⬆
La zi în cultură
Pagina 80
FILIT a ocupat Iaşiul
Festivalul de Literatură şi Traducere de la Iaşi s-a încheiat. Timp de cinci zile, Iaşiul s-a transformat într-un oraş literar, cu un public curios şi numeros, cu invitaţi români şi străini, încîntaţi de această primă ediţie care s-a dovedit un pariu cîştigat. Iată cîteva impresii de la participanţi.
Întîmplări din Casa FILIT
Oraşul Iaşi vrea să devină Capitală Culturală Europeană în 2021. Faptul că este deja un mare oraş cultural al României e deja ştiut. Nu e vorba doar de îndelunga tradiţie literară, ci şi de iniţiative mai noi.
Pledoarie pentru cronica de traducere literară
Un deziderat al nostru este identificarea unor critici literari şi a unor traducători literari care să conceapă şi să publice, în săptămînale sau lunare de prestigiu ale USR, în mod regulat, ceea ce ne lipseşte: cronica de traducere a operelor literare tălmăcite în limbă română.
O comedie
Cu premiera Un pic prea intim care a avut loc în prima ediţie a Fest(in) pe Bulevard, festival de teatru internaţional organizat de Teatrul Nottara, comedia bulevardieră (re)devine un gen frecventabil pe scenele mioritice.
Festivalul festivalurilor
Am auzit pe cineva, zilele trecute, la Festivalul de Literatură şi Traducere de la Iaşi, spunînd că dacă FILIT ar fi început mai demult, pe la mijlocul anilor 2000 măcar, multă energie (scriitoricească) s-ar fi economisit şi multă umoare neagră s-ar fi împrăştiat.
Electric Ziggy
Iată un album mai uşurel decît ceea ce obişnuiesc să prezint în cadrul acestei rubrici, dar mă aflu oarecum sub impactul tăvălugului de feminism pop ultrasexy care a scandalizat mass-media ultimelor luni (isprăvile unor Rihanna, Hannah Montana ş.a.m.d.).
„Întotdeauna, tu vezi filtrat prin ochii regizorului“
"Baza rămîne scenariul, întotdeauna. Cartea te poate ajuta sau îţi poate confirma anumite instincte apropo de personaj. Dar întotdeauna, tu vezi filtrat prin ochii regizorului. Ce e cinematografic nu e neapărat literar, şi tot aşa."
Nopţi de neon şi depravare
Huiduit anul acesta la Cannes, Only God Forgives este primul film al lui Nicolas Winding Refn de la Drive, care a fost distins în 2011 cu Premiul pentru regie al aceluiaşi festival. La un plot superduzinar de film de acţiune, regizorul danez a adăugat orientalism sub-conradian şi îmbîrligături oedipiene de proporţii mamutice.
Troienele, Dragul meu turnător, National Geographic
Cronicile de cinema ale lui Filip Standavid de la Europa FM punctează perfect premierele cinematografice. Sînt spumoase, inspirate şi relaxate. El e un pasionat, şi asta se simte. Dacă aveţi dubii dacă să intraţi la un film sau la altul, ascultaţi-l! (Ana Maria Sandu)
După ce a lansat on white... and black kies – primul album solo – în iulie 2012, la Timişoara, pianistul şi compozitorul Teo Milea a susţinut anul acesta recitaluri la Viena, Nürnberg şi Dortmund. Muzicianul revine la Bucureşti v
„Josef, tu ai făcut invizibilul vizibil!“ – interviu cu Josef KOUDELKA
Este unul dintre cei mai emblematici fotografi contemporani. În august 1968, cînd armatele semnatare ale Pactului de la Varşovia au invadat Cehoslovacia, Josef Koudelka a realizat o serie de fotografii care au devenit, între timp, imagini iconice ale invaziei.
Puterea documentarului – după Astra Film Festival 2013
Festivalul de film documentar de la Sibiu s-a încheiat de curînd. La ediţia aniversară de 20 de ani de Astra Film Festival au fost filme din peste 70 de ţări, premiere internaţionale, dezbateri şi conferinţe susţinute de regizori români şi străini.
În curînd în librării
Mă încîntă ideea (exagerată, fireşte) că Nobelul literar de anul acesta s-a acordat mai curînd prozei scurte, decît lui Alice Munro, mai degrabă unui gen, decît unui autor.
Lista dorinţelor mele
Grégoire Delacourt lucrează în publicitatea franceză. La 50 de ani, adică în 2011, publică un roman şi lumea (inclusiv juriile cîtorva premii literare) îl salută cu bucurie. De atunci, omul recidivează în fiecare an.
