Puterea documentarului – după Astra Film Festival 2013

Publicat în Dilema Veche nr. 506 din 24-30 octombrie 2013
Puterea documentarului – după Astra Film Festival 2013 jpeg

Festivalul de film documentar de la Sibiu s-a încheiat de curînd. La ediţia aniversară de 20 de ani de Astra Film Festival au fost filme din peste 70 de ţări, premiere internaţionale, dezbateri şi conferinţe susţinute de regizori români şi străini. Am avut parte de experienţa unui festival profesionist şi prietenos, şi i-am înţeles pe prietenii de-o viaţă ai festivalului, pe cei care cred în puterea necondiţionată a documentarului.

● Ana Maria SANDU

Ca-n basme, mereu apărea cîte ceva care mă deturna de la planul de a merge la Sibiu, la Astra. Anul acesta am spart cercul de lucruri imprevizibile, apărute peste noapte, şi am ajuns. Prima senzaţie avută, în holul Casei de Cultură, spaţiul în care se întîmplă totul, e că ai intrat într-o clădire comunistă care s-a îmblînzit brusc, odată cu agitaţia evenimentului. Mii de poze de la ediţiile anterioare tapetau nişte panouri imense. Era imortalizată acolo întreaga poveste a unui festival care a mizat întotdeauna pe autenticitate şi pe încrederea oarbă în puterea documentarului, fără nici un fel de morgă sau de glam presărat peste fapte. E ceva frust, studenţesc şi spartan în atmosfera de la Astra. Nimeni nu vrea să fie cool, personajele se descoperă în barul îngust din holul Casei de Cultură, la ore tîrzii din noapte, se vorbeşte mult, se rîde, se dezbate. Dacă ţi-a plăcut un film, intri în vorbă cu cel care l-a făcut, şi s-ar putea să te prindă dimineaţa şi să te întrebi, la sfîrşit, prin ce minune ai reuşit să supravieţuieşti în fumul gros de ţigară.

Asta nu m-a împiedicat să văd cîteva filme pe zi, să încerc să ajung la cele pe care prietenii îmi spuseseră deja că e musai să nu le ratez: hipnoticul Leviatan (r. Verena Paravel, Lucien Castaing-Taylor, 2012), amuzantul şi inconfortabilul Anatomia plecării (r. Şerban Oliver Tătaru, 2012), tragicomicul Maria (r. Claudiu Mitcu, 2013), recuperatorul unei tragedii – Valea plîngerii (r. Iulia Hossu, Mihai Andrei Leaha, Andrei Crişan, 2013), multdiscutatul şi mereu ratatul Actul de a ucide (r. Joshua Oppenheimer, Christine Cynn, 2012), empaticul 8 Martie (r. Alexandru Belc, 2012).

Pentru că Astra înseamnă şi o arhivă preţioasă de filme strînse în aceşti ani, în holul aceleiaşi Case de Cultură se puteau vedea filmele care rulaseră în programele ediţiilor anterioare. Aşa am recuperat, în dimineaţa plecării Noosfera (r. Artchil Kethagouri, Ileana Stănculescu, 2011), un documentar emoţionant şi provocator, despre un personaj vizionar şi ridicol în egală măsură.

Oricine a mers vreodată la Sibiu ştie că, fără Dumitru Budrala şi Csilla Kató, nimic n-ar fi la fel. Astra e proiectul lor de-o viaţă, care a ajuns să însemne enorm pentru documentar, în general, şi pentru cel românesc, în special. Autorităţile locale nu par însă să considere că acest festival reprezintă un proiect strategic în care ar trebui să investească pe termen lung, aşa că sălile de proiecţii n-au fost niciodată renovate. Încă o ironie a sorţii, îţi vine să zici: dacă viaţa de documentarist e grea, de ce ar fi a spectatorilor mai uşoară? 

● Luiza VASILIU

Într-o ţară în care filmele documentare au şanse minime de-a intra în cinematografe, iar televiziunea publică are cu totul alte priorităţi decît încurajarea realizării şi a difuzării producţiilor de gen, festivalul Astra e una dintre puţinele ocazii de a vedea o selecţie consistentă de documentare româneşti şi internaţionale, făcute de studenţi debutanţi sau de antropologi şi cineaşti confirmaţi. Nu trebuie să ai o pasiune răscolitoare pentru cinema ca să mergi cîteva zile la Sibiu, e de ajuns să fii interesat de ce se întîmplă în jurul tău. Pentru că asta face Astra, îţi arată zone ale realităţii pe care le cunoşteai prea puţin sau despre care nici măcar nu ştiai că există. Valea plîngerii (r. Iulia Hossu, Mihai Andrei Leaha, Andrei Crişan, 2013 – Premiul pentru imagine, Competiţia română) recuperează un episod foarte puţin discutat la noi din istoria Holocaustului românesc: deportarea a 25.000 de romi în Transnistria, între 1943 şi 1945, din ordinul lui Antonescu. Mărturii cumplite ale supravieţuitorilor (şi cînd spun „cumplite“, trebuie să vă imaginaţi ce-i mai rău), cadre lungi cu locurile deportării, fragmente din rapoartele autorităţilor, amintiri ale ucrainenilor-„gazde“ – toate alcătuiesc cronica unei cruzimi pe care am continuat să o păstrăm, sub o formă sau alta, în relaţia noastră cu romii. În numele primarului (r. Anca Hirţe, 2013 – Premiul pentru cel mai bun documentar, Competiţia română) pune o cameră de cinéma vérité pe relaţia care o avem cu autoritatea: un birou din Primăria Piatra-Neamţ, în care o doamnă (fostă profesoară de franceză, mama regizoarei) ascultă, triază, evaluează jalbele cetăţenilor. Audienţele sînt tragic-ilare, iar figura autorităţii, doamne Hirţe, e unul dintre cele mai colorate personaje din documentarele româneşti ale ultimilor ani.

