Geometrii şi revolte

● Mozart Steps, un spectacol de teatru coregrafic de Gigi Căciuleanu. Cu: Veronica Arizancu, Florin Coşuleţ, Ali Deac, Diana Fufezan, Raluca Iani, Adrian Matioc, Adrian Neacşu, Cătălin Pătru, Daniel Plier, Iulia Maria Popa, Vlad Robaş, Marius Turdeanu, Ema Veţean, Liviu Vlad, Anca Pitaru; studenţii Vlad Bacalu, Anton Balint, Cristina Blaga, Paul Bondane, Iulia Popa, Tudor Răileanu, Maria Soilică, Cristi Timbuş, Maria Tomoiagă, Ana-Maria Vereş. Teatrul Naţional „Radu Stanca“ Sibiu. 

Gigi Căciuleanu leagă indestructibil muzica şi mişcarea de matematică. Într-un spectacol făcut cu Baletul Naţional din Chile, Noche Bach – prezentat la Bucureşti în cadrul Întîlnirilor JTI 2011 –, coregrafia corela riguros, dar rece, muzica lui Bach cu şirul lui Fibonacci, o structură matematică în care fiecare număr reprezintă suma celor două numere anterioare. La Sibiu, Căciuleanu construieşte un spectacol incandescent, pe muzica lui Mozart, mixată cu inflexiuni magrebiene, pornind de la teorema lui Pitagora.

Primul lucru care intrigă în spectacol este muzica, o broderie de sonorităţi orientale pe operele şi concertele lui Mozart, cu detalii care amintesc de cîntecele populare româneşti arhaice („de bucium“, zicea Căciuleanu) şi de inflexiunile vocii în doine. Coloana sonoră e compusă din extrase din albumele Mozart L’Egyptien şi Mozart in Egypt, realizate de muzicienii Hughes de Courson şi Ahmed al Maghreby, în care se folosesc instrumente tradiţionale egiptene şi cîntece magrebiene, rezultînd o simbioză surprinzătoare de structuri muzicale complexe şi sonorităţi arabe liniare. Acest univers sonor eclectic învăluie ca un cocon întreg spectacolul şi generează temele esenţiale, bazate pe ambivalenţe: Orient – Occident (fără a înclina balanţa în favoarea uneia sau alteia, este vorba despre legături, nu despre contrarii), femeie – bărbat, alb – negru, naştere – moarte, teme exprimate prin poeme coregrafice desenate din corpuri care funcţionează pe principii geometrice.

O serie de secvenţe narative se referă la mitologia egipteană, dar nu numai. De exemplu, spălatul rufelor la rîu, de către femei, reface mimetic clişee ale ţărăncilor românce şi creează, în acelaşi timp, o imagine casnică ce trimite la Isis, zeiţa căsătoriei. Fragilitatea fetelor contrapunctează masculinitatea protectoare a bărbaţilor ce poartă cîte o tijă lungă de lemn alb, care, individual, duce cu gîndul la o axis mundi pe care noile revolte mondiale o vor răsuci la 180 de grade, iar în grup formează linii ce pot desena figuri geometrice. Dualităţi perfecte, în geometrii coregrafiate. Alb – negru, masculin – feminin, individual – ansamblu. Pînzele albe (din in, material brut, aspru), care au diverse utilizări, de la rochii drapate senzual la linţoliu, şi bastoanele de lemn sînt elemente arhetipale care alcătuiesc, împreună cu ansamblul actorilor dansatori, un univers primar, esenţializat, cu o dinamică variabilă. Căciuleanu transformă actorii în dansActori, adică performeri al căror corp este în starea de dans. Un corp multiplu se face şi se desface, ca o demonstraţie matematică. Căci dincolo de naraţiuni şi simboluri căutate, la Căciuleanu e fascinantă legătura cu matematica, în speţă cu geometria. Cu un fundal pe care sînt proiectate piramide, pe scenă se desfăşoară duete, triouri, grupuri şi un ansamblu care funcţionează în perfect sincron, toate făcînd referire la teorema lui Pitagora, dar şi la teoria mulţimilor şi, de aici, la dinamica mulţimilor, plus o trimitere, nu neapărat voită, dar asumată, la lumea protestatară de astăzi. Pînă la urmă, la proteste este vorba tot de o chestiune de matematică, de propagare prin progresie geometrică a revoltelor la nivel mondial, o contaminare a nemulţumirilor, o răsturnare a ordinii universale, în fond, instaurarea haosului ca premisă a unei lumi noi, care schimbă reperele lumii vechi. În Mozart Steps, o mulţime cu pancarte albe – pe care poate fi scris orice, inclusiv noua istorie a omenirii – face o punte între Primăvara arabă şi Toamna românească.