Un week-end cu eXplore
A opta ediţie a eXplore Dance Festival stă sub semnul crizei. Cea mai amplă manifestare din dansul contemporan românesc şi-a restrîns selecţia din acest an la spectacole prezentate doar la final de săptămînă, dar, cu toată austeritatea, eXplore – cu tema „eXchange“ – generează întîlniri esenţiale.
Secretele vizibilului
De obicei, memoriile au o funcţie devoalantă, o alta – structurantă, o a treia – reparatorie. Personajul memorialistic care se hotărăşte să spună „eu“ devoalează lucruri ascunse o viaţă, fapte invizibile pentru cei mai mulţi dintre viitorii săi cititori, îşi restructurează experienţa, „repară“ neînţelegerile, incoerenţele, aleatoriul.
Un prinţ din Levant
A vorbi despre Siria de astăzi înseamnă a arăta cu degetul o singură dimensiune a acesteia: războiul civil. Paralizaţi de ororile acestui conflict şi de monomania – justificată, de altfel – a mass-media în raport cu această ţară, am putea trece peste un oarecare amănunt ajuns în Vestul îngrijorat, după ce, acum cîţiva ani, a plecat din bătrînul Levant.
„20 de titluri de la Cannes“
"Sînt cam 20 de titluri proaspăt aduse de la Cannes. Faţă de ediţiile trecute, cînd obţineam destul de greu anumite filme, acum a contat mult faptul că regizorul Cristian Mungiu a făcut parte din juriu. Prin urmare, aducem aproape toate filmele premiate în competiţie."
În căutarea elevaţiei şi în răspăr cu ea
Primul lungmetraj al talentatului Tudor Cristian Jurgiu – Cîinele japonez, e un exerciţiu de neo-neorealism românesc, ambiţios dublat de un exerciţiu de „chietism“ cinematografic (avîndu-l ca posibil reper pe marele regizor japonez Yasujiro Ozu).
Libertate bine controlată
PEN-Club Germania protestează faţă de refuzul autorităţilor americane de a-i permite intrarea în ţară lui Ilija Trojanow, autor german de origine bulgară, invitat la o conferinţă a germaniştilor. Povestea e mai veche, însă pe fondul disensiunilor dintre Berlin şi Washington DC, ca urmare a dezvăluirilor privind spionajul american pe teritoriul german, incidentul a căpătat o amploare semnificativă.
Cannes la Bucureşti, Festivalului SoNoRo, Jocuri ale vîrstei tîrzii
Expoziţia Irinei Maria Meleşteu, de la Teatrul Masca: o fetiţă de 11 ani care surprinde, în ipostaze şi lumini potrivite, instantanee din Festivalul Statuilor Vivante, organizat în iunie de acelaşi teatru. (Iaromira Popovici)
Vineri, 18 octombrie, e Gala Verdi. Orchestra Naţională Radio interpretează fragmente din operele Il Trovatore, Nabucco, Rigoletto, Aida, Don Carlo, Falstaff. Invitaţii speciali ai serii sînt soliştii Teodora Gheorghiu, Roxana Constantinescu, Teodor Ilincăi şi Ion Dimieru
Luneta întoarsă
Romanul de acum doi ani al lui Marin Mălaicu-Hondrari, Apropierea, era o ţesătură poetică de călătorii şi iubiri întinse între Transilvania, Berlin, Córdoba, Madrid şi Buenos Aires, o naraţiune întinsă ca o pînză continentală, în care mai multe personaje de mai multe naţionalităţi se mişcau prinse prin forţa stranie a hazardului şi a coincidenţelor.
Opozabilul
Brazilianul Luis Fernando Verissimo se ocupă cu gazetăria şi cu scrierea unor bestseller-uri care ajung apoi să fie ecranizate sau adaptate pentru scenă. E un prozator de larg consum, carevasăzică – dar unul cu o foarte bună părere despre consumatorii săi, de vreme ce textele cu care-i tratează, chiar poliţiste fiind, au bunul gust al umorului rafinat şi bunul simţ literar al magicului.
Între „frumos“ şi „util“ e o marjă de manevră destul de mică
Trienala de Arhitectură de la Oslo (19 septembrie – 1 decembrie 2013) este cel mai important eveniment din domeniul arhitecturii din nordul Europei. Ediţia de anul acesta – a cincea – are ca temă centrală politicile de mediu.
Garantat 100%. De Banksy
Banksy e unul dintre cei mai faimoşi artişti urbani. A trecut prin nenumărate oraşe din lume şi a lăsat locuitorilor o operă vastă: sute sau mii de picturi, graffiti, stencil-uri pe ziduri. E îndrăgit de unii pentru atitudinea subversivă şi mesajele agresive, şi detestat de alţii pentru activismul politic sau pentru că murdăreşte zidurile.
