Principiul echilibrului

Publicat în Dilema Veche nr. 505 din 17-23 octombrie 2013
Principiul echilibrului jpeg

Am citit cîteva dintre romanele lui Radu Ciobanu – Treptele Diotimei, Vămile nopţii, Heralzii – prin anii ’80, de două ori uimită. O dată pentru felul în care scriitorul folosea istoria pentru a scrie, de fapt, despre un prezent ce devenise delirant; eram uimită, apoi, de faptul că Radu Ciobanu, deşi timişorean prin naştere, locuia în acelaşi oraş cu mine, în Deva. Ani de zile m-am gîndit să-l caut, să-i spun cît de profund m-au marcat romanele sale – citite în adolescenţă, adică atunci cînd literatura mai are încă acea gratuitate, rotunjime, solaritate fără de care îşi pierde o mare parte din sens. Am început să le recitesc recent şi-am fost din nou uimită – nu doar de actualitatea lor întreagă (căci multe dintre ele sînt construite exact pe muchia aceea lucid-dramatică a unui trecut mereu semnificativ), cît de extraordinara prospeţime a scrisului. Noii prozatori de azi l-au citit, fără îndoială, iar dacă nu, ar trebui s-o facă din pur egoism creator.

Cele două volume de jurnal ale lui Radu Ciobanu – Scara interioară (Editura Amarcord, 1999) şi Ţărmul tîrziu (Editura Emia, 2004) – acum le-am citit pentru prima dată, regăsind în ele acea „lume pierdută“ de dinainte de 1989, dar mai ales o propedeutică a scăpării din ea, o ştiinţă de a o ţine la respect, în mijlocul opresiunii, aberaţiei şi delirului paranoic. Citit în 2013, jurnalul lui Radu Ciobanu din anii 1980-1984 e mai mult decît întremător. Subtil jurnal de creaţie la romanele scrise în acei ani (Linia şi sfera, Călăreţul de fum, Casa fericiţilor, Arhipelagul), Scara interioară este şi un jurnal de rezistenţă, de lectură (şi apărare a anumitor cărţi „cu probleme“ din acea perioadă, cum a fost, de pildă, Prinţul Ghica al Danei Dumitriu), de continuitate, căci „principala condiţie pentru a scrie roman e continuitatea. Pentru asta timpul fizic singur nu ajunge, mai e nevoie şi de... timp moral, adică de acel răgaz prielnic cînd poţi vieţui exclusiv în lumea cărţii tale, fără să te tulbure gîndul la alte obligaţii.“

Jurnalul mai e însă şi locul de afirmare a unui esenţial „principiu al echilibrului“, în mijlocul jalnicei degradări a vieţii, a ţesutului social, a prieteniei. Doar simbolic acest principiu „imanent şi implacabil“ ţine dreapta măsură; însă ordinea simbolică (la fel cum, în romane, erau logica istoriei, arhetipul, genealogia) este unicul recurs (în afara familiei „mici“ şi a „marii familii transilvănene“ din care scriitorul se trage) în faţa prezentului degradant. În această logică, dictatorul arierat, „Unicul“, ar trebui să piară curînd, îngropat de propria orbire – notează Radu Ciobanu în jurnalul său „de sertar“: „În ceea ce-l priveşte pe Unicul, impresia mea intimă este că se află în sfîrşit într-o situaţie fără ieşire, de care el însuşi e conştient. Tot ceea ce face acum, face din disperare de cauză. Este stadiul cînd greşelile (eufemism!) devin acte demenţiale. Unul dintre ele îi va fi fatal. Sau, poate, toate, prin acumulare. E o ocazie rarisimă de a observa cu ochiul liber modul cum acţionează acel Principiu al Echilibrului, în al cărui caracter imanent şi implacabil mă încăpăţînez să cred. N-avem nevoie decît de răbdare şi zile. În rest, credinţa ne va da putere.“ A fost, cu siguranţă, unul dintre mecanismele căderii lui Ceauşescu, urmat, din păcate, de eclozarea unui lung şir de „unici“, care ne mai bîntuie încă, la diferite niveluri, imaginarul colectiv.

