Între „frumos“ şi „util“ e o marjă de manevră destul de mică

Publicat în Dilema Veche nr. 505 din 17-23 octombrie 2013
Între „frumos“ şi „util“ e o marjă de manevră destul de mică jpeg

– interviu cu Lionel DEVLIEGER, curator al Trienalei de Arhitectură de la Oslo –

Trienala de Arhitectură de la Oslo (19 septembrie – 1 decembrie 2013) este cel mai important eveniment din domeniul arhitecturii din nordul Europei. Ediţia de anul acesta – a cincea – are ca temă centrală politicile de mediu. Titlul Trienalei e sugestiv: „Behind the Green Door“. Grupul curatorial Rotor, care coordonează această ediţie, şi-a propus să investigheze cum a fost influenţată arhitectura de concepte precum „sustenabilitate“ sau „durabilitate“, vehiculate tot mai des în politicile de urbanism. Lionel Devlieger, membru al grupului Rotor, spune că miza investigaţiei e să identifice cum se raportează arhitecţii înşişi la mediu şi mai ales la politicile de mediu.

Ce înseamnă arhitectură sustenabilă?

Am utilizat sintagma „sustainable architecture“ – cred că poate fi foarte bine tradusă prin „arhitectură durabilă“. Astăzi, termenul „durabil“ e omniprezent în discursul public: apare în publicaţiile şi rapoartele autorităţilor, revine în textele prin care arhitecţii îşi promovează proiectele. Iar noi am vrut să investigăm toate sensurile acestei noţiuni. Printre altele, ne-am dat seama că în spatele acestui cuvînt există o serie întreagă de tabuuri – e ca o oală care stă să dea în foc. Se vorbeşte, de pildă, de greenwashing, de folosirea abuzivă a termenului de „arhitectură ecologică“ sau verde, pentru proiecte care nu întrunesc deloc această calitate. Popularizarea noţiunii de durabilitate a însemnat şi apariţia unor asemenea abuzuri şi apoi a oamenilor care încearcă să le denunţe. Aşa a apărut şi un anume scepticism. Astăzi, există critici care vorbesc despre eroziunea sintagmei „arhitectură durabilă“. Iar noi, în cadrul Trienalei de Arhitectură, încercăm să urmărim aceste valuri de popularizare şi apoi de compromitere a arhitecturii durabile. Urmărim această poveste începînd cu anii ’60 ai secolului trecut, cînd a existat o conştientizare a problemelor de mediu; apoi, al doilea moment important a fost publicarea, în 1987, al aşa-numitului raport al Comisiei Bruntland (din cadrul ONU), care cuprinde şi faimoasa definiţie a „dezvoltării durabile“ şi care marchează arhitectura de astăzi.

Grupul curatorial Rotor a strîns sute de obiecte şi materiale care alcătuiesc nucleul expoziţiei. Care e conceptul?  

În ancheta despre noţiunea de durabilitate ne-am gîndit să prezentăm şi această colecţie de obiecte. E vorba aici şi de practicile noastre curatoriale, atipice. În mod tradiţional, un curator ar dezvolta o temă sau o teză şi apoi ar ilustra-o prin obiecte alese. Aşa cum o carte e împărţită în capitole, o expoziţie e împărţită în secţiuni tematice, fiecare prezentînd diverse piese. Noi am procedat invers: mai întîi am strîns piesele (obiecte diverse, ce au legătură cu domeniul arhitecturii, urbanismului, construcţiilor, care se revendică drept „durabile“), apoi am dezvoltat o teză. Obiectele sînt „bibliografia“. Prin scenografia expoziţiei, am încercat să clarificăm toate aceste procedee.

Aţi conceput o scenografie a expoziţiei. Există şi vreun scenariu?

Vizitatorul e invitat să intre pe Poarta Verde şi trece printr-un vestibul pe care l-am numit „Indexul proiectelor“. Apoi, în sala principală, avem întinse pe mese obiectele selecţionate – materiale de construcţie, accesorii, machete, unelte etc. – şi povestea lor. Prima masă, primul capitol al tezei noastre porneşte de la o fotografie celebră, din 1968 – o imagine a Pămîntului văzut de pe Lună. Fotografia asta celebrisimă, hipermediatizată, a marcat dezvoltarea mişcărilor ecologiste.  

Care sînt tendinţele cele mai interesante în estetica locuinţei? Şi cum se regăsesc acestea în expoziţia centrală a Trienalei de la Oslo?