Manual de intoxicare urbană
Trăim într-o lume toxică. O viaţă toxică. Sîntem intoxicaţi de oamenii din jur, pe care îi intoxicăm la rîndul nostru. Cu violenţă. Cu depresie. Cu minciuni şi cu prejudecăţi. Cu intoleranţă. Cu discriminare. Cu abuzuri. Cu indiferenţă. Cu neiubire.
Principiul echilibrului
Am citit cîteva dintre romanele lui Radu Ciobanu – Treptele Diotimei, Vămile nopţii, Heralzii – prin anii ’80, de două ori uimită. O dată pentru felul în care scriitorul folosea istoria pentru a scrie, de fapt, despre un prezent ce devenise delirant; eram uimită, apoi, de faptul că Radu Ciobanu, deşi timişorean prin naştere, locuia în acelaşi oraş cu mine, în Deva.
Explorator
Nu mă omor după genul acesta de „audiobook“, mai ales cînd subiectul discursului mă lasă rece. Nu rezonez cu tragedii din războaiele altora, de pe alte continente, cu atît mai puţin cînd cei care se văicăresc sînt chiar agresorii.
„Personajul din Roxanne reprezintă generaţia mea“
"Filmul porneşte de la nişte fapte din trecut, dar cu consecinţe în prezent. Şi dacă ne uităm în jurul nostru, cînd tot felul de veşti şi de poveşti vin spre noi, ne dăm seama cît de important e să le cunoaştem. "
Cosmosuri din noi şi de peste noi
Lungmetrajul de debut al lui Bogdan Mustaţă, Lupu, e un film mai mult liric decît epico-dramatic. E filmat în Bucureştiul zilelor noastre, dar spaţiul în care se învîrt personajele e un limbo – se trece uşor din lumea morţilor în lumea viilor (sau de la realitate la halucinaţie) –, iar timpul e un iulie – august încremenit, mustind de langoarea unei adolescenţe perpetue.
Don Juani, Josef Koudelka, Astra Film Festival
După premiera lui Igor Cobileanski cu La limita de jos a cerului, Roxanne (regia Vali Hotea) şi Cîinele japonez (regia Tudor Cristian Jurgiu) sînt următoarele două titluri româneşti care intră pe ecrane luna asta. Trei lungmetraje de debut, trei poveşti în registre foarte diferite, care aruncă cîrlige publicului şi cu care ar putea uşor să empatizeze. Doar să mergeţi la cinema. (Ana Maria Sandu)
Scriitori supt vremi
"Marx 2.0 ar fi un amestec de Daniel Cohn-Bendit, Michael Moore, Sarah Palin şi Dan Puric."
Buddha din podul casei
E un cap, această Julie Otsuka! Americancă iţită din tulpina emigraţiei japoneze, a publicat primul roman la 40 de ani (în 2002), iar pe următorul – aşa-numitul Buddha din podul casei – la 50 de ani (în 2012), ambele cărţi fiind şi bine vîndute, şi prestigios premiate.
Muzică + (tutun & canabis) = capisci?
Acum mai mulţi ani, cînd am descoperit muzicologia cognitivă, prima impresie a fost că lumea academică (a conservatoarelor) s-a umplut de ingineri şi psihologi, de logico-pozitivişti care ţin neapărat să descifreze „codul-maşină“ al comunicării prin sunete şi pulsaţii.
Occupy prin absenţă
Cel mai cunoscut scriitor brazilian va lipsi de la Tîrgul de Carte de la Frankfurt, unde Brazilia e ţară invitată de onoare. Presa germană a întîmpinat vestea cu distanţă şi chiar cu ironie – absenţa lui nefiind considerată o mare pagubă.
Acest Parlament consideră ca toţi tinerii ar trebui să facă dezbateri
Dacă acesta mi-ar fi discursul din cadrul unui meci de dezbateri, scopul meu ar fi să vă conving de ceva anume. Ar trebui să fac acest lucru aducîndu-vă argumente, prezentîndu-vă analogii, analize şi exemple.
De pe ziduri adunate
Tipografic majuscul, un spectacol de Gianina Cărbunariu, scenografia: Andrei Dinu; coregrafia: Florin Fieroiu; cu: Cătălina Mustaţă, Alexandru Potocean, Gabriel Răuţă, Mihai Smarandache, Silvian Vîlcu. O coproducţie dramAcum cu festivalul Divadelna Nitra, în parteneriat cu Teatrul Odeon
Tavares, noul teolog
Am tot fost întrebată, cînd recomandam cărţi româneşti unor traducători sau editori străini, de ce noi, românii, nu avem proză de gîndire. Aveţi de toate – mi se spunea –, în ultima vreme, mai ales, s-au cam completat toate locurile imaginabile într-o panoramă literară;
Secvenţe
Cînd, acum trei ani, Goldfrapp se arăta lumii cu Head First, ceva mici cutremure să tot fi fost.