Două lucruri m-au interesat însă, cu precădere, în jurnalul lui Radu Ciobanu. În primul rînd, oraşul în care am locuit şi eu, toată copilăria şi o parte din adolescenţă, şi pe care Radu Ciobanu, deşi timişorean, îl cunoaşte mai bine ca oricine. Deva, micul tîrg de adopţie, cu o lume intelectuală în formare, este privit lucid, detaşat, oarecum exterior (deşi „inclusiv“), iar efectul – pentru mine, care nu-l pot privi altfel decît interior – este unul de acută luciditate: „Cînd ne-am mutat aici, aveam priveliştea tonifiantă a Dealului Cetăţii chiar în faţa ferestrei. Să vezi tot timpul pădurea, culorile ei în perpetuă schimbare, ce şansă! S-au ridicat blocurile din faţă, a pierit totul. Au mai rămas copacii din curţi. Mesteacănul, nucul. Au venit demolările, s-a deschis noul bulevard, nu mai există nici un copac. În partea cealaltă, spre curte, văd încă depărtările, silueta Uroiului, atît de singulară şi, în fundal, atunci cînd e senin, munţii, cînd verzi, cînd albaştri, cînd vineţii, întotdeauna însă grandioşi, superbi, transmiţîndu-mi acel atît de util sentiment de siguranţă. Acum se înalţă blocul acesta cu nouă etaje care va închide şi ultima perspectivă. Singura privelişte va mai fi cea a izmenelor întinse la uscat prin balcoane.“

M-a interesat apoi jurnalul de creaţie al romancierului de clasă, care îşi cunoaşte bine metabolismul creator, care aşteaptă cu răbdare cristalizarea interioară, prima frază, lumea autonomă din carte, ultima frază (cu pericolul ei cu tot), urmate, toate, de perioada rea, refractară. E scriitorul care, deşi „sub vremi“, se supune doar acelui principiu interior al echilibrului (pentru mine nu e imanent, aşa cum este pentru Radu Ciobanu, în acest jurnal, însă înseamnă exact acelaşi lucru) şi rigorilor propriei libertăţi interioare, definită, pe urmele lui Camus şi Iorga, ca „dreptul de a nu minţi“. Nu e puţin lucru. De fapt, în scris, dar şi în viaţă, este, atunci şi acum, singurul lucru care contează. 

