⬆
La zi în cultură
Pagina 79
Mame, soţii, fiice
Invitată zilele acestea la Festivalul Internaţional de Literatură Bucureşti (FILB), ajuns la a şasea ediţie, Zeruya Shalev (n. 1959) are deja traduse în limba română o trilogie a relaţiilor de cuplu şi acest roman, Fărîme de viaţă, despre care autoarea spunea că ar fi cea mai optimistă carte a ei.
„Cinema-ul românesc nu face concesii publicului său" - interviu cu Brian ACKERMAN
Brian Ackerman este directorul artistic al Jacob Burns Film Center din Pleasantville, New York, unde a prezentat pînă acum, cu success, două sezoane de film românesc. Între 5 şi 10 decembrie, Making Waves – festivalul de film românesc de la New York, se extinde pentru prima oară la JBFC.
O „oglindă-oglinjoară“
Peste o treime dintre bucureşteni merg la teatru cel puţin o dată pe an. Cel mai frecventat teatru din Bucureşti este Teatrul Naţional „I.L. Caragiale“. Iar publicul alege în general spectacolul în funcţie de actorii din distribuţie.
Dramaturgie contemporană la Tîrgu Mureş
Compania „Liviu Rebreanu“ a lansat un program de dramaturgie contemporană, românească şi străină, prin care s-a conectat la problemele realităţii imediate, dar şi la tendinţa teatrului est-european de chestionare a istoriei recente, respectiv a perioadei comuniste.
The horror! The horror!
Semnat de veneratul scriitor american Cormac McCarthy, scenariul filmului The Counselor este în tradiţia acelor piese alegorice medievale numite „moralităţi“. Personajele – în primul rînd cîţiva albi putred de bogaţi, implicaţi în traficul de droguri din Mexic – vorbesc în fabule şi în pilde, şi sînt unul mai oracular sau mai criptic-gnomic decît altul.
Hyperpop
Cînd un label precum Hyperdub alege să-şi adauge în portofoliu un proiect muzical relativ îndepărtat de estetica de pînă acum a grupului, proiect importat din îndepărtata Canadă, ştii că trebuie să fie ceva acolo.
Educaţia prin violenţă
"Cel mai dificil va fi să îi convingem pe oameni să vorbească despre un subiect de care le e ruşine. Nu e uşor pentru un adult să descrie relaţia pe care a avut-o cu părinţii săi şi felul în care acest lucru i-a influenţat viaţa mai tîrziu."
Tribul Mursi – între farfuriile din buză şi stupii de albine
Pe drumul spre Jinka, ghidul nostru îşi tot suna prietenii din zonă. Cînd termina de vorbit, se întorcea spre noi şi ne spunea cu o faţă pleoştită: „Încă se bat. Nu ne lasă poliţia să mergem.“
"Negustorul de începuturi de roman", Tîrgul de Sf. Andrei, "Sonoro Conac"
„Prima frază a unui roman trebuie să conţină ceva din energia unui strigăt inconştient care provoacă o avalanşă...“ Aşa sună prima frază a unui roman apărut recent: Negustorul de începuturi de roman de Matei Vişniec (Editura Cartea Românească). O carte despre începuturi şi mai ales despre continuări durabile. (Matei Martin)
● Vineri, 29 noiembrie, o aniversare – 2 ani ai Librăriei Bastilia, cu o lansare bizară şi o cină sălbatică. Este vorba de volumul Pagini bizare de Urmuz, însoţit de CD-ul F
Fiica revoluţiei
Continui să cred şi să afirm că unul dintre cele mai coerente şi mai importante proiecte externe dedicate literaturii româneşti îi aparţine ICR-ului din Stockholm. Efectele atelierului de traducere româno-suedez, workshop început şi ţinut în 2008 în România, iar de atunci încoace la Stockholm, continuă să se vadă.
