Improvizaţii fluide

Publicat în Dilema Veche nr. 510 din 21-27 noiembrie 2013
Improvizaţii fluide jpeg

● Vremuri de pace de Hajdu Szabolcs; scenografia: Iuliana Vîlsan; cu: Balázs Attila, Bandi András Zsolt, B. Emília, Hajdu Szabolcs, Kiss Attila, Lörincz Rita, Magyari Etelka, Szabó Domokos, Tar Mónika, Tasnádi-Sáhy Noémi, Török-Illyés Orsolya. Teatrul Maghiar de Stat „Csiky Gergely“ Timişoara. 

În timpul Festivalului Naţional de Teatru, dar în afara lui, Teatrul Maghiar de Stat „Csiky Gergely“ din Timişoara a prezentat, la Bucureşti, un spectacol de Hajdu Szabolcs – Vremuri de pace. Interesul pentru spectacol este stîrnit, în primul rînd, de numele regizorului. Hajdu Szabolcs este actor, regizor şi dramaturg maghiar, autorul filmelor Palme albe şi Bibliothèque Pascal, cu o poetică cinematografică stranie, care mă face să mă gîndesc la un film de Kusturica, pe un text de Mircea Eliade. Căsătorit cu o actriţă de origine transilvăneană, Török-Illyés Orsolya, a locuit un timp (şi) în România, astfel că este un bun cunoscător ale scenei teatrale autohtone. În filmele sale lucrează cu actori maghiari şi români (Oana Pellea, Răzvan Vasilescu, Florin Piersic Jr., Ion Sapdaru; cu Andi Vasluianu, pe care l-a distribuit în Bibliothèque Pascal, a lucrat ulterior şi în alte producţii).  

Vremuri de pace este rezultatul unui workshop ţinut la Timişoara, în care a experimentat limitele comunicării teatrale. Din improvizaţii, determinate de impulsuri precum un cuvînt şoptit la ureche sau de o temă secretă, s-au construit personaje şi poveşti care au relevat noi forme de exprimare. Spectacolul rezultat a însemnat, de fapt, o construcţie aproape în întregime nouă, căci din materialul lucrat în timpul atelierului – texte, fire narative, coregrafii – s-a păstrat foarte puţin.  

Vremuri de pace este un spectacol cu structură fluidă, alcătuit din module de improvizaţii în timp real şi scene fixe, cu regizorul ca moderator şi acompaniator discret. Povestea tip puzzle redă momente semnificative din viaţa scriitorului Langermann Sándor (numele este ironic, aparţine unui culturist): o întîlnire cu jurnaliştii şi cititorii, relaţiile complicate de familie, moartea tatălui, boala şi suferinţa – un tablou dezolant care arată prăbuşirea lentă a personajului. Vremurile sînt tulburi, nici vorbă de pace. Scenariul fragmentar este însă mai puţin important ca naraţiune şi mai mult ca pretext pentru inventarea unor situaţii scenice. Textul este în mare parte improvizat în timp real, pe o structură existentă, care poate conţine doar punctul de pornire şi pe cel de final, ceea ce a necesitat introducerea în spectacol a unui translator profesionist, Sütö-Udvari Magdolna, care să poată realiza cu acurateţe o traducere rapidă. Uneori, textul improvizat este exclusiv fonetic, alcătuit din necuvinte, intraductibil în limba română. În scena discursului viceprimarului, Balázs Attila are un delir verbal într-o limbă inexistentă, care sună a maghiară. Aparenţele sonore induc auditoriului cunoscător al limbii maghiare o atenţie sporită în încercarea de a înţelege. Tehnica actorului pare a fi excelentă, căci se conturează, chiar şi pentru necunoscătorii limbii maghiare, senzaţia unei hemoragii verbale comice, care frizează absurdul. Reacţiile colegilor de scenă – care alcătuiesc publicul oratorului, din scaune mînuite cu dexteritate – şi ale spectatorilor confirmă impresia. Într-o altă scenă, la tavernă, dintr-un punct iniţial neutru – o discuţie despre bere – se ajunge la un deznodămînt tragic, cu un ocol printr-o reflectare deconstructivistă în oglindă a textului improvizat (o discuţie despre bere poate sau nu să fie o scenă interesantă într-un spectacol de teatru?). Există şi scena-revers, în care, în trei minute, un personaj face tranziţia de la o stare neutră la plîns (motivul: o ceaşcă de cafea), pe text fix.  