Una dintre tendinţele cele mai marcante, dar care poate nu e chiar atît de vizibilă în publicaţiile de specialitate, e legată de normele de eficienţă energetică. Acestea sînt tot mai stricte. În Norvegia, începînd cu 2015, standardul de „casă pasivă“ va deveni obligatoriu pentru toate locuinţele noi. Standardul de „casă pasivă“ e extrem de exigent în ceea ce priveşte izolaţia termică. Ne întrebăm şi noi, în investigaţia noastră, cît de departe se poate merge cu grosimea stratului de polistiren expandat – şi de la ce punct anume, acele norme devin absurde. E foarte complicat să conciliezi logica estetică cu logica structurală.  

Se poate face arhitectură sustenabilă cu bani puţini?

Nu prea. Dacă luăm în considerare toate aspectele tehnice şi normative, e puţin probabil să poţi construi durabil şi ieftin. Dar am inclus în expoziţia noastră cîteva elemente care ţin de sustenabilitate şi care sînt abordabile şi în ceea ce priveşte costurile.

Se poate şi sustenabil, şi frumos?

Sigur că se poate. Deşi, uneori, e destul de complicat. Normele pentru „casa pasivă“ sînt extrem de stricte. Consumul redus de energie presupune, pentru arhitect, o serie întreagă de constrîngeri, unele greu de surmontat dacă se ia în calcul şi imperativul estetic. Ce soluţii poate găsi arhitectul pentru a crea nişte volume interesante, cînd normele îl obligă să învelească clădirea în plăci protectoare care pot depăşi cîteva zeci de centimetri grosime? E un echilibru destul de greu de realizat. Între „frumos“ şi „util“ e o marjă de manevră destul de mică.

Pe de altă parte, tot mai mulţi arhitecţi sînt de părere că estetica face parte din conceptul de durabilitate, că nu poţi construi durabil dacă nu construieşti frumos. O clădire durabilă e o clădire care durează... O clădire care durează trebuie să fie şi frumoasă. Dacă nu-i frumoasă, va fi demolată, înlocuită.  

Cum reacţionează opinia publică la aceste norme tot mai stricte?

Noi am încercat să luăm o pauză de la aceste imperative, să luăm o distanţă. Cînd vine vorba de „arhitectură durabilă“, oamenii tind către un discurs de tip activist. Vor folosi cuvinte grele, precum „responsabilitate“ sau „viitorul planetei“ etc. Noi am vrut să vorbim despre durabilitate evitînd aceste clişee. Am încercat să abordăm discursul antropologului în loc să vorbim ca un preot.

Care mai e rolul arhitectului în contextul în care e nevoit să construiască respectînd nişte norme şi restricţii atît de constrîngătoare?

Evident că viaţa arhitectului s-a complicat enorm. Evident, are foarte multă responsabilitate. Şi ar avea nevoie de mai multă autonomie profesională. Se vede tot mai clar o tendinţă a autorităţilor de a standardiza construcţiile sub pretextul durabilităţii. Este treaba arhitecţilor să demonstreze că există alternative posibile la aceste reguli. Menirea arhitectului e să implementeze nişte soluţii practice, în conformitate cu nevoile beneficiarului. Dar el ar trebui să poată mai mult. Să arate ce s-ar putea face, dincolo de regulile foarte stricte. Relaţia sa cu autorităţile ar trebui dinamizată.  

Mai poate fi arhitectul creativ în aceste condiţii?

Absolut. Tocmai asta e şi miza noastră – să arătăm că arhitectul e cel care ar trebui să influenţeze politicile locale, inventînd noi şi noi soluţii, şi nu să se lase copleşit de norme.  

Deplasarea la Oslo a fost realizată cu sprijinul Ambasadei Norvegiei.   

