FILIT a ocupat Iaşiul

Publicat în Dilema Veche nr. 507 din 31 octombrie - 6 noiembrie 2013
FILIT a ocupat Iaşiul jpeg

Festivalul de Literatură şi Traducere de la Iaşi s-a încheiat. Timp de cinci zile, Iaşiul s-a transformat într-un oraş literar, cu un public curios şi numeros, cu invitaţi români şi străini, încîntaţi de această primă ediţie care s-a dovedit un pariu cîştigat. Iată cîteva impresii de la participanţi.


● Adela GRECEANU, scriitoare şi jurnalistă

Fata care vindea la cafeneaua din Casa FILIT, auzind pe cineva spunîndu-i unui amic „Mai dă-mi, te rog, o ţigară. Sînt un cerşetor de ţigări!“, a spus „Avem şi un cerşetor de cafea, e acolo, în public, Emil Brumaru!“ În această mică poveste cred că se pot citi destule despre FILIT. Se poate citi că există la Iaşi un public dornic să vină la întîlniri cu scriitorii, se poate citi că festivalul a fost construit şi cu ajutorul unor cititori entuziaşti, se poate citi că Iaşiul merita să aibă acest festival. M-au impresionat multe zilele astea la FILIT. M-au impresionat voluntarii, despre care am aflat că au dat concurs – se pare că s-a încercat chiar să se intre cu pile la voluntari! Erau peste tot, mereu prompţi, mereu atenţi dacă e totul în ordine. M-a impresionat cum a fost organizat biroul de presă – George Onofrei şi Florin Irimia ştiau exact ce invitaţi avem şi la ce oră trebuie să ajungă la studioul Radio România Cultural, nici n-am simţit că muncesc, deşi am avut zilnic, cu excepţia sîmbetei, emisiuni în direct. M-a impresionat că FILIT a ocupat Iaşiul, cu bannere plasate pe clădirile mari, cu afişe imense la tot pasul. M-a impresionat că majoritatea scriitorilor şi traducătorilor cu care am vorbit erau mulţumiţi, chiar entuziaşti unii dintre ei – şi se ştie ce cîrcotaşi pot fi scriitorii români. Or fi fost şi nemulţumiţi, nu zic nu, dar eu una nu i-am întîlnit. Au fost destui care au cîrcotit şi au cobit – cum a zis Florin Lăzărescu –, chiar înainte să înceapă festivalul. Eu am fost în extrema cealaltă. Şi m-am bucurat foarte tare că s-a pus accent, de la prima ediţie, pe traducere. Sper că astfel, cu timpul, FILIT va media relaţii între scriitori români şi editori străini – au fost aici cîţiva (Jean Mattern de la Gallimard, suedezul Ingemar Nilsson de la 2244), asumîndu-şi şi rolul unei agenţii literare. Acum, cel mai important lucru este ca FILIT să continue cel puţin la acelaşi nivel şi pentru multă vreme de-aici încolo. Numai aşa e posibilă normalitatea. 

● Eli BĂDICĂ, jurnalistă

Înainte de a pleca duminică noapte de la Iaşi spre Bucureşti, un domn s-a apropiat de mine pe cînd fumam o ţigară şi, printre altele, m-a întrebat cum mi s-a părut oraşul. Am înlemnit. Mi-a observat ezitarea şi, cu uimire, mi-a spus: „Aşa-i că n-aţi apucat să vedeţi nimic?“ Am rîs, confirmînd şi adăugînd că am văzut mare parte din evenimentele din cadrul FILIT. De aceea eram acolo.

Aşadar, pentru prima dată la Iaşi, voi asocia probabil mereu oraşul cu literatura de cea mai bună calitate şi, implicit, cu FILIT. Şi, dacă stau bine să mă gîndesc, cred că tocmai am făcut un mare compliment triadei Dan Lungu, Florin Lăzărescu şi Lucian Dan Teodorovici, „părinţii“ festivalului, căci ce îşi pot dori mai mult decît ca toţi cei care au fost acolo să pună semnul egalităţii între Iaşi şi FILIT?