În ciuda jonglării cu multiple elemente variabile – improvizaţii în timp real pe text şi mişcare, alternate cu scene fixe –, se creează un ritm constant, calm, care se menţine pe durata întregului spectacol, cu exactitatea unui metronom. Este pulsaţia iniţială, imprimată de regizorul-moderator în prima scenă. Dinamica se păstrează şi în scenele nonverbale, precum cea a leşinului, ca un perpetuum mobile, în care actorii aglomerează spaţiul de joc, prăbuşindu-se succesiv la podea, de unde sînt revitalizaţi permanent de un personaj.

Spectacolul se dezvoltă organic, cu fluiditate şi consistenţă, dar descărcat de tensiune, păstrează o anume detaşare, o depersonalizare a actanţilor, ca un teren neted pe care prinde contur imaginaţia, şi asta în contrapunct cu drama convulsivă a scriitorului, pulverizată narativ. Scena care striveşte prin impact tot spectacolul, cea a îmbolnăvirii lui Langermann (Szabó Domokos are un fizic de artist romantic şi angoasat), se constituie într-un proces de cancerizare, vizualizat prin ataşarea treptată a cîte unui actor de corpul personajului, asemenea unor tumori care metastazează un organism. Numărul „tumorilor“ creşte, ele paralizează trupul bolnavului, ca nişte siamezi multipli, sudaţi de un corp principal, pe care îl sufocă. Imaginea este simplă în construcţie şi bogată în sensuri, ba mai mult, generează stări contradictorii. Sugestia dramatică a bolii care invadează un corp, devitalizîndu-l, pregătindu-l pentru moarte, este contrabalansată de imaginea comică a „tumorilor“ care se agaţă, adormite, ca nişte copii treziţi prea devreme. În această scenă, Langermann poate fi şi o variantă de Christ răstignit între propriile angoase „tumorale“, dar este şi rezumatul simbolic al vieţii sale, un bărbat dărîmat de oamenii pe care i-a purtat după el – părinţii, soţia, surorile, prietenii. Un om îngropat în sine. Rar mi s-a întîmplat să întîlnesc metafore scenice simple, atît de generatoare de sensuri şi stări, căci nu te poţi întrista în faţa unei imagini comice şi nu te poţi amuza din cauza suferinţei pe care o conţine. Meritul acestei formule de spectacol absolut fluide – succesiunea şi numărul scenelor se decid chiar înainte de spectacol, astfel că fiecare reprezentaţie e diferită, naraţiunea s-a dezvoltat din improvizaţii, nu a fost sursa lor – aparţine actorilor maghiari de la Timişoara, care au explodat imaginativ sub îndrumarea lui Hajdu Szabolcs.

Spaţiul de joc are un rol crucial în spectacol. Scenografa Iuliana Vîlsan a construit o seră în interiorul căreia actorii, cu spectatorii alături, transformă la vedere interiorul pentru fiecare scenă. Locul e mic, claustrofob şi cald. Senzaţia de „pus sub lupă“ e contrapunctată la final, cînd spectatorii sînt eliberaţi în spaţiul generos al sălii, decorate de Crăciun, cu zeci de pinguini albi. O imagine relaxantă pentru o clipă, dar dezamăgitoare în falsitatea ei. Toată viaţa era înăuntru. Înăuntrul lui Langermann Sándor.  

Oana Stoica este critic de teatru.

