Muzică + (tutun & canabis) = capisci?

Andrei POGORILOWSKI
Publicat în Dilema Veche nr. 504 din 10-16 octombrie 2013
Muzică + (tutun & canabis) = capisci? jpeg

Acum mai mulţi ani, cînd am descoperit muzicologia cognitivă, prima impresie a fost că lumea academică (a conservatoarelor) s-a umplut de ingineri şi psihologi, de logico-pozitivişti care ţin neapărat să descifreze „codul-maşină“ al comunicării prin sunete şi pulsaţii. Mulţi cercetători, însă, erau la bază muzicieni în toată regula. Aha – mi-am zis –, dacă talentul tău nu răzbeşte nici în interpretare, nici în compoziţie, muzicologia sistematică poate deveni un colac de salvare pentru propria carieră. La urmă, citind cîteva sute de studii scrise de astfel de „muzicieni rataţi“, am devenit fascinat de acest domeniu interdisciplinar şi mi-am revizuit total primele impresii.

Am aflat şi am învăţat o sumedenie de lucruri în anii aceia, dar cea mai importantă concluzie se leagă de mecanismele „plăcerii iraţionale de a asculta muzică“. În cultura noastră muzicală (vestică), această plăcere se dezvoltă în principal prin simplă expunere. Eu însumi sînt o dovadă a fenomenului: între 12 ani – cînd am început să ascult de capul meu discurile cu „muzică simfonică“ ale părinţilor – şi 15 ani – cînd am luat primele lecţii de pian şi teorie muzicală –, am evoluat analfabet de la Eine Kleine Nachtmusik la Cvartetul nr. 5 de Bartók. Faptul că, de exemplu, prima compoziţie era scrisă în Sol major, iar cea din urmă se termina cu un rondo nu avea nici o semnificaţie pentru mine. Şi, în pofida acestei neştiinţe, îmi dădeau lacrimile ascultîndu-le. Mai mult, aş fi ucis cu sînge rece pe oricine ar fi pus la îndoială certitudinea faptului că „înţeleg perfect“ universul acestor compozitori.

Apoi, m-am apucat de... fumat – şi nu m-am întrebat niciodată de ce, dintre cele peste 400.000 de specii (!) de plante cunoscute, doar frunza de tutun este uscată, tocată, pusă în cilindri mici de hîrtie şi vîndută la fiecare colţ de stradă pentru a fi făcută scrum şi fum. Iată explicaţia: nicotina are o structură chimică asemănătoare celei a neurotransmiţătorului identificat sub numele de „acetilcolină“. Această similaritate permite nicotinei să activeze receptorii colinergici şi, printre altele, să elibereze un alt neurotransmiţător, dopamina, în nucleus accumbens – „centrul plăcerii“, al adicţiei etc.

Apoi, am fumat de cîteva ori (onorată instanţă, era doar un articol, pură ficţiune!) canabis – şi nu m-am întrebat niciodată de ce, dintre cele peste 400.000 de specii (!) de plante cunoscute… Iată explicaţia: cînepa indiană conţine tetrahidrocanabinol, o substanţă care are o structură chimică asemănătoare neurotransmiţătorului identificat sub numele de „anandamidă“. Nu are rost să descriu efectele acestei potriviri. Este suficient, poate, să amintesc faptul că etimologia cuvîntului este sanscrită, ananda însemnînd „fericire“, „beatitudine“, „încîntare“.

În ultima sută de ani, compozitorii au inventat, au explorat şi au experimentat o grămadă de noi sisteme de organizare a sunetelor şi a pulsaţiilor. Probabil că există deja peste 400.000 de astfel de universuri creatoare, gata să îşi taie cale către sempiternităţile (oau!) publicul meloman. De la Arnold Schönberg, cu viziunea lui „socialistă“, egalizatoare, asupra celor 12 sunete ale sistemului temperat, la spectralişti, oligocordişti şi microtonalişti, stocasticieni (sic!), proporţionalişti, politempişti, politonalişti şi policordişti, şi pînă la tăcerile lui Cage sau concretismul zgomotos al lui Varèse. Din punct de vedere cultural, peisajul este luxuriant. Din cel al „plăcerii iraţionale de a asculta muzică“, lucrurile nu stau la fel de bine. Dintr-un motiv sau altul, melomanii nu prea se dau în vînt după muzica acestor mari pionieri ai componisticii contemporane, deşi sînt în stare să reasculte, din imbold personal, muzici extrem de elaborate, semnate de creatori ca Richard Strauss, Skriabin sau Enescu.