Cumva, zilele s-au scurs cu viteza luminii, într-un colţ din Moldova. Pariul făcut de către organizatori a fost cîştigat încă din prima zi. Casa FILIT era împînzită de jurnaliştii care abia se instalau, de scriitorii români care zîmbeau şi purtau discuţii aprinse, de autorii străini care erau surprinşi că naţionalitatea scriitorilor invitaţi era atît de variată şi cărora nu le venea să creadă că sînt la prima ediţie a festivalului, de traducătorii care se simţeau onoraţi să fie, în sfîrşit, puşi pe aceeaşi treaptă cu autorii, de voluntarii care aveau grijă să fie totul în regulă, de organizatorii care deja făcuseră „legămînt“ cu telefoanele, care le-au devenit extensie a propriului corp în următoarele zile.

FILIT intrase în viaţa tuturor ieşenilor, căci nu puteai face doi paşi fără să vezi clipul de promovare al festivalului sau vreun afiş despre acesta. Liceele, universităţile, institutele culturale, teatrele, Opera, Ateneul, pînă şi mall-urile şi alte clădiri şi instituţii puncte-cheie ale oraşului au fost luate cu asalt de către scriitori, traducători, critici literari, jurnalişti, editori, manageri culturali. Întîlnirile au fost care mai de care mai savuroase – iniţial, cele cu liceenii mi s-au părut cele mai inspirate, elevii dovedind că au un spirit critic destul de bine dezvoltat, dîndu-mi speranţă pentru viitor, pentru că se vedea că serveau literatură contemporană (!) pe pîine şi adresau întrebări atît de minunate, că mă complexau. Apoi, asistînd la evenimentele intitulate „Scriitorii în centru“, am devenit dependentă – fiind un cititor împătimit, avînd idolii tăi într-ale literaturii, ce ai putea să vrei mai mult decît să ajungi într-o sală în care scriitorii tăi favoriţi să citească, să povestească cîte în lună şi-n stele, să răspundă la tot felul de întrebări şi să dea, răbdători, zeci, sute de autografe? FILIT-ul nu se poate rezuma, nu poţi pune într-o mică tolbă toate evenimentele deosebite şi toate poveştile adunate. Însă se poate vorbi despre atmosfera faină, despre solidaritatea dintre toţi actorii scenei literare (de aici sau de aievea), despre cît de frumos este să mergi pe stradă, grăbit să ajungi la o întîlnire şi, la coada de la chioşc, să dai peste un scriitor pe care l-ai citit pînă ce literele paginilor s-au şters. Sau despre cît de interesant este să porţi discuţii literare la cafeaua de dimineaţă de la hotel cu oameni pe care nu i-ai mai văzut în viaţa ta. Sau despre cum a fost posibil ca, la o ţigară, să schimbi cîteva vorbe cu un Andrei Kurkov, un David Vann, un Andrew Cowan, un Jan Koneffke, un François Weyergans ş.a.m.d. Sau despre cît de mult regreţi că s-a terminat maratonul literaturii de la Iaşi. Ori cît de mult îţi doreşti să vină ediţia a doua. Alegeţi voi. 

● Elena BORRAS, traducătoare

Acum cîteva luni, am primit un e-mail în care Lucian Dan Teodorovici mă întreba dacă aş vrea să ajung şi eu la prima ediţie a Festivalului de Literatură şi Traducere de la Iaşi. Am acceptat imediat – şi asta e deja ceva extraordinar, pentru că eu nu prea îmi fac planuri cu luni de zile înainte. Şi iată că timpul a trecut şi a venit momentul să plec. M-am urcat în tren de la Bucureşti spre Iaşi, foarte bine dispusă, dar fără prea multe aşteptări, căci mă gîndeam că la prima ediţie a unui festival sînt şanse să fie destul de haotic şi că, oricum, publicul pentru acest tip de evenimente e unul limitat. M-am înşelat complet.

