Secretele vizibilului

Publicat în Dilema Veche nr. 506 din 24-30 octombrie 2013
Secretele vizibilului jpeg

De obicei, memoriile au o funcţie devoalantă, o alta – structurantă, o a treia – reparatorie. Personajul memorialistic care se hotărăşte să spună „eu“ devoalează lucruri ascunse o viaţă, fapte invizibile pentru cei mai mulţi dintre viitorii săi cititori, îşi restructurează experienţa, „repară“ neînţelegerile, incoerenţele, aleatoriul. De aici, din această tripletă „ocultă“ (desecretizare, restituire, dezgolire) vine şi marele succes de public al memoriilor, în general. Mai nimic din acest triptic retoric (a cărui primă grijă nu este adevărul) nu regăsim în Mic jurnal cu amintiri al Nadiei Anghelescu, apărut de curînd la Editura Polirom, în frumoasa colecţie „Egograffiti“. „Secrete ale invizibilului“ (cum sună titlul cărţii lui Michel Lagarde, pomenit şi în acest jurnal), memoriile, în general, limpezesc, luminează, ne apropie de o zonă interzisă pînă la scrierea lor. Cartea de memorii a celei mai importante orientaliste din România este însă, mai degrabă, o restituire a „secretelor vizibilului“, o punere în context a unui parcurs profesional care se identifică şi cu crearea unui domeniu în România. E o viaţă întreagă (suav, dar ferm) dedicată lingvisticii, orientalisticii şi propriei vocaţii.

Odată pornit – cu imens farmec, dar şi cu rigoarea unei subtile cititoare care ştie, şi cînd scrie, în ce măsură experienţele „prea omeneşti“ seamănă între ele –, micul jurnal se structurează organic, cu rigoare „fatică“, în funcţie de publicurile potenţiale: „...am început aceste memorii cu gîndul la fetele mele, care nu ştiau nimic despre străbunicii lor, ştiau puţin despre bunici şi destul de puţin despre tinereţea părinţilor lor. Pe parcurs, lucrurile s-au complicat, pentru că mi-am dat seama că vorbesc şi despre altele decît despre mine şi ai mei, de exemplu despre lingvistica românească şi despre marii noştri profesori care au dus faima ei peste hotare, despre începuturile studiilor arabe în România şi despre epoca lor bună, despre faimoşii învăţaţi arabi şi arabişti pe care am avut norocul să-i cunosc.“

De aici, din această adecvare la patru publicuri diferite (1. familia, 2. prietenii şi apropiaţii, 3. specialiştii în studii arabe şi 4. „diarista“ însăşi, aceasta din urmă reprezentînd, poate, publicul cel mai exigent), vine şi marea originalitate a acestui bilanţ. Într-un jurnal, e greu să-ţi iei ca reper de adresare şi un singur om, pentru că, atunci cînd scrii, nu poţi să nu te gîndeşti la reacţiile lui de lectură, la reticenţe şi idiosincrazii. Cînd ai însă în faţă nu doar pe cele două fete (care-ţi seamănă atît de mult în rigoare) sau pe omul cel mai apropiat (la rîndul său, o binecunoscută personalitate culturală), nu doar prietenii (care înţeleg, oricum, fără prea multe cuvinte) sau colegii de breaslă (care nu vor înţelege, oricum, că motorul acestei acablante reuşite a fost o vocaţie irepresibilă), ci şi acest eu diaristic care are enorme scrupule de metodă, de exprimare concisă, de adecvare la context – atunci demersul jurnalier devine o adevărată provocare. Tocmai de aceea însă, jurnalul este captivant şi se citeşte cu pasiune, deşi a fost scris în primul rînd cu luciditate.