Acum vreo 20 de ani, compozitorul român Dan Dediu a publicat un articol delicios, intitulat „Arta de a asculta troleibuzul sau percepţia muzicii contemporane“ (îl găsiţi pe www.dandediu.ro). Tot ce scrie el acolo este adevărat şi mi-am adus aminte de acest text de fiecare dată cînd am citit (capitole sau) studii despre retorica muzicală ori despre gestualitatea compoziţiilor din perioada clasicismului vienez (şi nu numai de atunci). Pot să vă spun cu mîna pe inimă că, după ’jdemii de ore de audiţii şi explorare curioasă a muzicilor contemporane, am învăţat şi eu „să ascult troleibuzul“. Pot, prin urmare, să recunosc toate vechile trucuri compoziţionale: repetiţii, variaţii, progresii, rupturi-surpriză, augmentări şi diminuţii intervalice, adiţii şi subtracţii tematice, inversiuni şi răsturnări etc. etc. Ele sînt posibile în cadrul mai tuturor noilor paradigme ale componisticii şi, cînd există, ne ajută să le prindem de picior şi să ne bucurăm de iluzia priceperii. De multe ori, însă, ascultînd muzici „radicale“ şi părîndu-mi-se că pot descifra poietica întregului „troleibuz“, m-am întrebat de ce, totuşi, o compoziţie sau alta nu a trecut testul reascultării, aşa cum pe vremuri păţeau lucrările din pricina cărora toceam şi răstoceam discurile de vinil care conţineau opere scrise de Debussy sau Stravinski.

Abia tîrziu, studiile de muzicologie cognitivă mi-au oferit un răspuns pentru această dilemă personală: se pare că retorica muzicală nu este suficientă. Dacă sînteţi fumători, încercaţi (să vă imaginaţi – NB!), după ce rulaţi o ţigară cu frunze uscate de sovîrv, rostopască sau coada-şoricelului, să faceţi toate, dar absolut toate gesturile care au făcut din măruntul viciu al fumatului – un tabiet. Pufăit scurt şi nervos. Tras adînc în piept, ca după o masă copioasă. Scrumatul stacatto. Vorbitul la telefon cu ţigara în colţul gurii. Fumigaţii nazale… în fine, you name it. Presupunînd că nu vomitaţi şi nu vi se face rău – nu credeţi că din toate aceste gesturi aparent pline de sens lipseşte ceva? Ceva esenţial, poate?

Muzicologia cognitivă m-a învăţat că muzica poate, într-adevăr, să fie de foarte multe feluri, dar nu devine întotdeauna ceea ce ne-am dori noi să fie, ci, adesea, doar ceea ce creierul nostru poate să accepte. Dacă pe vremea cînd Pămîntul era dominat de artropode (cu circa 550 de milioane de ani în urmă), strămoşul nostru comun ar fi avut un inamic natural care, în timpul vînătorii, ar fi produs acorduri majore, şi dacă acelaşi strămoş s-ar fi hrănit cu nişte delicioase vietăţi care, nu se ştie de ce, ar fi produs simultan o grămadă de sunete diferite – atunci Bach şi Mozart ar fi umplut astăzi sălile de concert cu un public încîntat de clusterele lor iscusit construite, în vreme ce radicalii cei mai radicali ne-ar fi îngrozit auzul cu do-mi-sol-do. Capisci?

Andrei Pogorilowski este teoretician muzical şi scriitor. Cea mai recentă carte publicată este romanul Nic Studeno. Al doilea cartuş, Editura Cartea Românească, 2013.