Ceea ce nu ştiam era că mă duc la un festival croşetat în detaliu. Un festival în care fiecare mişcare e gîndită şi are un motiv pentru care este aşa, în care voluntarii şi organizatorii au avut multă grijă atît de invitaţi, cît şi de public. Noi, traducatorii de literatură, avem în general un rol foarte frumos pe harta literară, dar uneori destul de incomod. Sîntem (şi aşa trebuie să fim) invizibili, deşi sîntem magicienii care îi fac pe cei cu numele scris frumos pe copertă să vorbească în multe limbi. Nu vreau să mă plâng de acest fapt, pentru că cea mai mare bucurie e atunci cînd cineva îţi citeşte o traducere şi nu-şi dă seama că, de fapt, nu a fost scrisă în limba respectivă.

Zilele astea, pentru prima dată, am simţit că traducătorul nu a mai fost doar şoarecele de bibliotecă ascuns în peşterea lui. La FILIT am avut mai multe întîlniri cu publicul şi cu scriitorii. Pentru mine, cea mai remarcabilă a fost aceea pe care am avut-o la Universitate, cu studenţii şi profesorii de la Traductologie. M-a bucurat (şi, desigur, m-a surprins) să văd atît de multă lume în sală, lume care a şi rămas, deşi discuţia noastră s-a prelungit, lume care nu a fost neapărat foarte participativă, dar care a ascultat atentă şi interesată. După fiecare eveniment a venit cineva din sală la mine ca să mă întrebe ceva, să ceară un sfat sau, pur şi simplu, să-mi mulţumească pentru munca pe care o fac. Prin nu ştiu ce reţetă magică, organizatorii au reuşit să stîrnească interesul publicului. O dovadă clară este că vineri a fost o zi liberă la şcoală, ca să poată ajunge tinerii la evenimente. Culmea este că au ajuns (deşi era o zi însorită, perfectă pentru mers în parc) şi au şi participat la evenimente! Acesta a fost, de fapt, secretul: publicul a fost adevăratul protagonist al festivalului şi a răspuns pe măsură. 