Ceea ce o uneşte pe „domnişoara Teodora Pop care joacă conga în pînze“ (din primul capitol) cu severa şefă a Catedrei de Limbi Orientale a Universităţii Bucureşti, directoarea Centrului de Studii Arabe pe care l-a înfiinţat şi cu care s-a identificat pînă la contopire, este un mod foarte particular de contemplare a vieţii, care transpare cu claritate pentru cine citeşte liber acest jurnal. Contemplare, desigur, în sens etimologic, căci nu întîmplător „theoria“ Nadiei Anghelescu este tocmai „a explica ce se vede prin ceea ce nu se vede“, aşadar, o limpezire a vizibilului – mai întîi a „sensurilor ascunse în texte din arabă scrise cu multe secole în urmă“, apoi a sensurilor propriei vieţi, o punere în context a acesteia. Căci contextul – mediul politic şi universitar în care se petrece această rememorare – a fost (şi este) unul dintre cele mai complicate şi mai supuse presiunilor de tot felul.  

„Ce-am făcut cu darul care mi s-a dat?“ e întrebarea acestui bilanţ auster şi exact, la care răspund nu doar o bio-bibliografie de prim nivel european, ci şi o rară personalitate omenească, amestec de generozitate, căldură şi umor. Nu este, fără îndoială, scopul „micului jurnal“ să dea seama de această operă complexă şi strict necesară în lumea în care trăim (operă ale cărei repere le puteţi găsi şi pe excelentul site www.nadia-anghelescu.com, pus la punct cu dragoste şi acribie de fiica cea mică, Ilinca). Jurnalul – scris în prezent, în ultimii doi ani, şi consemnat ca atare după o „zguduire a conştiinţei“ provocată de boală – este o lecţie pentru acest timp prezent, pentru aceste vremuri de iresponsabilă superficialitate profesională, de impostură generalizată, de (prea dilematic) „dat cu părerea“ în chestiuni curat nedilematice. Micul jurnal fermecător al unei femei frumoase, pline de viaţă şi umor este, în acelaşi timp, şi Marele Jurnal al Orientalisticii, al unei discipline care – în România în care trăim! – se confundă, pînă la identificare, cu viaţa Nadiei Anghelescu.