999 16 coperta jpg
Reducția retoricii
În Eșarfe în cer (2012), Dumitru Crudu scrie despre moarte pornind de la o situație concretă, de fapt persistînd în situația concretă.
p 17 2 jpg
Celălalt pe care-l adoram
Cu toate acestea, Marx può aspettare rămîne un film găurit, incapabil să se închidă rotund.
999 17 PBreazu jpg
Un tunel creativ
Vocea lui Del Rey rămîne centrală și omniprezentă, la fel ca în operele precedente.
999 21 jpg
Delirul realității
Poate că o explicație ar fi că din trunchiul memorialisticii naziste a ieșit un trunchi mai mare, al memorialisticii Holocaustului.
Catre mine afiș spectacol jpg
Spectacolul „Către mine” de la Colegiul Național „Gheorghe Lazăr” închide ediția a șasea a atelierelor de scris pentru adolescenți organizate de Control N
Asociația Culturală Control N și elevii Colegiului Național „Gheorghe Lazăr” (Trupa As) vă invită la spectacolul de teatru „Către mine“.
featured image (5) jpg
Povestea ascunsă a Palatului Versailles: De la o cabană de vînătoare la un obiectiv turistic impresionant
Pornind de la o cabană de vînătoare, Palatul Versailles s-a transformat în unul dintre cele mai cunoscute obiective turistice din Franța.
poster Dry Cleaning 31 05 jpg
Curățătoria punk
Post-punkerii britanici Dry Cleaning (left-field art rockers sau spoken-word punkers, cum au fost ei descriși de presa muzicală) vor concerta în premieră la București, miercuri, 31 mai, după ora 20:00, la Control Club.
998 16 coperta 1 jpeg
Nebănuite sînt căile prozatorului – de la experimentul burlesc la policier –
Dacă şi-a propus să angajeze energii cinegetic-detectivistice, atunci Femeia de marţipan e un roman detectivistic ratat, în opinia mea.
p 17 jpg
Pîntecul lumii
Cu un ochi la spiritualitate și celălalt la cinema
998 17 audio cover jpg
Levant la Gărîna
Ibrahim Maalouf, cîndva un promițător talent în jazz, e pe cale să devină un superstar world music după nominalizarea Grammy
comunicat institutul cervantes omagiu mircea cartarescu jpg
Mircea Cărtărescu, omagiat la Institutul Cervantes din București
Cu prilejul decernării Premiului FIL pentru Literatură în Limbi Romanice, ediția 2022, în cadrul celei de-a 36-a ediții a celui mai mare tîrg de limbă spaniolă.
Apa lacului nu e niciodata dulce jpg
Apa lacului nu e niciodată dulce - fragment
Acel împreună mă înghite ca o închisoare, e un noi în care nimeni nu m-a întrebat dacă vreau să locuiesc.
2nd NEW draft poster FINAL med jpg
Ultimele zile de înscrieri la New Draft, rezidența în care îți scrii propriul scenariu de lungmetraj și lucrezi cu producătorii Ada Solomon, Tudor Giurgiu și Bianca Oana
”Prezența producătorilor Ada Solomon, Tudor Giurgiu și Bianca Oana este cadoul nostru de mijloc de drum pentru participanți.
997 16 Bilete de sinucigas jpg
Groaznica sinucidere din strada Micsandrelor
Aș fi preferat ca Bilete de sinucigaș să fi avut pur și simplu paginile albe
p 17 2 jpg
Puncte de vedere
Între David Cronenberg și Michael Mann, acest thriller turcesc sună prea adevărat
997 17 Breazu jpg
După 29 de ani
Fuse, noul album al duo-ului britanic, merită o inimioară roșie – „What is left to lose? / Nothing left to lose”.
997 21 Iamandi jpg
Evadările de la Auschwitz
Jonathan Freedland sugerează că Rudolf Vrba și Alfréd Wetzler au fost primii evrei care au reușit să evadeze de la Auschwitz.
Book cover jpg
copertă Murmur jpg
Dincolo de bine și de rău
Bun, în tot cazul, ușor melancolic, ușor retro, noul roman al lui Mircea Pricăjan e o meditație la sensurile încurcate ale istoriei.
996 17 Eroine jpg
Cîteva ipostaze feminine în teatrul recent
O mutație subtilă s-a produs în teatrul românesc în ultima vreme: perspectiva feminină este integrată tot mai des în spectacole și recunoscută subliminal ca parte din standardul scenic.
p 23 2 jpg
Daniel Spoerri – Noul Realism, EAT ART și „tablourile-capcană“
În acest an, între 19 și 28 mai, are loc la Romaero Băneasa un nou tîrg internațional de artă contemporană, MoBU.
GR Headshot   Credit Andrew Macpherson jpg
Actorul Geoffrey Rush vine la TIFF.22
Strălucire va avea o proiecție specială la TIFF, în prezența actorului.
Mostenitorii 13mai landscape 1080 jpg
“Moștenitorii României muzicale”: recital-eveniment susținut de pianistul George Todică, laureat al Concursului internațional “George Enescu”
George Todică va interpreta un program cu opusuri celebre semnate de Enescu, Ravel, Rahmaninov și Chopin.
995 16 coperta1 jpg
Kituri de supraviețuire
Toate cele trei poete înțeleg poezia ca pe o formă subtilă de diversiune.

Adevarul.ro

image
„Secretul japonez pentru o viață lungă și fericită“. Cei mai longevivi oameni au aceste două trăsături de personalitate
Cei mai mulți centenari au trăsături de personalitate similare, care contribuie la creșterea duratei de viață, potrivit unui studiu.
image
Cum s-a transformat satul Viscri sub influența Regelui Charles. Localnic: „Era sărăcie mare” FOTO
Potrivit localnicilor, înainte de venirea lui Charles, la Viscri era „mare sărăcie”. Acum sunt multe pensiuni, puncte Gastro Local, afaceri, astfel că fiecare familie are măcar un angajat
image
Ce l-a ruinat pe Irinel Columbeanu și care a fost începutul sfârșitului: „A generat tocarea întregii mele averi”
Fostul miliardar de la Izvorani nu s-a sfiit să vorbească în ultimii ani despre declinul său. Irinel Columbeanu a povestit deschis despre ce l-a ruinat și cum a ajuns să piardă toată averea pe care a deținut-o.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.