Traducţiile şi literatura

Publicat în Dilema Veche nr. 503 din 3-9 octombrie 2013
Traducţiile şi literatura jpeg

Vorbeam, săptămînile trecute, cu o amică mai tînără, despre unul dintre motivele revenirii mele, la începutul lui 2000, în România. Mi-am dat seama (îi spuneam sau mă pregăteam să-i spun, înainte de a o vira spre actualitatea fierbinte) că nu pot scrie în româneşte decît aici. De fapt, că a scrie însemna, pentru mine, a scrie în româneşte – chiar dacă nu înţeleg pînă la capăt resortul acestei monomanii. E drept, n-am ajuns să folosesc niciodată o limbă străină aşa cum folosesc româna (cînd nu mă foloseşte ea pe mine) şi, de cîte ori am scris în vreuna dintre limbile pe care le-am învăţat, am avut senzaţia că textul rezultat era nu doar interşanjabil cu alte o mie de texte, dar şi că gradul de cunoaştere internă a limbii respective (ceea ce ar fi o combinaţie de inteligenţă, selecţie şi stăpînire a contextului) îmi juca feste. Pot spune (cu mîna pe inimă) despre un scriitor român, spaniol sau francez (citit fiecare în limba lui) că e bun, mediu sau nul, dar în afara acestor spaţii lingvistice familiare, pot vorbi cel mult despre preferinţe, sensibilităţi, soluţii narative, perspective existenţiale. După mine însă, folosirea unei anumite limbi – cu toate limbajele ei, cu toate tradiţiile ei literare – face literatura care-şi merită numele, nu rapiditatea (şi uşurinţa) receptării unui univers auctorial, nu soluţia narativă sau formula poetică. Aşadar, nu „universul“ propriu unui scriitor (cu convingeri, tematică, etică-estetică asumate), cît relaţia vie între toate acestea şi exprimarea lor într-o formă nouă, adecvată pînă la contopire şi percepută ca atare la lectură. Or, acest lucru nu este perfect etanş decît în cazul folosirii aceleiaşi limbi. La limită, cititorul este conştiinţa de pe partea cealaltă a paginii scrise, cel care împărtăşeşte exact acelaşi set de valori ale cuvintelor folosite. Nu poţi înţelege cu adevărat o carte scrisă într-o anumită limbă decît în momentul în care foloseşti la fel de bine acea limbă, cînd orice prepoziţie şchioapă, orice folosire netranzitivă a unui verb tranzitiv, orice însă la început de frază îţi distruge coerenţa interioară şi îţi dă o clară senzaţie de sfîrşit de lume. Oricum, de sfîrşit al lumii care tocmai se articula, timidă, tatonantă şi fragedă, pe pagina citită.

„Eu cred“, spunea prietena mea mai tînără, „că important e să împărtăşeşti această complicitate rară doar cu traducătorul tău în limba ţintă“. Nu exclud să aibă dreptate, însă dreptatea asta mie nu mi-a folosit la nimic, în momentul în care am vrut să scriu o carte – eseu sau proză, asta n-are importanţă, căci a vorbi de debut la fiecare abordare a unui alt gen e un reflex curios, care ţine mai degrabă de sectarismul literar, nu de substanţa literaturii. Întîlnirea aceea cu cititorul unic sau cu traducătorul unic e ceva atît de rar (şi improbabil), încît nici nu poate fi luat în considerare statistic, aşadar, nu poate fi generalizat. Acel cineva care să înţeleagă şi să împărtăşească acea limbă nouă cu utopia căreia te-ai apucat să scrii (căci nici un scriitor veritabil nu se apucă de scris ca să răscolească morţii, praful de pe marile cărţi sau ca să facă dreptate pe lume) s-ar putea să nici nu existe încă, sau să fie, printr-o perversitate a destinului tău/său, în cu totul altă profesie/lume/limbă.  