„Şi în dramă trebuie să-ţi găseşti confortul şi bucuria“ – interviu cu Laura VASILIU
"Am fost încîntată să lucrez cu profesionişti din toată lumea, mai ales din Marea Britanie, cu actori irlandezi şi olandezi, să repetăm împreună, să discutăm, să căutăm soluţii la probleme, să ne frămîntăm, dar mai ales să ne bucurăm de întîlnire."
Integrare prin cultură
Aşa-numitul „Raport despre unitate“, care înregistrează, periodic, progresele făcute în vederea uniformizării condiţiilor de viaţă din cele două foste Germanii, consemnează, în continuare, diferenţe notabile.
Temps D’Images – vremea solidarităţii
Iniţiat în 2002 de canalul de televiziune ARTE şi de La Ferme du Buisson – Scena Naţională Marne-la-Vallée din Franţa, festivalul Temps D’Images (teatru, dans, imagine foto/video), concentrat pe formule inovatoare în expresie şi pe noua dramaturgie, s-a dezvoltat într-o reţea europeană cu zece ţări.
Luaţi de val
Deşi joacă şi rolul principal din Déjà Vu – rolul unui bărbat prins între soţie şi amantă –, regizorul Dan Chişu nu-şi arată faţa pe ecran. Noi, spectatorii, nu avem acces la evenimente decît prin ochii personajului său, „jucaţi“ de ochiul camerei de filmare, pe care regizorul-actor a purtat-o pe cap, instalată într-o cască.
Oportunităţi de slăvire
Norvegianul Arve Henriksen calcă pe urmele lui Nils Petter Molvaer cu acest album pe teme global-spirituale, dedicat locurilor de închinăciune şi sărutat moaşte de pretutindeni de pe planetă.
Un alt mod de a spune poveşti
"Cinema-ul are specificul şi avantajul transmiterii emoţiei într-un timp incredibil de scurt. Reacţiile copiilor nu întîrzie niciodată, ba dimpotrivă, încep să spună ce cred sau să-şi confrunte părerile chiar în timpul vizionărilor."
Biciclete cu cravată, "Nouă umbre" şi "Why Do Teachers Quit"
Mioara Cremene, Poemele nemişcării (ilustraţii de Tudor Banuş, la Editura Vinea), „punctul de vîrf din lirica autoarei nonagenare, configurîndu-se nu doar într-o carte a senectuţii, ci într-o carte de înţelepciune“ (Octavian Soviany) – ce va fi lansată la Gaudeamus, sîmbătă, 23 noiembrie. (Iaromira Popovici)
Pînă pe 28 noiembrie puteţi vedea expoziţia de pictură „Nouă umbre“, un dialog spectaculos între artistul plastic Nectaria Radu şi scriitorul T.O. Bobe, din Sala Acvariu a Muzeului Naţional
Blînde indiscreţii
Revenind la amintirile, evocările şi portretele pe care criticul Gabriel Dimisianu le dedică scriitorilor din mai multe generaţii, unii clasici, alţii mai puţin sau chiar deloc cunoscuţi publicului larg, oricum toţi plecaţi dintre noi, trebuie să spun că oferă o lectură nostalgică.
„Acelaşi sound retro şi pofta de viaţă“ - interviu cu Cătălin RULEA
"Subiectul ăsta cu limba în care cînţi este unul destul de sensibil, pentru că, mai mult decît muzica, este importantă poziţionarea oamenilor faţă de concepte politico-sociale, de genul naţionalism, Europa, globalizare, identitate culturală."
Noua Filarmonică a lui Nouvel
Noua sală a Filarmonicii pariziene ar fi trebuit să fie deschisă acum mai bine de un an. Concertul inaugural – deja programat – era „Simfonia a şaptea“ de Dvorak. N-a fost să fie. Cu puţin timp în urmă, s-a aflat că noua sală de concerte se va deschide, în cel mai fericit caz, prin 2015.
