De pe ziduri adunate

Publicat în Dilema Veche nr. 504 din 10-16 octombrie 2013
De pe ziduri adunate jpeg

● Tipografic majuscul, un spectacol de Gianina Cărbunariu, scenografia: Andrei Dinu; coregrafia: Florin Fieroiu; cu: Cătălina Mustaţă, Alexandru Potocean, Gabriel Răuţă, Mihai Smarandache, Silvian Vîlcu. O coproducţie dramAcum cu festivalul Divadelna Nitra, în parteneriat cu Teatrul Odeon 

Mugur Călinescu (28 mai 1965 – 13 februarie 1985) este un necunoscut. Nu este erou, nu se învaţă despre el la şcoală (poate ar trebui), nu sînt străzi cu numele lui. În 1981, la 17 ani, timp de o lună şi jumătate, scrie cu cretă, pe zidurile care înconjurau şantierul Casei de Cultură a Sindicatelor din Botoşani, apeluri la conştiinţa publică. „Cetăţeni! Trebuie să fim conştienţi de rolul nostru în societate şi să spunem un NU hotărît stărilor de lucruri ce se conturează la noi“, „În Polonia prietenă, oamenii au dobîndit o libertate reală, au sindicate libere, «Solidaritatea» şi «Solidaritatea rurală». Acestea le reprezintă cu adevărat drepturile, chiar dacă au aceleaşi probleme alimentare ca şi noi“; „Vrem libertate“; „Vrem respectarea tuturor drepturilor“; „Vrem democraţie“. A fost investigat de Securitate, i s-a deschis un dosar numit Elevul, a fost înfierat în adunare publică la şcoală, a fost „reeducat“ şi apoi lăsat în pace. Doi ani mai tîrziu este diagnosticat cu leucemie. Moare în 1985. Apropiaţii susţin că ar fi fost iradiat în timpul anchetei, fapt ce i-ar fi declanşat boala, dar acuzaţia nu se poate dovedi.

Cazul Mugur Călinescu este analizat în cartea istoricului Marius Oprea, Şase feluri de a muri (capitolul „Hainele regelui“), volum de la care pleacă şi investigaţia teatrală a Gianinei Cărbunariu în spectacolul Teatrului Odeon, Tipografic majuscul (titlul face aluzie la descrierea de către securişti a fonturilor folosite de Mugur Călinescu pentru a scrie lozincile anticomuniste, dar şi la un adevăr unanim cunoscut, însă neexprimat, pe care Mugur îl verbalizează). Cercetarea este completată de Mihail Bumbeş şi Mihai Burcea de la Miliţia Spirituală, care au pus la dispoziţia regizoarei o copie a dosarului şi interviuri realizate cu mama tînărului şi cu doi dintre ofiţerii implicaţi în acest caz.

Mugur Călinescu era un adolescent obişnuit, care trăia într-un sistem dictatorial, unica realitate cunoscută. Viciile sistemului erau vizibile – lipsa hranei sau a libertăţii de expresie –, generatoare de frustrări înăbuşite de frică. Tînărul îşi exteriorizează revolta faţă de alienarea sistemică, ceea ce reprezintă o formă de normalitate, interzisă însă în acele vremuri în care normalitatea era în afara normei. El reacţionează firesc într-un sistem nefiresc, contestă un sistem represiv, autist, face apel la conştiinţa civică, cere verbalizarea a ceea ce toată lumea gîndea (o metaforă puternică în spectacol: proiectarea lozincilor pe trupurile personajelor care încearcă, fără succes, să le şteargă), este un om lucid care îşi exersează drepturile, conştient de potenţialele consecinţe negative. Prin reacţia critică la derapajele sistemului, Mugur Călinescu se apropie de unul dintre prototipurile protestatarului actual.

Aflată la al doilea spectacol creat pe analiza unui dosar de Securitate (primul, X milimetri din Y kilometri, analiza cazul Dorin Tudoran), Gianina Cărbunariu foloseşte o tehnică teatrală care i-a devenit marcă (folosită şi în 20/20, spectacolul care trata conflictul româno-maghiar din martie 1990, de la Tîrgu Mureş): ficţionalizarea unui eveniment real prin care se creează multiple variante de realitate, ce permit înţelegerea istoriei recente în dimensiunea sa umană. Cu alte cuvinte, recrearea imaginară a conjuncturilor ce au dus la producerea unor fapte concrete, o istorie scoasă din documente şi revitalizată ca supa la plic.

