Cele mai frumoase Jocuri Olimpice nu se mai ţin
Cele mai frumoase Jocuri Olimpice din istorie sînt cele care nu se mai ţin. Oraşul München îşi propusese – şi Comitetul Olimpic Internaţional acceptase – să candideze pentru găzduirea Jocurilor de Iarnă din 2022. Avea şanse mari, căci planul era bun, investiţiile în infrastructură erau lansate, numeroase companii se angajaseră să sprijine financiar proiectul, iar autorităţile erau foarte determinate „să facă totul“, cu oameni şi fonduri publice din belşug. Jocurile Olimpice erau văzute ca o afacere de anvergură şi profitabilă, un motiv de mîndrie locală, o ocazie pentru oraş şi pentru Germania să iasă în faţă. Ce să mai – aveau toate şansele să iasă bine, promisiunea era să fie „cele mai frumoase Jocuri Olimpice de Iarnă din toate timpurile.“ Cetăţenii, însă, nici nu au vrut să audă de aşa ceva. Un grup relativ mic de activişti ecologişti, cărora li s-au alăturat şi alte organzaţii civice, s-au mobilizat rapid şi au convins o largă majoritate a populaţiei locale să voteze „Nu“ la referendumul referitor la organizarea Jocurilor. Cum s-a ajuns aici?
Mai mulţi reprezentanţi ai Comitetului Olimpic Internaţional s-au declarat surprinşi şi stupefiaţi de rezultatul zdrobitor al referendumului. Germania mai fusese în cărţi pentru organizarea Jocurilor şi în trecut – sau măcar candidase, dar lucrurile nu s-au legat. De data asta, în sfîrşit, totul părea favorabil – mai puţin opinia publică. Sportivi germani cu reputaţie, foşti campioni olimpici care, oricum, n-ar mai fi prins Jocurile din 2022, încearcă acum să-i convingă pe oameni despre avantajele de a „juca“ pe teren propriu, de a organiza, în Germania, un asemenea eveniment sportiv. Problema e însă că adversarii proiectului reproşează organizatorilor oportunismul antreprenorial. Căci aşa au fost prezentate de autorităţi Jocurile Olimpice: ca o mare afacere superprofitabilă.
München e un centru industrial important (printre altele, acolo sînt uzinele BMW), un oraş cu locuitori înstăriţi, o zonă economică productivă, situată mult peste media Germaniei. Oamenii au în general un nivel de trai ridicat şi sînt educaţi – au toate datele să înţeleagă ce înseamnă profitul şi cum se poate obţine. Pe termen lung, profitul chiar ar fi putut fi atins de către municipalitate. Dar cu ce eforturi şi cu ce investiţii? Şi, mai ales, cu ce garanţii, avînd în vedere criza economică? Scepticii s-au numărat printre principalii adversari.
Pe de altă parte, e aici şi o anume lene, un conservatorism care-i inhibă pe cetăţeni să accepte „deranjul“ pe care eventuala decizie de a organiza Jocurile Olimpice l-ar putea declanşa: extinderea aeroportului, devierea circulaţiei, blocarea străzilor, construirea de noi clădiri (de birouri, hoteluri), preconizatele scumpiri din perioada evenimentului etc. La ce bun toate astea, se întreabă, probabil, münchenezii, cînd toate merg, oricum, foarte bine? Totul e o corvoadă inutilă.
În fine, mulţi cîrcotaşi, mai ales dintre cei implicaţi în organizaţiile pentru drepturile omului, au susţinut că organizarea Jocurilor de către München ar fi o dovadă de impietate istorică (să ne amintim de momentul 1972), dar şi de inadecvare la prezent (Comitetul Olimpic Internaţional încredinţînd organizarea Jocurilor inclusiv unor „dictaturi“, după cum susţin criticii).
Refuzul cetăţenilor e însă şi un background cultural. Oamenii s-au obişnuit să vadă în Jocurile Olimpice un moment de glorie a sportului. E ca şi cum ai merge la teatru sau la operă, ori la un concert (instituţii foarte prezente în viaţa oraşului). Or, cînd totul ţi se prezintă ca o afacere – şi doar ca o afacere –, unde mai e bucuria participării? S-a mers prea departe cu ideea de business în sport şi cu acest imperativ al profitabilităţii. „Nu“ pentru Jocurile Olimpice e, de fapt, „nu“ pentru o tendinţă de confiscare, prin comercializare, a unui fenomen cultural. Păcat că, refuzînd şansa de a organiza Jocurile Olimpice la ei acasă, münchenezii vor trebui, în 2022, să se uite la televizor ca să-şi vadă sportivii şi să suporte minutele de publicitate şi profitul obţinut de alţii...
Foto: wikimedia commons