„Încercăm imposibiliul“
"Singura măsură reală a unui eveniment cultural este dacă acesta reuşeşte să facă munca unui alchimist într-o zonă subtilă a mentalităţilor. Este vorba de alchimia schimbării a ceea se numeşte world view, adică felul în care vedem, apreciem lucrurile."
În limitele "privibilului"
Citind dosarul pe care i-l făcuse Securitatea în 1989 – cînd, ca licean, contactase Radio Europa Liberă pentru a-i dedica o melodie prietenei sale Roxana –, Tavi (Şerban Pavlu) descoperă că Roxana (Diana Dumbravă) era gravidă la vremea cînd fusese anchetată.
Lumini şi umbre
După toate concertele de la miezul nopţii (Seria „Midnight“; aş fi preferat titulatura pe două etaje distincte, română şi engleză), în număr de zece, am plecat cu taxiul. N-am comandat telefonic, nici de la aparatele instalate acum în foaierul Sălii Palatului sau la Ateneu.
Răni deschise, Vise de pe Bunker Hill, Vieţile pustnicilor Palestinei
Între 4 şi 13 octombrie are loc cea de-a opta ediţie a Festivalului de Film Anim’est, gala de deschidere avînd loc la Cinema Patria, începînd cu orele 19. (Stela Giurgeanu)
Joi, 17 octombrie, la Sala Radio vor concerta Tigran Hamasyan şi Vijay Iyer, doi dintre cei mai apreciaţi pianişti de jazz ai momentului. Un american de origine armeană şi un american de origine indiană, ambii hipertalentaţi, efervescenţi, cosmopoliţi, curioşi şi transgresivi. Se-anunţă un foc de artificii. (Luiza Vasiliu)
Big in Sweden
Afirmam, acum doi ani, că literatura română o duce mai bine în Suedia decît în multe alte limbi de circulaţie internaţională şi vreau să mă corectez: literatura română o duce cel mai bine în Suedia.
Povestiri stranii
Aceste 22 de povestiri au fost scrise de Papini în tinereţe, dar şi le-a antologat ca „stranii“ abia după vreo patru decenii, în 1954, cînd era un septuagenar orb şi paralizat, aflat la numai doi paşi de moarte.
O oaie sexy şi filme de animaţie pe alese
Peste cîteva zile începe ediţia a opta a Anim’est-ului, care se va desfăşura în perioada 4-13 octombrie la Bucureşti. Programul complet îl găsiţi pe site-ul festivalului: www.animest.ro. Am vorbit cu preşedintele Este’n’est, Laurenţiu Brătan, şi cu directorul executiv, Vlad Ilicevici, despre provocările şi surprizele de care o să aibă parte iubitorii de filme de animaţie.
Lecţiile de democraţie ale Franţei
Polemica din Franţa pe tema integrării romilor capătă accente tot mai grave după ce, în urmă cu o săptămînă, ministrul Internelor a declarat că romii nu vor să se integreze. Guvernul socialist aflat la putere capătă, prin vocea lui Manuel Valls, accente tot mai conservatoare.
"Nu sînt de acord"
Am mai întîlnit confuzia pe care o identific la dumneavoastră în raport cu arta contemporană şi aş dori să încep această scrisoare deschisă prin a o corecta. Artele vizuale nu trebuie confundate cu entertainment-ul, prin prisma faptului că sînt vizuale.
Geometrii şi revolte
Gigi Căciuleanu leagă indestructibil muzica şi mişcarea de matematică. Într-un spectacol făcut cu Baletul Naţional din Chile, Noche Bach – prezentat la Bucureşti în cadrul Întîlnirilor JTI 2011 –, coregrafia corela riguros, dar rece, muzica lui Bach cu şirul lui Fibonacci, o structură matematică în care fiecare număr reprezintă suma celor două numere anterioare
Traducţiile şi literatura
Vorbeam, săptămînile trecute, cu o amică mai tînără, despre unul dintre motivele revenirii mele, la începutul lui 2000, în România. Mi-am dat seama (îi spuneam sau mă pregăteam să-i spun, înainte de a o vira spre actualitatea fierbinte) că nu pot scrie în româneşte decît aici.
Delir şi erupţii
"Mă certam mai deunăzi cu un amic, cu referire la rostul muzicii electronice faţă de cea făcută cu sudoarea frunţii, cu instrumente. El susţinea că muzica electronică e singura care îţi permite să acoperi toată plaja frecvenţelor audibile şi să mai ai şi un control fin asupra schimbărilor de frecvenţă, ceea ce nici un (alt) instrument nu permite."