Improvizaţii fluide
În timpul Festivalului Naţional de Teatru, dar în afara lui, Teatrul Maghiar de Stat „Csiky Gergely“ din Timişoara a prezentat, la Bucureşti, un spectacol de Hajdu Szabolcs – Vremuri de pace. Interesul pentru spectacol este stîrnit, în primul rînd, de numele regizorului.
Figuri impuse
Părăsită de Daniel (Jamie Sives), Maria (Ana Ularu) se răzbună făcînd din el un personaj într-o ficţiune literară, care chiar ajunge să controleze acţiunile lui din viaţa reală. În timpul acesta, atît Maria, cît şi Daniel sînt manipulaţi de un alt scriitor, Alex (Kim Bodnia), în interesul propriilor proiecte scenaristice.
Puţin pop şi nişte artă
Nu ştiu dacă a mai existat în întreaga istorie a pop-ului un superstar atît de antipatizat precum Lady Gaga. OK, poate că niciodată lumea entităţilor căreia îi aparţine şi americanca nu a reuşit să adune unanimitatea afinităţilor oamenilor obişnuiţi, dar cu domnişoara Stefani Joanne Angelina Germanotta, lucurile stau cum nu se poate mai rău.
„O lamă cu două tăişuri“
A şasea ediţie a Festivalului Internaţional de Literatură Bucureşti se desfăşoară între 4 şi 6 decembrie. Titlul-slogan al acestui eveniment cultural – „Re-writing the map of Europe“.
Symbiomorphogenesis, Hal Lasko şi "Teatrul lui Sabbath"
Matei, copil miner, filmul Alexandrei Gulea, o coproducţie România – Germania – Franţa, în avanpremieră la deschiderea primei ediţii a Zilelor Filmului de Dragoste la Bucureşti, pe 21 noiembrie. (Iaromira Popovici).
Philippe Sollers scrie cu aceeaşi plăcere despre literatură în rubrica sa din Le Nouvel Observateur. „Quel grand malade, ce Shakespeare!“ – cel mai recent dintre textele sale – e o lectură actuală a textelor lui Shakespeare. De căutat. (Ana Maria Sandu)
"Răbdare, tenacitate, curaj, foarte multă inconştienţă“ – interviu cu Răzvan POPOVICI
A opta ediţie a Festivalului Internaţional de Muzică de Cameră SoNoRo e în plină desfăşurare la Bucureşti, Iaşi şi Cluj-Napoca. Iniţiatorul acestui festival este violistul Răzvan Popovici.
Sex, vodcă & pescuit
Am spus-o de fiecare dată: dintre toţi scriitorii basarabeni contemporani, Anatol Moraru îmi place cel mai mult şi iată-l revenind cu al treilea volum de proză scurtă, care, împreună cu cel de debut şi cu Nu mă tentează (Cartier, 2011), alcătuieşte un fel de triptic al minimalismului existenţialist parodic, despre viaţa măruntă a funcţionarilor şi a micilor intelectuali din oraşele de provincie ale Moldovei.
TIFF-ul grecesc sau cum să sfidezi criza
Festivalul de Film de la Salonic s-a desfăşurat în perioada 1-10 noiembrie. Am fost acolo, am bătut oraşul în lung şi-n lat, am stat la rînd la bilete, ne-am bucurat de filme de atmosferă. Aşadar, un puzzle jurnalistic al ediţiei cu numărul 54.
Cele mai frumoase Jocuri Olimpice nu se mai ţin
Cele mai frumoase Jocuri Olimpice din istorie sînt cele care nu se mai ţin. Oraşul München îşi propusese – şi Comitetul Olimpic Internaţional acceptase – să candideze pentru găzduirea Jocurilor de Iarnă din 2022.
FNT – ultima ediţie înainte de...
Ediţia din acest an a Festivalul Naţional de Teatru ar putea determina o schimbare fundamentală. Formula actuală, un showcase cu cîteva evenimente conexe, format fără identitate, care pare a avea ca scop organizarea unui turneu în grup pentru teatrele din ţară, este nulă prin nesfîrşita reproducere a unui tipar revolut.