La urma urmelor însă, trebuie să fim cu toţii traduşi? O fi atît de important să citim, din literaturile mari sau mici (numite aşa după numărul cititorilor potenţiali), o mulţime de scriitori trecuţi prin lexicul, experienţa de viaţă şi inteligenţa traducătorilor autohtoni? Aici sînt de acord cu Alexandru Muşina, pentru care „traducţiile fac o literatură“ şi pentru care lunga carantină a „tradiţiei externe“ în perioada comunistă a născut, la noi, o struţocămilă admirată în continuare ca gazelă locală: „Scriitorii au reacţionat diferit la «şocul» întîlnirii/reîntîlnirii cu literatura universală contemporană: de la o precipitată şi aproape nevrotică întoarcere la origini şi repliere pe poziţiile gîndirismului interbelic... pînă la imitaţii frizînd caricaturalul unor forme, modalităţi, formule din literatura «străină» de ultimă oră (pentru noi, cel puţin). Am asistat la apariţia, după principiul faliţilor noştri, unor adevărate cohorte de faulkerieni, kafkieni, marquezieni, sau nouveau roman-i“ (Supravieţuirea prin literatură). Traducerile în limba română fac parte însă din literatura română, într-un sens mai direct decît ne-am putea imagina. Pe de o parte, aşa cum atît de plastic şi (auto)ironic scrie Muşina, ele sînt „esenţiale pentru un metabolism viguros al literelor autohtone, pentru viitorul – neapărat de aur – al acesteia.“ Pe de altă parte, tot ele (aşa, neredactate, necontrolate, uneori inexacte, în lipsa unor cronici ale traducerilor precum aceea susţinută mai demult de Radu Paraschivescu în Idei în dialog) ar putea întreţine un fel de iluzie a receptării. Literatura nu e fabulă, nu e (doar) poveste, nu e rezumat. Ea este sau ar trebui să fie o întîlnire esenţială între două fiinţe care vorbesc aceeaşi limbă, mai importantă, uneori, chiar decît cuvintele.