Gianina Cărbunariu nu face teatru documentar. În ciuda unei cercetări riguroase a subiectului, regizoarea preferă să imagineze realităţi posibile – nu să o reconstituie pe cea istoric exactă, nici nu ar fi veridic – prin care chestionează mecanismele care au produs şi au favorizat evenimentele: reţeaua de frici şi complotul de tăcere, abuzurile serviciilor secrete, amintirile „ajustate“ ale celor implicaţi. Ceea ce şochează în Tipografic majuscul este legat de familiaritatea şi proximitatea răului. Securistul era un vecin, un profesor, un om „de bine“, de alături, care făcea parte în mod firesc din universul cotidian. Această normalitate a anormalului este terifiantă, dar Gianina Cărbunariu alege să o exprime printr-o joacă aparentă, folosind improvizaţia şi comicul ca supape pentru defularea dramei.

Cu un grup de actori bine antrenaţi (Mihai Smarandache, Alexandru Potocean, Cătălina Mustaţă, Gabriel Răuţă, Silvian Vîlcu), Cărbunariu face un spectacol modular, cu scene-cheie în care actorii interpretează mai multe personaje, cu excepţia lui Silvian Vîlcu (Mugur Călinescu). Trecerile dintr-un personaj în altul sînt necesare tehnic (personaje multe, actori puţini), dar trimit şi la ideea că rolurile din viaţa reală puteau fi oricînd inversate, că diferenţele dintre cele două părţi se puteau ameliora datorită unui tipar comun de gîndire: toţi vedeau vicierea sistemului şi tăceau. Scena de început a spectacolului conţine acest adevăr unanim cunoscut, dar nerecunoscut public, care nu poate fi şters din conştiinţă: cuvintele lui Mugur Călinescu se impregnează pe trupuri, chiar şi pe cele ale securiştilor, ca arse cu fierul roşu, nu se pot îndepărta. Nu poţi opri ochii să vadă şi creierul să gîndească.

În spectacol, perspectivele asupra poveştii sînt multiple. Scene de acasă sînt recuperate dramaturgic prin transcrierile interceptărilor, la adunarea de la şcoală în care are loc „judecata“ publică a lui Mugur Călinescu, personajele care iau cuvîntul sînt preluate de la un actor la altul, caricatural (ca desenele lui Dan Perjovschi, trase dintr-o singură linie groasă) – vorbesc aplecat, la un microfon aşezat aproape de podea, o tuşă la adresa „libertăţii“ de expresie de atunci –, declaraţiile succesive ale părinţilor şi prietenilor se produc prin relaţionare, şi ea şarjată, un colaj în timp real teatru-video care multiperspectivează imaginea (profilul) personajelor. Pornind de la documente reale pe care le ficţionalizează polifonic, reconstruind o posibilă variantă a unei secvenţe, aproape necunoscute, din istoria recentă, Gianina Cărbunariu face un spectacol despre zidurile care vorbesc atunci cînd oamenii tac.

Tipografic majuscul a fost prezentat la sfîrşitul lunii septembrie la Festivalul Internaţional de Teatru de la Nitra, Slovacia, în cadrul proiectului european „Vieţi paralele – Secolul 20 văzut prin ochii Poliţiei Secrete“. 

Oana Stoica este critic de teatru.