Din lumea bizară
Am renunţat să mai scriu cronică literară după vreo zece ani de articole săptămînale şi am început, apoi, rubrica de faţă – „Biograffiti“, care se încheie acum, odată cu plecarea mea de la Dilema veche.
Investiţie de imagine
Trăim în showbiz o perioadă a iconoclasmului mascat în pamfletărie, însă se cuvine să luăm astfel de idei drept puncte de dezbatere, mai degrabă decît sentinţe fără drept de apel. Chiar acest album este, prin coperta reprezentînd un saxofon crucificat, un pamflet la adresa complexului mesianic impregnat în industria jazz şi în comunitatea sa de ascultători.
„Un pic de jazz, country şi zydeco“
"Nou e că de data asta am prelucrat şi cîteva piese mai cunoscute publicului larg, nu doar standarde de blues. Bine, pînă la urmă, şi astea sînt tot standard! În plus, am mai adăugat un pic de jazz, country şi zydeco. "
Corporalitate
În Adèle: Capitolele 1 şi 2, mărirea şi decăderea unei prime iubiri sînt tratate la scară epopeică: aproape trei ore. Adèle (Adèle Exarchopoulos) e încă la liceu cînd o cunoaşte pe Emma (Léa Seydoux), studentă la Arte Frumoase, de care e atrasă cu o forţă fără precedent în relaţiile ei cu băieţi.
Ca şi cum ai mînca pietre – crime de război în Munţii Herţegovinei
La ora 4 dimineaţa, grenade sîrbe au căzut peste Presjeka. Era pe 22 iunie. O femeie ucisă (cine îşi mai aminteşte numele ei astăzi?). Casele erau cuprinse de flăcări. Căldura se înteţea.
Biblioteca vie, Decreţei 40, Festivalul "Respir Shakespeare"
Astă seară: Lola Blau, de Georg Kreisler, la Teatrul Evreiesc de Stat, cu Maia Morgenstern şi Tatiana Moroşanu la pian, în regia lui Alexandru Dabija. Cu costumele Doinei Levintza, scenografia lui Puiu Antemir şi mişcarea scenică a Adinei Cezar. Primele reprezentaţii pe 6 şi 7 noiembrie. (Iaromira Popovici)
Decreţel 40 de Ioana Bruşten (Editura Eikon, 2012) – o rememorare, la firul ierbii, a cuiva care, deşi născut(ă) „la comandă“, a trăit liber, asumat şi a reuşit chiar să povestească aceste lu
„Nu există nici o lege care să-mi interzică să arăt ce vreau“ – interviu cu Abdellatif KECHICHE
Născut în Tunisia în 1960, s-a mutat împreună cu familia în Franţa, cînd avea 6 ani. Se consideră regizor francez, nu tunisian. Şi-a început cariera în cinematografie ca actor şi a debutat cu lungmetrajul La Faute à Voltaire, în 2000 (Leul Viitorului pentru film de debut, Veneţia).
Chéreau sau dăruirea de sine
Cum să explicăm acest doliu unanim suscitat de dispariţia sa? Nimic nu îl prevedea, căci nu a cultivat cîtuşi de puţin seducţia şi nici nu a căutat consensul. Ce deplînge această tristeţe generală?
One man show
„Lui Răzvan Petrescu nu poţi să-i iei interviu. Tu îi pui o întrebare legată de viaţă sau de artă, iar el îţi răspunde cu o bucată de proză care fie te înspăimîntă, fie te face să rîzi cu lacrimi. La urma urmelor însă, ce-ţi poţi dori mai mult de la un mare scriitor?“
Plezirism şi spirit critic
După zece zile de festival, încercăm să facem bilanţul. Pentru al treilea an consecutiv, selecţioner unic şi director artistic al Festivalului Naţional de Teatru a fost Alice Georgescu. Am întrebat trei critici de teatru ce le-a plăcut şi ce nu le-a plăcut din această ediţie.