Foto: L. Muntean

1026 16 impostorul webp
Impostor ca mine
Impostorul își propune să readucă la viață toate frămîntările sociale ale unei epoci, prin intermediul cîtorva personaje situate de ambele părți ale baricadei.
p 17 jpg
Joker
Aici e de găsit un oarecare merit al filmului: în secvențele în care Ridley Scott minte conștient, de dragul cinema-ului.
p 17 Audio jpg
Voci umane, voci artificiale
Am sentimentul că, în cazul tehnologiei de simulare a vocii umane, sfîrșitul jocului va veni cînd nu vei putea face diferența între vocile AI și cele umane.
1025 16 coperta corin braga jpg
Străinătăți, stranietăți și alte fantasme literare
Mi‑e greu să cred că proza lui Mircea Eliade ar putea fi înțeleasă pe deplin fără dialectica sacru‑profan.
p 17 2 jpg
Pînă la capătul drumului
Filmul vorbește despre condiția de a ajunge mereu prea tîrziu.
1025 17b cover1 jpg
Solo & solos
Curînd ne vor vizita artiști de la celălalt capăt al lumii, din Noua Zeelandă și Australia, care au acumulat cu sîrguință simpatie internațională și și-au făcut în cele din urmă curaj să ne caute și pe noi pe hartă.
image png
O călătorie narativă ajunsă la final: Asociația Heart a încheiat cu succes proiectul „Povești de familie”
Asociația Hearth are plăcerea de a anunța încheierea cu succes a proiectului cultural “Povești de familie” – o inițiativă recuperatoare și artistică
1024 16 cop1 png
Anxietatea lucrurilor definitive
Cele două cărți discutate în această pagină au în comun o anumită anxietate (aparentă sau nu) a definitivului.
1024 17 Am avut o livada foto Sabina Costinel jpg
Livezile noastre de vișini
Într-un fel sau altul, noile perspective asupra Livezii de vișini explorează răsturnarea vremurilor de care tot avem parte în ultimii ani.
Doru Covrig Doua maini,model cu roșu și negru, polimer, 17x25x18cm, 1995 jpg
Expoziție personală DORU COVRIG - sculptură mică și desene - la un an de la dispariția artistului
Doru Covrig este pentru arta contemporană un reper al sculpturii conceptuale
Poster orizontal 23 11 2023 Gianni Gagliardi Nomadic Nature jpg
„NOMADIC NATURE”: jazz cu saxofonistul spaniol GIANNI GAGLIARDI, la Sala Radio
A înregistrat peste 40 de albume, dintre care 5 ca solist, albume ce au primit aprecieri foarte bune din partea presei internaționale.
1023 16 antologia palatina cartea a v a produs galerie mare jpg
p 17 2 jpg
Bîrfoteca
Jeanne du Barry îneacă monarhia franceză în unsoarea tabloidelor.
1023 17 Kenny Garrett jpg
Jazz Syndicate Festival
Pentru un succes total însă, festivalul ar fi meritat o promovare mai extinsă.
1023 21 Iamandi coperta jpg
Adio, Europa de Est!
Aș adăuga: poate noua formă a folclorului est-european.
1022 16 donnatela jpg
Black Hole Sun
Cred că o iniţiativă a traducerii lui ar fi cu profit pentru literatura română contemporană.
p 17 2 jpg
Zeița
Și ne arată că această utopie e la îndemînă.
1022 17 The Beatles Now And Then jpg
Beatleși și Stoneși în 2023
The Rolling Stones este o formație în (plină) activitate, niciodată întreruptă, niciodată scurtcircuitată de ego-urile supraexpandate ale componenților.
1022 21 Florescu jpg
Brâncuși, Picasso: artiști, expoziții, efecte în paralelă
Dar acesta e un alt artist, un alt efect în paralel, un alt posibil subiect al unei alte expoziții „în paralelă” care va avea loc cîndva, în viitor.
Poster orizontal09 11 2023 Contemporan în România 2 jpg
„CONTEMPORAN ÎN ROMÂNIA” – seară de jazz și vernisajul expoziției „Centaur”, la Sala Radio
Prin Proiectul Cultural dorim să oferim o revelatoare experiență multimedia
1021 16 coperta jpg
„Grecia călătorește, călătorește mereu”
Grecia călătorește, călătorește mereu.
p 17 jpg
Detalii
Frumusețea filmului e inseparabilă de o stare de plutire a tuturor lucrurilor.
1021 17 cover1 jpg
Încredere
Lansările din acest an au arătat un grup în formă maximă.
1021 21 moscova inhata romania robert bishop e s crayfield editura corint istorie 01 jpg
Origini românești ale Războiului Rece
Ordinele noastre erau să ne ocupăm de naziști, dar am aflat curînd că urgia comunistă „este mai rea decît cea nazisă”, au mărturisit autorii.

Adevarul.ro

image
Răzbunarea unui patron disperat că îl abandonează angajații. „Sunt sigur că o să-mi săriți în cap cu treaba asta”
Tot mai mulți antreprenori se plâng nu doar de faptul că își găsesc cu greu angajați, dar și că mulți dintre ei pleacă după doar câteva săptămâni și îi lasă baltă, fără preaviz și fără să suporte niciun fel de consecințe. Un patron crede că a găsit soluția la această problemă
image
Mircea Badea: „De ce să stea Simona Halep în România?! O viață ai, cu toată dragostea pentru țară”
Prezentatorul de la Antena 3 comentează decizia sportivei de se muta la Dubai.
image
Româncă gravidă în nouă luni, înjunghiată în Țara Galilor. Motivul pentru care agresorul, tot român, o urmărea de o lună
Andreea Pintili, o româncă de 29 de ani care locuiește în Țara Galilor, a fost înjunghiată de mai multe ori de un conațional care o urmărea și posta pe TikTok clipuri cu ea și cu copiii săi.

HIstoria.ro

image
Moartea lui Aurel Vlaicu. Concluziile anchetei
În cursul anchetei în cazul accidentului aeronautic în care și-a pierdut viața Aurel Vlaicu (31 august/13 septembrie 1913) s-au conturat două ipoteze, pe care locotenentul av. Gheorghe Negrescu le prezintă astfel:
image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.