1025 16 coperta corin braga jpg
Străinătăți, stranietăți și alte fantasme literare
Mi‑e greu să cred că proza lui Mircea Eliade ar putea fi înțeleasă pe deplin fără dialectica sacru‑profan.
p 17 2 jpg
Pînă la capătul drumului
Filmul vorbește despre condiția de a ajunge mereu prea tîrziu.
1025 17b cover1 jpg
Solo & solos
Curînd ne vor vizita artiști de la celălalt capăt al lumii, din Noua Zeelandă și Australia, care au acumulat cu sîrguință simpatie internațională și și-au făcut în cele din urmă curaj să ne caute și pe noi pe hartă.
image png
O călătorie narativă ajunsă la final: Asociația Heart a încheiat cu succes proiectul „Povești de familie”
Asociația Hearth are plăcerea de a anunța încheierea cu succes a proiectului cultural “Povești de familie” – o inițiativă recuperatoare și artistică
1024 16 cop1 png
Anxietatea lucrurilor definitive
Cele două cărți discutate în această pagină au în comun o anumită anxietate (aparentă sau nu) a definitivului.
1024 17 Am avut o livada foto Sabina Costinel jpg
Livezile noastre de vișini
Într-un fel sau altul, noile perspective asupra Livezii de vișini explorează răsturnarea vremurilor de care tot avem parte în ultimii ani.
Doru Covrig Doua maini,model cu roșu și negru, polimer, 17x25x18cm, 1995 jpg
Expoziție personală DORU COVRIG - sculptură mică și desene - la un an de la dispariția artistului
Doru Covrig este pentru arta contemporană un reper al sculpturii conceptuale
Poster orizontal 23 11 2023 Gianni Gagliardi Nomadic Nature jpg
„NOMADIC NATURE”: jazz cu saxofonistul spaniol GIANNI GAGLIARDI, la Sala Radio
A înregistrat peste 40 de albume, dintre care 5 ca solist, albume ce au primit aprecieri foarte bune din partea presei internaționale.
1023 16 antologia palatina cartea a v a produs galerie mare jpg
p 17 2 jpg
Bîrfoteca
Jeanne du Barry îneacă monarhia franceză în unsoarea tabloidelor.
1023 17 Kenny Garrett jpg
Jazz Syndicate Festival
Pentru un succes total însă, festivalul ar fi meritat o promovare mai extinsă.
1023 21 Iamandi coperta jpg
Adio, Europa de Est!
Aș adăuga: poate noua formă a folclorului est-european.
1022 16 donnatela jpg
Black Hole Sun
Cred că o iniţiativă a traducerii lui ar fi cu profit pentru literatura română contemporană.
p 17 2 jpg
Zeița
Și ne arată că această utopie e la îndemînă.
1022 17 The Beatles Now And Then jpg
Beatleși și Stoneși în 2023
The Rolling Stones este o formație în (plină) activitate, niciodată întreruptă, niciodată scurtcircuitată de ego-urile supraexpandate ale componenților.
1022 21 Florescu jpg
Brâncuși, Picasso: artiști, expoziții, efecte în paralelă
Dar acesta e un alt artist, un alt efect în paralel, un alt posibil subiect al unei alte expoziții „în paralelă” care va avea loc cîndva, în viitor.
Poster orizontal09 11 2023 Contemporan în România 2 jpg
„CONTEMPORAN ÎN ROMÂNIA” – seară de jazz și vernisajul expoziției „Centaur”, la Sala Radio
Prin Proiectul Cultural dorim să oferim o revelatoare experiență multimedia
1021 16 coperta jpg
„Grecia călătorește, călătorește mereu”
Grecia călătorește, călătorește mereu.
p 17 jpg
Detalii
Frumusețea filmului e inseparabilă de o stare de plutire a tuturor lucrurilor.
1021 17 cover1 jpg
Încredere
Lansările din acest an au arătat un grup în formă maximă.
1021 21 moscova inhata romania robert bishop e s crayfield editura corint istorie 01 jpg
Origini românești ale Războiului Rece
Ordinele noastre erau să ne ocupăm de naziști, dar am aflat curînd că urgia comunistă „este mai rea decît cea nazisă”, au mărturisit autorii.
1020 16 catre paradis jpg
Paradisul uitat
Negarea radicală a „binarității”
1020 17 Cea care priveste lumea foto Jonathan Michel jpg
Un festival nou în oraș
Minunați performerii cehi, care au făcut slalom prin muzica acelor ani, cu o reconfortantă autoironie, jonglînd cu imagini, costume, coregrafii și mai ales muzică.
BUN MRM 15 noiembrie landscape jpg

Adevarul.ro

image
Cum arată inchisoarea unde este încarcerat Cherecheș, cea mai modernă din Bavaria. Nimeni nu poate evada FOTO
Cătălin Cherecheș a fost dus de către autoritățile germane într-un penitenciar de maximă siguranță, cel mai modern din Bavaria, cu tehnologie modernă anti evadare.
image
Primul tren electric cumpărat de România în ultimii 20 de ani va ajunge tractat la Curtici. Pe ce rute va circula
Primul tren electric nou, din cele 37 contractate de România cu producătorul Alstom, va ajunge în țara noastră pe 2 decembrie. Trenul se va opri la Curtici, apoi va pleca spre București.
image
„Crăciunul african” din Oltenia, pentru care s-au cheltuit sume aiuritoare. Explicația primarului: „S-o dăm pe partea de Europe Style”
O fotografie postată pe Facebook, în care, în parcul amenajat pentru Crăciun, alături de pomul de Crăciun se observă o girafă, un elefant și un tigru realizate din instalații luminoase, a stârnit mare interes. Primarul, chiar cel care a postat fotografia, a explicat cum s-a optat pentru acest decor.

HIstoria.ro

image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic
image
Muzica elitelor otomane
Muzica clasică otomană reprezintă o muzică orientală cultă, una a elitelor, practicată la Curtea sultanului otoman, cu diferite ocazii. Ea apare ca muzică de Curte a conducătorilor politici din Orientul Apropiat și Mijlociu, fiind o muzică echivalentă a muzicii simfonice din vestul Europei.
image
Unirea Bucovinei „în vechile ei hotare” cu România
Dezmembrarea Austro-Ungariei a permis și românilor din Bucovina să dispună așa cum doresc de propria soartă.