Gigi Căciuleanu obţine o victorie cu actorii sibieni, cărora le descoperă abilităţi neştiute de mişcare şi modalităţi de exprimare, pe care îi conduce cu eleganţă şi duritate la performanţă fizică – plătită cu dureri şi răsplătită prin împlinirea perfecţiunii –, dar şi la expresivitate emoţională, căci Mozart Steps este un spectacol despre umanitate în diversitate, dragoste, tandreţe, suferinţă şi moarte. Excelente sînt precizia Ralucăi Iani şi energia concentrată a Dianei Fufezan, abilitatea lui Florin Coşuleţ, în ciuda staturii generoase, iar Adrian Matioc se foloseşte inteligent de agilitatea siluetei sale longiline.

Mozart Steps este un spectacol viu, cald, dansat cu entuziasm de un grup sudat de performeri care a devenit trupa lui Căciuleanu. Capacitatea uimitoare de transformare artistică a ansamblului şi a individului, vizibilă în spectacol, este rezultatul magiei manipulatoare a lui Gigi Căciuleanu, care coagulează energiile şi le transfigurează în core – grafii, compoziţii complexe de corpuri dansatoare. E mai puţin Mozart şi mai mult dans.

****

● În Spaţiul Platforma (Calea Moşilor, nr. 62-68) se desfăşoară, pînă la mijlocul lunii noiembrie, Stagiunea de Teatru Politic. În 3 şi 5 octombrie, de la ora 19,30, va fi reprezentat Nu ne-am născut la locul potrivit, spectacol al cărui text – autori: Alice Monica Marinescu şi David Schwartz – a cîştigat, în 2012, cel mai important concurs est-european de dramaturgie, „Talking about borders“. „Textul împleteşte poveştile de viaţă a cinci persoane, care au trăit experienţa refugiului, cu fragmente din Ghidul de Obţinere a Cetăţeniei Române pentru Cetăţeni Străini. Spectacolul îşi propune să problematizeze şi să discute în sfera publică aspecte de importanţă fundamentală în contextul global contemporan, precum lupta împotriva migraţiei în paralel cu nevoia de migranţi pentru dezvoltarea economiei capitaliste, nevoia de refugiu, dreptul de a călători ca drept fundamental al tuturor, instrumentalizarea „străinului“ ca ţap ispăşitor pentru problemele sociale şi economice.“ (din prezentarea autorilor)

● La Teatrul Odeon, Sala Studio, în 3 octombrie, de la ora 19,30 se joacă Tipografic majuscul, recenta premieră a Gianinei Cărbunariu, o coproducţie dramAcum şi Festivalul Internaţional de Teatru de la Nitra, Slovacia. Tipografic majuscul face parte din proiectul european „Vieţi paralele – Secolul 20 văzut prin ochii Poliţiei Secrete“, în care şase artişti din foste ţări socialiste creează spectacole pe baza materialelor din arhivele poliţiei secrete. Gianina Cărbunariu a lucrat pe dosarul lui Mugur Călinescu, un tînăr de 17 ani care, în 1981, a scris pe ziduri texte prin care cerea oamenilor să reacţioneze faţă de situaţia economică şi socială din acea vreme.

Oana Stoica este critic de teatru. 

Foto: S. Marcovici