Foto: A. Bulboacă, O. Tibăr

1025 16 coperta corin braga jpg
Străinătăți, stranietăți și alte fantasme literare
Mi‑e greu să cred că proza lui Mircea Eliade ar putea fi înțeleasă pe deplin fără dialectica sacru‑profan.
p 17 2 jpg
Pînă la capătul drumului
Filmul vorbește despre condiția de a ajunge mereu prea tîrziu.
1025 17b cover1 jpg
Solo & solos
Curînd ne vor vizita artiști de la celălalt capăt al lumii, din Noua Zeelandă și Australia, care au acumulat cu sîrguință simpatie internațională și și-au făcut în cele din urmă curaj să ne caute și pe noi pe hartă.
image png
O călătorie narativă ajunsă la final: Asociația Heart a încheiat cu succes proiectul „Povești de familie”
Asociația Hearth are plăcerea de a anunța încheierea cu succes a proiectului cultural “Povești de familie” – o inițiativă recuperatoare și artistică
1024 16 cop1 png
Anxietatea lucrurilor definitive
Cele două cărți discutate în această pagină au în comun o anumită anxietate (aparentă sau nu) a definitivului.
1024 17 Am avut o livada foto Sabina Costinel jpg
Livezile noastre de vișini
Într-un fel sau altul, noile perspective asupra Livezii de vișini explorează răsturnarea vremurilor de care tot avem parte în ultimii ani.
Doru Covrig Doua maini,model cu roșu și negru, polimer, 17x25x18cm, 1995 jpg
Expoziție personală DORU COVRIG - sculptură mică și desene - la un an de la dispariția artistului
Doru Covrig este pentru arta contemporană un reper al sculpturii conceptuale
Poster orizontal 23 11 2023 Gianni Gagliardi Nomadic Nature jpg
„NOMADIC NATURE”: jazz cu saxofonistul spaniol GIANNI GAGLIARDI, la Sala Radio
A înregistrat peste 40 de albume, dintre care 5 ca solist, albume ce au primit aprecieri foarte bune din partea presei internaționale.
1023 16 antologia palatina cartea a v a produs galerie mare jpg
p 17 2 jpg
Bîrfoteca
Jeanne du Barry îneacă monarhia franceză în unsoarea tabloidelor.
1023 17 Kenny Garrett jpg
Jazz Syndicate Festival
Pentru un succes total însă, festivalul ar fi meritat o promovare mai extinsă.
1023 21 Iamandi coperta jpg
Adio, Europa de Est!
Aș adăuga: poate noua formă a folclorului est-european.
1022 16 donnatela jpg
Black Hole Sun
Cred că o iniţiativă a traducerii lui ar fi cu profit pentru literatura română contemporană.
p 17 2 jpg
Zeița
Și ne arată că această utopie e la îndemînă.
1022 17 The Beatles Now And Then jpg
Beatleși și Stoneși în 2023
The Rolling Stones este o formație în (plină) activitate, niciodată întreruptă, niciodată scurtcircuitată de ego-urile supraexpandate ale componenților.
1022 21 Florescu jpg
Brâncuși, Picasso: artiști, expoziții, efecte în paralelă
Dar acesta e un alt artist, un alt efect în paralel, un alt posibil subiect al unei alte expoziții „în paralelă” care va avea loc cîndva, în viitor.
Poster orizontal09 11 2023 Contemporan în România 2 jpg
„CONTEMPORAN ÎN ROMÂNIA” – seară de jazz și vernisajul expoziției „Centaur”, la Sala Radio
Prin Proiectul Cultural dorim să oferim o revelatoare experiență multimedia
1021 16 coperta jpg
„Grecia călătorește, călătorește mereu”
Grecia călătorește, călătorește mereu.
p 17 jpg
Detalii
Frumusețea filmului e inseparabilă de o stare de plutire a tuturor lucrurilor.
1021 17 cover1 jpg
Încredere
Lansările din acest an au arătat un grup în formă maximă.
1021 21 moscova inhata romania robert bishop e s crayfield editura corint istorie 01 jpg
Origini românești ale Războiului Rece
Ordinele noastre erau să ne ocupăm de naziști, dar am aflat curînd că urgia comunistă „este mai rea decît cea nazisă”, au mărturisit autorii.
1020 16 catre paradis jpg
Paradisul uitat
Negarea radicală a „binarității”
1020 17 Cea care priveste lumea foto Jonathan Michel jpg
Un festival nou în oraș
Minunați performerii cehi, care au făcut slalom prin muzica acelor ani, cu o reconfortantă autoironie, jonglînd cu imagini, costume, coregrafii și mai ales muzică.
BUN MRM 15 noiembrie landscape jpg

Adevarul.ro

image
Cum arată inchisoarea unde este încarcerat Cherecheș, cea mai modernă din Bavaria. Nimeni nu poate evada FOTO
Cătălin Cherecheș a fost dus de către autoritățile germane într-un penitenciar de maximă siguranță, cel mai modern din Bavaria, cu tehnologie modernă anti evadare.
image
Primul tren electric cumpărat de România în ultimii 20 de ani va ajunge tractat la Curtici. Pe ce rute va circula
Primul tren electric nou, din cele 37 contractate de România cu producătorul Alstom, va ajunge în țara noastră pe 2 decembrie. Trenul se va opri la Curtici, apoi va pleca spre București.
image
„Crăciunul african” din Oltenia, pentru care s-au cheltuit sume aiuritoare. Explicația primarului: „S-o dăm pe partea de Europe Style”
O fotografie postată pe Facebook, în care, în parcul amenajat pentru Crăciun, alături de pomul de Crăciun se observă o girafă, un elefant și un tigru realizate din instalații luminoase, a stârnit mare interes. Primarul, chiar cel care a postat fotografia, a explicat cum s-a optat pentru acest decor.

HIstoria.ro

image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic
image
Muzica elitelor otomane
Muzica clasică otomană reprezintă o muzică orientală cultă, una a elitelor, practicată la Curtea sultanului otoman, cu diferite ocazii. Ea apare ca muzică de Curte a conducătorilor politici din Orientul Apropiat și Mijlociu, fiind o muzică echivalentă a muzicii simfonice din vestul Europei.
image
Unirea Bucovinei „în vechile ei hotare” cu România
Dezmembrarea Austro-Ungariei a permis și românilor din Bucovina să dispună așa cum doresc de propria soartă.