Tot la Astra, în holul Casei de Cultură există un colţ cu canapele, ecrane, căşti şi movies on demand. Ai de ales între peste 100 de documentare, aşa că te aşezi, sari de la Cabală la Cabul (r. Dan Alexe, 2006), la Noosfera (r. Ileana Stănculescu, Artchil Khetagouri, 2011), la Phnom Penh Lullaby (r. Pawel Kloc, 2011 – Marele Premiu Astra Film, 2012), după care sari direct în taxi, spre hotel, iar taximetristul îţi spune: „Ăsta e un festival grozav. Am văzut şi eu mai devreme filmul despre Google. Ştiaţi că datorită Astrei a ajuns Sibiul capitală culturală?“

● Patricia MIHAIL

Am făcut cunoştinţă cu festivalul abia în toamna lui 2012, însă Astra Film Festival şi după 20 de ani îşi păstrează atmosfera prietenoasă şi deschisă, îşi primeşte cu bucurie oaspeţii vechi şi noi deopotrivă, fiind un prilej de întîlniri şi reîntîlniri cu prieteni, artişti, personaje, regizori, filme.

Dincolo de documentarele care mi-au rămas la suflet – printre care Café-Finovo (r. Lefteris Fylaktos), despre prima cafenea din Germania aflată într-un cimitir; My German Children/Copiii mei germani (r. Tom Pauer), povestea călătoriei lui Tom, născută şi crescută în Israel, din tată evreu şi mamă de origine germană, şi a celor doi copii ai săi, aflaţi în căutarea identităţii; La maison de la radio/Casa radio (r. Nicolas Philibert), care ne poartă pe coridoarele, prin birourile şi în camerele de emisie ale postului naţional Radio France –, festivalul a însemnat pentru mine o colecţie de momente mici, dar semnificative.

Cum a fost dimineaţa, la hotel, cînd, la micul dejun, am stat la masă cu regizoarea Laura Căpăţână Juller, astfel că am putut să-i spun cît de mult mi-a plăcut documentarul ei Aici... adică acolo, care fusese în competiţie la festival în 2012. Sau seara ploioasă cînd am împărţit un taxi cu Luiza şi am dat peste unul dintre cei mai volubili taximetrişti, care ne-a povestit însufleţit că tocmai văzuse Google and the World Brain/Google şi creierul mondial (r. Ben Lewis) şi că abia aşteaptă să mai ajungă şi la alte filme proiectate în cele trei săli ale Casei de Cultură a Sindicatelor. Sau cînd, în timpul sesiunii de întrebări şi răspunsuri după filmul Drill Baby Drill/Blestemul gazelor de şist (r. Lech Kowalski), am aflat că la Pungeşti şi la Bucureşti, oamenii ieşiseră în stradă, protestînd împotriva exploatării gazelor de şist. Sau momentul în care, la proiecţia de la The Venice Syndrome/Sindromul Veneţia (r. Andreas Pichler), poveştile adevăraţilor veneţieni şi ale problemelor cu care se confruntă, fiind nevoiţi să se gîndească la părăsirea oraşului, mi-au adus aminte de La ultima calle/Ultima stradă (r. Marina Monsonis, Rasmus Sievers) din 2012, în care locuitorii din La Barceloneta luptau pentru păstrarea farmecului autentic al locului.

După 23 de filme vizionate în mai puţin de patru zile, am părăsit Sibiul cu dorinţa de a intra din nou, cît mai curînd, în sala de cinema. Şi de a face cumva să văd cît mai degrabă Matthew’s Laws/ Regulile lui Matthijs (r. Marc Schmidt), marele cîştigător al Astra Film Festival 2013.  