1025 16 coperta corin braga jpg
Străinătăți, stranietăți și alte fantasme literare
Mi‑e greu să cred că proza lui Mircea Eliade ar putea fi înțeleasă pe deplin fără dialectica sacru‑profan.
p 17 2 jpg
Pînă la capătul drumului
Filmul vorbește despre condiția de a ajunge mereu prea tîrziu.
1025 17b cover1 jpg
Solo & solos
Curînd ne vor vizita artiști de la celălalt capăt al lumii, din Noua Zeelandă și Australia, care au acumulat cu sîrguință simpatie internațională și și-au făcut în cele din urmă curaj să ne caute și pe noi pe hartă.
image png
O călătorie narativă ajunsă la final: Asociația Heart a încheiat cu succes proiectul „Povești de familie”
Asociația Hearth are plăcerea de a anunța încheierea cu succes a proiectului cultural “Povești de familie” – o inițiativă recuperatoare și artistică
1024 16 cop1 png
Anxietatea lucrurilor definitive
Cele două cărți discutate în această pagină au în comun o anumită anxietate (aparentă sau nu) a definitivului.
1024 17 Am avut o livada foto Sabina Costinel jpg
Livezile noastre de vișini
Într-un fel sau altul, noile perspective asupra Livezii de vișini explorează răsturnarea vremurilor de care tot avem parte în ultimii ani.
Doru Covrig Doua maini,model cu roșu și negru, polimer, 17x25x18cm, 1995 jpg
Expoziție personală DORU COVRIG - sculptură mică și desene - la un an de la dispariția artistului
Doru Covrig este pentru arta contemporană un reper al sculpturii conceptuale
Poster orizontal 23 11 2023 Gianni Gagliardi Nomadic Nature jpg
„NOMADIC NATURE”: jazz cu saxofonistul spaniol GIANNI GAGLIARDI, la Sala Radio
A înregistrat peste 40 de albume, dintre care 5 ca solist, albume ce au primit aprecieri foarte bune din partea presei internaționale.
1023 16 antologia palatina cartea a v a produs galerie mare jpg
p 17 2 jpg
Bîrfoteca
Jeanne du Barry îneacă monarhia franceză în unsoarea tabloidelor.
1023 17 Kenny Garrett jpg
Jazz Syndicate Festival
Pentru un succes total însă, festivalul ar fi meritat o promovare mai extinsă.
1023 21 Iamandi coperta jpg
Adio, Europa de Est!
Aș adăuga: poate noua formă a folclorului est-european.
1022 16 donnatela jpg
Black Hole Sun
Cred că o iniţiativă a traducerii lui ar fi cu profit pentru literatura română contemporană.
p 17 2 jpg
Zeița
Și ne arată că această utopie e la îndemînă.
1022 17 The Beatles Now And Then jpg
Beatleși și Stoneși în 2023
The Rolling Stones este o formație în (plină) activitate, niciodată întreruptă, niciodată scurtcircuitată de ego-urile supraexpandate ale componenților.
1022 21 Florescu jpg
Brâncuși, Picasso: artiști, expoziții, efecte în paralelă
Dar acesta e un alt artist, un alt efect în paralel, un alt posibil subiect al unei alte expoziții „în paralelă” care va avea loc cîndva, în viitor.
Poster orizontal09 11 2023 Contemporan în România 2 jpg
„CONTEMPORAN ÎN ROMÂNIA” – seară de jazz și vernisajul expoziției „Centaur”, la Sala Radio
Prin Proiectul Cultural dorim să oferim o revelatoare experiență multimedia
1021 16 coperta jpg
„Grecia călătorește, călătorește mereu”
Grecia călătorește, călătorește mereu.
p 17 jpg
Detalii
Frumusețea filmului e inseparabilă de o stare de plutire a tuturor lucrurilor.
1021 17 cover1 jpg
Încredere
Lansările din acest an au arătat un grup în formă maximă.
1021 21 moscova inhata romania robert bishop e s crayfield editura corint istorie 01 jpg
Origini românești ale Războiului Rece
Ordinele noastre erau să ne ocupăm de naziști, dar am aflat curînd că urgia comunistă „este mai rea decît cea nazisă”, au mărturisit autorii.
1020 16 catre paradis jpg
Paradisul uitat
Negarea radicală a „binarității”
1020 17 Cea care priveste lumea foto Jonathan Michel jpg
Un festival nou în oraș
Minunați performerii cehi, care au făcut slalom prin muzica acelor ani, cu o reconfortantă autoironie, jonglînd cu imagini, costume, coregrafii și mai ales muzică.
BUN MRM 15 noiembrie landscape jpg

Adevarul.ro

image
Extrădarea lui Cherecheș. Precedentul Fiat creat de Germania într-un caz similar, finalizat tragic
Un fost polițist de frontieră, condamnat la închisoare cu executare pentru corupție și prins în Germania, la fel ca primarul din Baia Mare, Cătălin Cherecheș, nu a fost niciodată extrădat. Polițistul în vârstă de 48 de ani a murit în Germania, în urma unui accident.
image
Bărbat găsit mort într-o scorbură, în Neamţ. Sfârșitul victimei este învăluit în mister
Decesul unui bărbat este învăluit în mister, cadavrul acestuia fiind descoperit în scorbura unui copac dintr-o pădure care străjuie, alături de culmile Cozla şi Pietrica, municipiul Piatra Neamţ.
image
Viața extravagantă a Regelui Charles: I se calcă șireturile de la pantofi, iar un angajat are obligația să îi pună pastă de dinți pe periuța regală
Este deja un fapt cunoscut că Regele Charles are unele idiosincrazii cel puțin interesante. Iar în noua sa carte "Endgame: Inside the Royal Family and the Monarchy’s Fight for Survival", autorul Omid Scobie dezvăluie și mai multe dintre cererile bizare ale lui Charles.

HIstoria.ro

image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.
image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.