1026 16 impostorul webp
Impostor ca mine
Impostorul își propune să readucă la viață toate frămîntările sociale ale unei epoci, prin intermediul cîtorva personaje situate de ambele părți ale baricadei.
p 17 jpg
Joker
Aici e de găsit un oarecare merit al filmului: în secvențele în care Ridley Scott minte conștient, de dragul cinema-ului.
p 17 Audio jpg
Voci umane, voci artificiale
Am sentimentul că, în cazul tehnologiei de simulare a vocii umane, sfîrșitul jocului va veni cînd nu vei putea face diferența între vocile AI și cele umane.
1025 16 coperta corin braga jpg
Străinătăți, stranietăți și alte fantasme literare
Mi‑e greu să cred că proza lui Mircea Eliade ar putea fi înțeleasă pe deplin fără dialectica sacru‑profan.
p 17 2 jpg
Pînă la capătul drumului
Filmul vorbește despre condiția de a ajunge mereu prea tîrziu.
1025 17b cover1 jpg
Solo & solos
Curînd ne vor vizita artiști de la celălalt capăt al lumii, din Noua Zeelandă și Australia, care au acumulat cu sîrguință simpatie internațională și și-au făcut în cele din urmă curaj să ne caute și pe noi pe hartă.
image png
O călătorie narativă ajunsă la final: Asociația Heart a încheiat cu succes proiectul „Povești de familie”
Asociația Hearth are plăcerea de a anunța încheierea cu succes a proiectului cultural “Povești de familie” – o inițiativă recuperatoare și artistică
1024 16 cop1 png
Anxietatea lucrurilor definitive
Cele două cărți discutate în această pagină au în comun o anumită anxietate (aparentă sau nu) a definitivului.
1024 17 Am avut o livada foto Sabina Costinel jpg
Livezile noastre de vișini
Într-un fel sau altul, noile perspective asupra Livezii de vișini explorează răsturnarea vremurilor de care tot avem parte în ultimii ani.
Doru Covrig Doua maini,model cu roșu și negru, polimer, 17x25x18cm, 1995 jpg
Expoziție personală DORU COVRIG - sculptură mică și desene - la un an de la dispariția artistului
Doru Covrig este pentru arta contemporană un reper al sculpturii conceptuale
Poster orizontal 23 11 2023 Gianni Gagliardi Nomadic Nature jpg
„NOMADIC NATURE”: jazz cu saxofonistul spaniol GIANNI GAGLIARDI, la Sala Radio
A înregistrat peste 40 de albume, dintre care 5 ca solist, albume ce au primit aprecieri foarte bune din partea presei internaționale.
1023 16 antologia palatina cartea a v a produs galerie mare jpg
p 17 2 jpg
Bîrfoteca
Jeanne du Barry îneacă monarhia franceză în unsoarea tabloidelor.
1023 17 Kenny Garrett jpg
Jazz Syndicate Festival
Pentru un succes total însă, festivalul ar fi meritat o promovare mai extinsă.
1023 21 Iamandi coperta jpg
Adio, Europa de Est!
Aș adăuga: poate noua formă a folclorului est-european.
1022 16 donnatela jpg
Black Hole Sun
Cred că o iniţiativă a traducerii lui ar fi cu profit pentru literatura română contemporană.
p 17 2 jpg
Zeița
Și ne arată că această utopie e la îndemînă.
1022 17 The Beatles Now And Then jpg
Beatleși și Stoneși în 2023
The Rolling Stones este o formație în (plină) activitate, niciodată întreruptă, niciodată scurtcircuitată de ego-urile supraexpandate ale componenților.
1022 21 Florescu jpg
Brâncuși, Picasso: artiști, expoziții, efecte în paralelă
Dar acesta e un alt artist, un alt efect în paralel, un alt posibil subiect al unei alte expoziții „în paralelă” care va avea loc cîndva, în viitor.
Poster orizontal09 11 2023 Contemporan în România 2 jpg
„CONTEMPORAN ÎN ROMÂNIA” – seară de jazz și vernisajul expoziției „Centaur”, la Sala Radio
Prin Proiectul Cultural dorim să oferim o revelatoare experiență multimedia
1021 16 coperta jpg
„Grecia călătorește, călătorește mereu”
Grecia călătorește, călătorește mereu.
p 17 jpg
Detalii
Frumusețea filmului e inseparabilă de o stare de plutire a tuturor lucrurilor.
1021 17 cover1 jpg
Încredere
Lansările din acest an au arătat un grup în formă maximă.
1021 21 moscova inhata romania robert bishop e s crayfield editura corint istorie 01 jpg
Origini românești ale Războiului Rece
Ordinele noastre erau să ne ocupăm de naziști, dar am aflat curînd că urgia comunistă „este mai rea decît cea nazisă”, au mărturisit autorii.

Adevarul.ro

image
Una din patru persoane imunizate cu serurile anti-Covid Pfizer sau Moderna a experimentat efecte adverse
Mai mult de un sfert dintre persoanele care s-au imunizat cu vaccinuri ARN mesager împotriva infectării cu virusul SARS CoV2 au suferit un răspuns imun neintenționat, potrivit noilor studii.
image
Un român a jucat de 49 de ori același bilet câștigător la pariuri sportive. Suma enormă la care a ajuns
Un bărbat din județul Prahova a avut marea inspirație de a alege o combinație de 28 de meciuri câștigătoare pe un bilet, dar nu s-a oprit aici. A copiat același bilet de numai puțin de 49 de ori.
image
Țara în care intrarea românilor e ca și interzisă. „Nu mai îmi trebuie nici gratis, e revoltător”
Doi tineri români cu un copil au fost umiliți pe un aeroport fără ca cineva să poată interveni în favoarea lor. Cazul lor nici măcar nu este unic, iar statul român nu reușește să rezolve o problemă cunoscută foarte bine de ani de zile, dar care arată limitele politicii externe a României

HIstoria.ro

image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.
image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.