1026 16 impostorul webp
Impostor ca mine
Impostorul își propune să readucă la viață toate frămîntările sociale ale unei epoci, prin intermediul cîtorva personaje situate de ambele părți ale baricadei.
p 17 jpg
Joker
Aici e de găsit un oarecare merit al filmului: în secvențele în care Ridley Scott minte conștient, de dragul cinema-ului.
p 17 Audio jpg
Voci umane, voci artificiale
Am sentimentul că, în cazul tehnologiei de simulare a vocii umane, sfîrșitul jocului va veni cînd nu vei putea face diferența între vocile AI și cele umane.
1025 16 coperta corin braga jpg
Străinătăți, stranietăți și alte fantasme literare
Mi‑e greu să cred că proza lui Mircea Eliade ar putea fi înțeleasă pe deplin fără dialectica sacru‑profan.
p 17 2 jpg
Pînă la capătul drumului
Filmul vorbește despre condiția de a ajunge mereu prea tîrziu.
1025 17b cover1 jpg
Solo & solos
Curînd ne vor vizita artiști de la celălalt capăt al lumii, din Noua Zeelandă și Australia, care au acumulat cu sîrguință simpatie internațională și și-au făcut în cele din urmă curaj să ne caute și pe noi pe hartă.
image png
O călătorie narativă ajunsă la final: Asociația Heart a încheiat cu succes proiectul „Povești de familie”
Asociația Hearth are plăcerea de a anunța încheierea cu succes a proiectului cultural “Povești de familie” – o inițiativă recuperatoare și artistică
1024 16 cop1 png
Anxietatea lucrurilor definitive
Cele două cărți discutate în această pagină au în comun o anumită anxietate (aparentă sau nu) a definitivului.
1024 17 Am avut o livada foto Sabina Costinel jpg
Livezile noastre de vișini
Într-un fel sau altul, noile perspective asupra Livezii de vișini explorează răsturnarea vremurilor de care tot avem parte în ultimii ani.
Doru Covrig Doua maini,model cu roșu și negru, polimer, 17x25x18cm, 1995 jpg
Expoziție personală DORU COVRIG - sculptură mică și desene - la un an de la dispariția artistului
Doru Covrig este pentru arta contemporană un reper al sculpturii conceptuale
Poster orizontal 23 11 2023 Gianni Gagliardi Nomadic Nature jpg
„NOMADIC NATURE”: jazz cu saxofonistul spaniol GIANNI GAGLIARDI, la Sala Radio
A înregistrat peste 40 de albume, dintre care 5 ca solist, albume ce au primit aprecieri foarte bune din partea presei internaționale.
1023 16 antologia palatina cartea a v a produs galerie mare jpg
p 17 2 jpg
Bîrfoteca
Jeanne du Barry îneacă monarhia franceză în unsoarea tabloidelor.
1023 17 Kenny Garrett jpg
Jazz Syndicate Festival
Pentru un succes total însă, festivalul ar fi meritat o promovare mai extinsă.
1023 21 Iamandi coperta jpg
Adio, Europa de Est!
Aș adăuga: poate noua formă a folclorului est-european.
1022 16 donnatela jpg
Black Hole Sun
Cred că o iniţiativă a traducerii lui ar fi cu profit pentru literatura română contemporană.
p 17 2 jpg
Zeița
Și ne arată că această utopie e la îndemînă.
1022 17 The Beatles Now And Then jpg
Beatleși și Stoneși în 2023
The Rolling Stones este o formație în (plină) activitate, niciodată întreruptă, niciodată scurtcircuitată de ego-urile supraexpandate ale componenților.
1022 21 Florescu jpg
Brâncuși, Picasso: artiști, expoziții, efecte în paralelă
Dar acesta e un alt artist, un alt efect în paralel, un alt posibil subiect al unei alte expoziții „în paralelă” care va avea loc cîndva, în viitor.
Poster orizontal09 11 2023 Contemporan în România 2 jpg
„CONTEMPORAN ÎN ROMÂNIA” – seară de jazz și vernisajul expoziției „Centaur”, la Sala Radio
Prin Proiectul Cultural dorim să oferim o revelatoare experiență multimedia
1021 16 coperta jpg
„Grecia călătorește, călătorește mereu”
Grecia călătorește, călătorește mereu.
p 17 jpg
Detalii
Frumusețea filmului e inseparabilă de o stare de plutire a tuturor lucrurilor.
1021 17 cover1 jpg
Încredere
Lansările din acest an au arătat un grup în formă maximă.
1021 21 moscova inhata romania robert bishop e s crayfield editura corint istorie 01 jpg
Origini românești ale Războiului Rece
Ordinele noastre erau să ne ocupăm de naziști, dar am aflat curînd că urgia comunistă „este mai rea decît cea nazisă”, au mărturisit autorii.

Adevarul.ro

image
Soluția unei femei medic pentru salvarea soțului infectat cu o bacterie mortală: un tratament obscur cu virusuri
Când niciun antibiotic nu a mai funcționat în cazul soțului său infectat cu o bacterie periculoasă, o femeie medic a apelat la un tratament considerat obscur, folosind un inamic natural al bacteriilor pentru a-i salva viața.
image
Ce se întâmplă în timpul unei circumcizii. Care sunt riscurile și beneficiile procedurii
Deși considerată cea mai veche și cea mai frecventă operație din lume, circumcizia - îndepărtarea chirurgicală a prepuțului - este încă o procedură controversată, potrivit Yahoo! Life.
image
Piscină și elicopter pe cel mai mare super-iaht submarin din lume, în valoare de 2 miliarde de dolari
Compania producătoare a lansat, de asemenea, insule unice în felul lor, pe care se poate naviga sau poate acosta super-submarinul.

HIstoria.ro

image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.
image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.