pagină realizată de Marius CHIVU 

Foto: R. Susanu

1025 16 coperta corin braga jpg
Străinătăți, stranietăți și alte fantasme literare
Mi‑e greu să cred că proza lui Mircea Eliade ar putea fi înțeleasă pe deplin fără dialectica sacru‑profan.
p 17 2 jpg
Pînă la capătul drumului
Filmul vorbește despre condiția de a ajunge mereu prea tîrziu.
1025 17b cover1 jpg
Solo & solos
Curînd ne vor vizita artiști de la celălalt capăt al lumii, din Noua Zeelandă și Australia, care au acumulat cu sîrguință simpatie internațională și și-au făcut în cele din urmă curaj să ne caute și pe noi pe hartă.
image png
O călătorie narativă ajunsă la final: Asociația Heart a încheiat cu succes proiectul „Povești de familie”
Asociația Hearth are plăcerea de a anunța încheierea cu succes a proiectului cultural “Povești de familie” – o inițiativă recuperatoare și artistică
1024 16 cop1 png
Anxietatea lucrurilor definitive
Cele două cărți discutate în această pagină au în comun o anumită anxietate (aparentă sau nu) a definitivului.
1024 17 Am avut o livada foto Sabina Costinel jpg
Livezile noastre de vișini
Într-un fel sau altul, noile perspective asupra Livezii de vișini explorează răsturnarea vremurilor de care tot avem parte în ultimii ani.
Doru Covrig Doua maini,model cu roșu și negru, polimer, 17x25x18cm, 1995 jpg
Expoziție personală DORU COVRIG - sculptură mică și desene - la un an de la dispariția artistului
Doru Covrig este pentru arta contemporană un reper al sculpturii conceptuale
Poster orizontal 23 11 2023 Gianni Gagliardi Nomadic Nature jpg
„NOMADIC NATURE”: jazz cu saxofonistul spaniol GIANNI GAGLIARDI, la Sala Radio
A înregistrat peste 40 de albume, dintre care 5 ca solist, albume ce au primit aprecieri foarte bune din partea presei internaționale.
1023 16 antologia palatina cartea a v a produs galerie mare jpg
p 17 2 jpg
Bîrfoteca
Jeanne du Barry îneacă monarhia franceză în unsoarea tabloidelor.
1023 17 Kenny Garrett jpg
Jazz Syndicate Festival
Pentru un succes total însă, festivalul ar fi meritat o promovare mai extinsă.
1023 21 Iamandi coperta jpg
Adio, Europa de Est!
Aș adăuga: poate noua formă a folclorului est-european.
1022 16 donnatela jpg
Black Hole Sun
Cred că o iniţiativă a traducerii lui ar fi cu profit pentru literatura română contemporană.
p 17 2 jpg
Zeița
Și ne arată că această utopie e la îndemînă.
1022 17 The Beatles Now And Then jpg
Beatleși și Stoneși în 2023
The Rolling Stones este o formație în (plină) activitate, niciodată întreruptă, niciodată scurtcircuitată de ego-urile supraexpandate ale componenților.
1022 21 Florescu jpg
Brâncuși, Picasso: artiști, expoziții, efecte în paralelă
Dar acesta e un alt artist, un alt efect în paralel, un alt posibil subiect al unei alte expoziții „în paralelă” care va avea loc cîndva, în viitor.
Poster orizontal09 11 2023 Contemporan în România 2 jpg
„CONTEMPORAN ÎN ROMÂNIA” – seară de jazz și vernisajul expoziției „Centaur”, la Sala Radio
Prin Proiectul Cultural dorim să oferim o revelatoare experiență multimedia
1021 16 coperta jpg
„Grecia călătorește, călătorește mereu”
Grecia călătorește, călătorește mereu.
p 17 jpg
Detalii
Frumusețea filmului e inseparabilă de o stare de plutire a tuturor lucrurilor.
1021 17 cover1 jpg
Încredere
Lansările din acest an au arătat un grup în formă maximă.
1021 21 moscova inhata romania robert bishop e s crayfield editura corint istorie 01 jpg
Origini românești ale Războiului Rece
Ordinele noastre erau să ne ocupăm de naziști, dar am aflat curînd că urgia comunistă „este mai rea decît cea nazisă”, au mărturisit autorii.
1020 16 catre paradis jpg
Paradisul uitat
Negarea radicală a „binarității”
1020 17 Cea care priveste lumea foto Jonathan Michel jpg
Un festival nou în oraș
Minunați performerii cehi, care au făcut slalom prin muzica acelor ani, cu o reconfortantă autoironie, jonglînd cu imagini, costume, coregrafii și mai ales muzică.
BUN MRM 15 noiembrie landscape jpg

Adevarul.ro

image
De ce unii localnici din nordul Angliei ajung să ofere moșteniri regelui Charles atunci când mor
Ce îl leagă pe un fost miner și republican de-o viață de regele Charles al III-lea? Răspunsul surprinzător, așa cum a relatat The Guardian, este că averea fostului miner face parte acum dintr-un fond care generează venituri private pentru monarh.
image
Fenomen inedit în Vârtop: aurora boreală albastră a luminat seara în Apuseni FOTO VIDEO
Un fenomen inedit a fost surprins de un turist în Staţiunea Vârtop din Munţii Apuseni, joi seara. Aurora boreală a luminat seara, pentru câteva minute, printre nori, şi a fost imortalizat de un fotograf amator.
image
Pericolele care îi pândesc pe români într-o destinație exotică de lux. „Paza bună nu e suficientă ca să treacă primejdia”
Tot mai mulți români cu bani aleg destinații exotice, însă unele implică anumite riscuri. O familie de români a aflat acest lucru pe propria piele, iar la final părinții au aflat că cei doi copii ai lor s-au aflat într-un pericol imens, fără măcar ca ei să bănuiască.

HIstoria.ro

image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.
image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic