din secolul IV d.C., bazilica e convertită în spaţiu de cult creştin, cu care devine, practic, sinonimă, pînă într-acolo încît, în limba română, acest tip de spaţiu, devenit biserică, desemnează şi lăcaşul de cult, de orice formă va fi fiind el, dar şi instituţia de cult creştin prin excelenţă, spre deosebire de celelalte limbi romanice, unde lăcaşul de cult e desemnat de un derivat al etimonului grec ecclesia, care descrie adunarea credincioşilor. Cu toate acestea, o seamă de spaţii de tip bazilical cu rol civil au fost construite în Renaştere, notabilă fiind cea închipuită de Andrea Palladio la Vicenza, acoperită cu un enorm acoperiş de tipul unei bărci răsturnate. 

Bazilica era acoperită cu o şarpantă în două ape, al cărei intrados era, la început, vizibil din interior, pentru ca, ulterior, şarpanta să acopere sisteme de bolţi, continui sau intersectate în cruce, precum şi cupole: exemplul notabil aici este Sfînta Sofia de la Constantinopole, o bazilică cu două abside complete (şi de lăţime egală cu deschiderea bisericii), surmontată de o cupolă cu diametrul egal cu lăţimea.  

Spaţiul interior al lăcaşului de cult astfel descris poartă, inclusiv din motive simbolice, numele de navă. În evoluţie, tipul bazilical a trecut de la o navă la un număr de trei sau cinci nave, separate de colonade dispuse paralel cu axul longitudinal al edificiului. Dintre acestea, nava centrală se înalţă deasupra tuturor celorlalte, permiţînd accesul luminii naturale prin zidurile laterale astfel create, în vreme ce navele laterale, din ce în ce mai joase, reprezintă spaţii colaterale navei centrale, servind atît la descărcarea împingerilor laterale generate de aceasta, cît şi unor scopuri cultice secunde (capele, locuri de înmormîntare).  

Deşi a dominat spaţiul creştin al secolelor II-VII d.C. şi a condiţionat ritualul şi arta sacră (vezi exemplele – excepţionale – de la Ravenna), bazilica a rămas asociată mai degrabă cu creştinismul occidental, devenit catolic după Marea Schismă. Acolo, în Occident, tipul bazilical s-a complexificat, primind nu doar un număr sporit de nave, ci şi geometrii noi, pornind de la intersectarea cruciformă a acestora, în vreme ce în Răsăritul, devenit ortodox, spaţiul bisericii s-a centrat, apărînd, ca final al devenirii ante 1453, tipul clasic numit cruce greacă înscrisă. Cu toate acestea, dacă unul dintre argumentele ortodoxiei româneşti este acela că se revendică de la predicarea Sfîntului Apostol Andrei în Scythia Minor, poate că nu ar fi lipsit de interes ca, pe aceeaşi logică, să ne amintim despre cîteva dintre primele biserici/bazilici de la noi, cele din coloniile greceşti de la Marea Neagră. Cel puţin în acest spaţiu originar al creştinismului de pe teritoriul actual al României, cred că ar trebui revizitate nu numai – chestionabile – prezenţe apostolice, ci şi, mult mai sigure, căci prezente, tipologiile planimetrice de la Callatis, Tomis, Istria sau Argame/Argamum. Ele pot constitui cu siguranţă o temă de reflecţie pentru arhitecţii bisericilor dobrogene de astăzi, căci ar reitera prezenţa şi identitatea creştinismului pe aceste locuri, dar şi moştenirea romană. Bazilica de la Niculiţel, sub hieration-ul căreia s-au găsit cei patru martiri (Zotikos, Atalos, Kamasis şi Filip), precum şi, dedesubtul lor, alţi doi, mai vechi şi neidentificaţi încă, era, pentru vremurile edificării ei, impresionant de monumentală. Este mare chiar şi după standardele actuale şi dovedeşte cît de important era Niculiţelul ca loc probabil de pelerinaj (mulţumită martirilor pe care, literalmente, este zidit lăcaşul).  

De cîţiva ani plănuiesc cu Alexandru Nancu să ridicăm o bazilică la Argamum/Argame (azi şantier arheologic lîngă Jurilofca), la Capul Dolojman care avansează Podişul Casimcei în lacul Razelm (odinioară, în mare, la care era port faimos). Există o pantă întreagă a capului compusă din piatră care a stat cu siguranţă în compunerea cetăţii, dar care, astăzi, nu îşi mai găseşte locul în zidurile stabilizate la o anumotă cotă, joasă, pînă acolo unde restaurarea este sigură. Cu alte cuvinte, există un excedent de piatră din Argamum. O dorim, măcar pentru soclul unei astfel de bazilici de mică amploare (există mai multe în oraş, dintre care două jumelate: o putem replica, în plan, pe oricare dintre ele), în speranţa că, poate, măcar un bloc din piatra prăvălită spre Razelm va fi făcut parte din vreuna dintre bisericile timpurii din cetate. Restul structurii poate fi făcut din lut, ca şi casele celelalte deja ridicate de Fundaţia Habitat şi Artă în România (cu concursul arhitecţilor Mariana Celac şi Cătălin Berescu), iar structura acoperişului, tăvănit ca la orice bazilică timpurie,  poate fi din lemn şi deci autoportantă. 

Dau drept exemplu o structură cumva analoagă bazilicii pe care vrem noi să o facem la Argamum, pe care am identificat-o la Tivoli. Ea trimite direct la Antichitatea romană şi explică vizual mai sugestiv ceea ce vrem să facem. Vrem să reamintim dobrogenilor că sînt, orice s-ar spune, descendenţi (sau moştenitori culturali) ai primilor creştini de pe teritoriul acesta, aparţinînd de o sută cincizeci de ani României. 

Avem planurile tuturor acestor bazilici şi ştim cît de urbană şi, în interiorul cetăţilor, cît de centrală era prezenţa lor. Putem extrapola restul şi chiar am putea să avansăm, în interiorul tipologiei date. Spre pildă, înlocuind tavanul plat, sau în două ape, cu bolţi în plin cintru, sau cu o curbură ceva mai plată. Există precedente atît pentru tipul consacrat, cît şi pentru cel de-al doilea. Un astfel de demers creator ar fi în legitimitatea moştenirii pe care, simbolic, o administrează astăzi biserica locului. De ce să ne privăm de frumuseţea bazilicilor dobrogene, privind doar la ruinele splendorii celei din străvechime, fără să încercăm să actualizăm privilegiata istorie a locului? Acum revigorăm tipologii străine medievale şi le ignorăm pe cele locale, antice. Or, să fi fost decident ortodox român astăzi, aş fi ales să celebrez arhitectural perioada conciliilor ecumenice, mai cu seamă că aceasta precede marea schismă şi, deci, este acceptabilă ca tradiţie comună, ecumenică. 

Augustin Ioan este profesor la Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu“.

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

Adevarul.ro

image
Misterele celor mai spectaculoase peşteri din munţii Hunedoarei. Unde s-ar fi aflat comoara lui Decebal
Turiştii care ajung în munţii Hunedoarei pot vizita o mulţime de peşteri spectaculoase, pline de mistere. Unele au fost locuite din preistorie.
image
Şoseaua pierdută în munţi, plânsă de localnici: „În scurt timp nu o să mai admirăm peisajul minunat” VIDEO
Doar o parte din şoseaua care se afundă în munţi, pentru a lega Valea Jiului de Băile Herculane, a fost finalizată. Localnicii se plâng de starea drumului naţional.
image
O influenceriţă urmărită de milioane de fani, acuzată că şi-a ucis iubitul. Tânăra mai fusese arestată pentru că l-a agresat fizic FOTO
Courtney Clenney, în vârstă de 26 de ani, este o influenceriţă şi model OnlyFans din Statele Unite. Ea a fost arestată pentru crimă, după ce şi-a înjunghiat mortal iubitul, în timp ce se certau.

HIstoria.ro

image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.
image
Armele dacilor: formidabile și letale
Dacii erau meșteșugari desăvârșiți în prelucrarea metalelor, armele făurite de fierarii daci fiind formidabile și letale. Ateliere de fierărie erau în toate așezările, multe făcând unelte agricole sau obiecte de uz casnic, dar un meșter priceput putea foarte ușor să facă și arme.
image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.