Ca în filmele cu... spioni
John Le Carré explica, într-un interviu, că poţi depista spiritul unei naţiuni în funcţie de modul în care sînt organizate Serviciile secrete. Poate că aşa şi era, pe vremea cînd el însuşi făcea parte din „structuri“. Vremurile s-au mai schimbat.
D’ale noastre
Titlul acestui articol mi s-a impus spontan, după terminarea recentei premiere a Teatrului Naţional din Bucureşti. Legătura s-a făcut rapid cu spectacolul, tot de la TNB, al lui Gigi Căciuleanu – D’ale noastre, inspirat din opera lui Caragiale, în care se produce o sinteză a mioritismului prin caracterele caragialiene, sublimate şi coregrafiate cu nerv, o analiză a fiinţei naţionale făcută cu blîndeţe şi umor.
De veghe în lanul de ocară
Există, fără îndoială, un aer de familie al scriitorilor români abia trecuţi de fatidica vîrstă de 40 de ani. Decreţei sau nu, autoficţionari sau tocmai dimpotrivă, filozofi la firul ierbii sau romancieri sadea, cu toţii – şi fiecare în parte – au un ton edificat.
Tindersticks reinterpretînd Tindersticks
Acum mai bine de 20 de ani, un sextet înfiinţat în Nottingham inventa o muzică înecată în fumul de ţigară al nopţilor tîrzii, înmuiată în alcool, cîntînd despre dragoste şi deziluzie, de prea multe ori cu o ironie în contrast cu vocea baritonală şi dramatică a frontman-ului.
Identităţi alternative
"Le propunem participanţilor crearea unei identităţi alternative, fie pornind de la o trăsătură neexplorată, fie ca exerciţiu de a exista sub o identitate care poate fi asumată în viaţa de zi cu zi."
Cerul de deasupra săracilor
Devenit notoriu, la Cannes, pentru o scenă de tortură în care figurează un penis flambat, Heli – care relatează calvarul unor common people mexicani, intraţi în atenţia unei brigăzi paramilitare antidrog – e, de fapt, o lucrare de o anvergură deloc neglijabilă, cu o componentă vizionară.
Filigran
„Palatul, domnule, e o chestiune complicată, pentru care este nevoie de talent, de răbdare şi de bani. Palatul are nevoie de un respiro arhitectonic, de spaţiu, de un mediu în care să strălucească. Acest lucru e strict necesar. Fără asta, i se distruge întreaga ordine şi armonie.“
"Aici Mircea Carp". Nabokov, "O vară foarte instabilă"
Un lucru bun al importului de sărbători străine în România: strict legat de Halloween, joi, 31 octombrie, pe TCM – maraton de filme horror. Toate clasice. (Stela Giurgeanu)
Darul de Vladimir Nabokov (traducere din limba engleză de Veronica D. Niculescu, Editura Polirom), ultima carte scrisă în rusă de acest uriaş scriitor şi a nu ştiu cîta traducere în română din opera lui – eu am un raft întreg, să citesc toată viaţa! (Marius Chivu)
Un român la New York
A doua carte de poezie a lui Andrei Dósa, după Cînd va veni ceea ce este desăvîrşit – distinsă cu Premiul Naţional pentru Poezie „Mihai Eminescu“ –, continuă incursiunea în vîrstele formării, de data asta însă ieşind din cadrul familial şi plasîndu-se în micul mediu al celor plecaţi să muncească pentru o scurtă vreme în State.
Toţi pleacă
O carte cubaneză nespus de puternică în poezia ei şi extraordinar de curajoasă prin ceea ce îndrăzneşte să spună despre Cuba anilor 1978-1990. O carte cu de toate: scheletul e de jurnal intim, musculatura e de roman al unei lumi întregi, sistemul nervos e al unei scriituri care lucrează cu stări aproape poematice.