a consemnat Matei MARTIN 

Foto: B. Brolet

1026 16 impostorul webp
Impostor ca mine
Impostorul își propune să readucă la viață toate frămîntările sociale ale unei epoci, prin intermediul cîtorva personaje situate de ambele părți ale baricadei.
p 17 jpg
Joker
Aici e de găsit un oarecare merit al filmului: în secvențele în care Ridley Scott minte conștient, de dragul cinema-ului.
p 17 Audio jpg
Voci umane, voci artificiale
Am sentimentul că, în cazul tehnologiei de simulare a vocii umane, sfîrșitul jocului va veni cînd nu vei putea face diferența între vocile AI și cele umane.
1025 16 coperta corin braga jpg
Străinătăți, stranietăți și alte fantasme literare
Mi‑e greu să cred că proza lui Mircea Eliade ar putea fi înțeleasă pe deplin fără dialectica sacru‑profan.
p 17 2 jpg
Pînă la capătul drumului
Filmul vorbește despre condiția de a ajunge mereu prea tîrziu.
1025 17b cover1 jpg
Solo & solos
Curînd ne vor vizita artiști de la celălalt capăt al lumii, din Noua Zeelandă și Australia, care au acumulat cu sîrguință simpatie internațională și și-au făcut în cele din urmă curaj să ne caute și pe noi pe hartă.
image png
O călătorie narativă ajunsă la final: Asociația Heart a încheiat cu succes proiectul „Povești de familie”
Asociația Hearth are plăcerea de a anunța încheierea cu succes a proiectului cultural “Povești de familie” – o inițiativă recuperatoare și artistică
1024 16 cop1 png
Anxietatea lucrurilor definitive
Cele două cărți discutate în această pagină au în comun o anumită anxietate (aparentă sau nu) a definitivului.
1024 17 Am avut o livada foto Sabina Costinel jpg
Livezile noastre de vișini
Într-un fel sau altul, noile perspective asupra Livezii de vișini explorează răsturnarea vremurilor de care tot avem parte în ultimii ani.
Doru Covrig Doua maini,model cu roșu și negru, polimer, 17x25x18cm, 1995 jpg
Expoziție personală DORU COVRIG - sculptură mică și desene - la un an de la dispariția artistului
Doru Covrig este pentru arta contemporană un reper al sculpturii conceptuale
Poster orizontal 23 11 2023 Gianni Gagliardi Nomadic Nature jpg
„NOMADIC NATURE”: jazz cu saxofonistul spaniol GIANNI GAGLIARDI, la Sala Radio
A înregistrat peste 40 de albume, dintre care 5 ca solist, albume ce au primit aprecieri foarte bune din partea presei internaționale.
1023 16 antologia palatina cartea a v a produs galerie mare jpg
p 17 2 jpg
Bîrfoteca
Jeanne du Barry îneacă monarhia franceză în unsoarea tabloidelor.
1023 17 Kenny Garrett jpg
Jazz Syndicate Festival
Pentru un succes total însă, festivalul ar fi meritat o promovare mai extinsă.
1023 21 Iamandi coperta jpg
Adio, Europa de Est!
Aș adăuga: poate noua formă a folclorului est-european.
1022 16 donnatela jpg
Black Hole Sun
Cred că o iniţiativă a traducerii lui ar fi cu profit pentru literatura română contemporană.
p 17 2 jpg
Zeița
Și ne arată că această utopie e la îndemînă.
1022 17 The Beatles Now And Then jpg
Beatleși și Stoneși în 2023
The Rolling Stones este o formație în (plină) activitate, niciodată întreruptă, niciodată scurtcircuitată de ego-urile supraexpandate ale componenților.
1022 21 Florescu jpg
Brâncuși, Picasso: artiști, expoziții, efecte în paralelă
Dar acesta e un alt artist, un alt efect în paralel, un alt posibil subiect al unei alte expoziții „în paralelă” care va avea loc cîndva, în viitor.
Poster orizontal09 11 2023 Contemporan în România 2 jpg
„CONTEMPORAN ÎN ROMÂNIA” – seară de jazz și vernisajul expoziției „Centaur”, la Sala Radio
Prin Proiectul Cultural dorim să oferim o revelatoare experiență multimedia
1021 16 coperta jpg
„Grecia călătorește, călătorește mereu”
Grecia călătorește, călătorește mereu.
p 17 jpg
Detalii
Frumusețea filmului e inseparabilă de o stare de plutire a tuturor lucrurilor.
1021 17 cover1 jpg
Încredere
Lansările din acest an au arătat un grup în formă maximă.
1021 21 moscova inhata romania robert bishop e s crayfield editura corint istorie 01 jpg
Origini românești ale Războiului Rece
Ordinele noastre erau să ne ocupăm de naziști, dar am aflat curînd că urgia comunistă „este mai rea decît cea nazisă”, au mărturisit autorii.

Adevarul.ro

image
Soluția unei femei medic pentru salvarea soțului infectat cu o bacterie mortală: un tratament obscur cu virusuri
Când niciun antibiotic nu a mai funcționat în cazul soțului său infectat cu o bacterie periculoasă, o femeie medic a apelat la un tratament considerat obscur, folosind un inamic natural al bacteriilor pentru a-i salva viața.
image
Ce se întâmplă în timpul unei circumcizii. Care sunt riscurile și beneficiile procedurii
Deși considerată cea mai veche și cea mai frecventă operație din lume, circumcizia - îndepărtarea chirurgicală a prepuțului - este încă o procedură controversată, potrivit Yahoo! Life.
image
Piscină și elicopter pe cel mai mare super-iaht submarin din lume, în valoare de 2 miliarde de dolari
Compania producătoare a lansat, de asemenea, insule unice în felul lor, pe care se poate naviga sau poate acosta super-submarinul.

HIstoria.ro

image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.
image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.