Corporalitate

Publicat în Dilema Veche nr. 509 din 14-20 noiembrie 2013
Corporalitate jpeg

● Adèle: Capitolele 1 şi 2 / La vie d’ Adèle (Franţa, 2013), de Abdellatif Kechiche.  

În Adèle: Capitolele 1 şi 2, mărirea şi decăderea unei prime iubiri sînt tratate la scară epopeică: aproape trei ore. Adèle (Adèle Exarchopoulos) e încă la liceu cînd o cunoaşte pe Emma (Léa Seydoux), studentă la Arte Frumoase, de care e atrasă cu o forţă fără precedent în relaţiile ei cu băieţi. Încep o relaţie toridă şi mai tîrziu se mută împreună. Opunîndu-se principiului hollywoodian al eficientizării prin eliminare (streamlining), nararea aderă la idealul realist al atotinclusivismului descriptiv, al documentării acestor vieţi ficţionale în cît mai mult detaliu: o scenă de sex durează peste cinci minute, dar la fel de mult durează şi o scenă cu Adèle în sala de clasă – între timp devine educatoare de grădiniţă, apoi învăţătoare. (Pe de altă parte, luni şi ani întregi tind să dispară în elipse nemarcate explicit.) Muză de cursă lungă (dar şi bucătăreasă) a Emmei (care devine o artistă tot mai cunoscută), Adèle e tot în curs de definire a propriei identităţi; nu doar din cauza diferenţei de vîrstă, ci poate şi din cauza diferenţei de clasă socială dintre ele, ea nu se integrează niciodată în lumea artistică a Emmei. Şi toate astea, plus inevitabila rutină-rugină a convieţuirii, sfîrşesc prin a le rupe una de alta şi prin a le arunca pe amîndouă înapoi în braţele unor mai vechi – sau mai „naturale“, sau doar mai comode – loialităţi de grup.  

Stilistic, filmul poate fi descris în termenii folosiţi de André Bazin în legătură cu Patimile Ioanei d’Arc al lui Dreyer: „un documentar de chipuri umane“. Secvenţă după secvenţă, acestea tind să umple total cadrele bîţîite (filmate din mînă) ale regizorului Abdellatif Kechiche; alte cadraje sînt rare. Ceea ce nu înseamnă neapărat că filmul e monoton vizual: faţa Adèlei se caracterizează printr-o hiperactivitate prodigioasă – în primul rînd expresiv-reactivă, dar şi masticatorie (foarte des e filmată mîncînd, cu mestecăul vizibil în gura întredeschisă) sau secretorie (de lacrimi şi muci). Iar camera de filmare se ospătează cu hiperactivitatea ei: un cadru cu mucii scurgîndu-i-se în gură în timp ce plînge reprezintă, în această estetică, ceea ce reprezintă money-shot-ul în estetica filmului porno – ceva ce Bazin n-avea cum să fi anticipat cînd îl lăuda pe Dreyer. De la filmele lui John Cassavetes încoace, documentarea unor chipuri răvăşite de emoţii (pe cît posibil) nemimate, în feluri (pe cît posibil) nemaiînregistrate vreodată, a devenit miza unei curse care, în epoca reality-show-urilor, devine uneori greu de distins de imperativul pornografic al money-shot-ului. În condiţiile astea, e o inconsecvenţă din partea regizorului franco-tunisian ca tocmai în scenele de sex să opteze pentru un anumit grad de cosmetizare: nu chiar ca la Hollywood, cu muzică şi lumină ultraflatantă, ci ca în softcore, cu secreţii reduse la minimum şi cu montaj care să elimine fazele de trecere de la o poziţie la alta, lăsîndu-ne doar cu poziţiile însele. Această relativă idealizare e susţinută de cea la care se dedă unul dintre personajele masculine ale filmului (cineva din lumea Emmei), cînd începe să vorbească, la o petrecere, despre superioritatea orgasmului feminin asupra celui masculin. Ce-i drept, i se răspunde că raportarea la orgasmul feminin ca la ceva mistic e, de fapt, la fel de retrogradă ca mai vechile bullshit-uri linguşitoare despre „eternul feminin“, dar asemenea replici caricaturale – dintr-o scenă de conversaţie mai lungă, al cărei subiect principal e arta – sînt oare suficiente pentru a certifica acest film drept o lucrare autoreflexivă? Ca şi în filmul precedent al lui Kechiche, Vénus noire – care denunţa exploatarea rasialo-sexuală, dar (păstrînd proporţiile) o şi reproducea (prin modul său de a o pune în scenă pe actriţa principală) –, autoreflexivitatea e superficială: se rezolvă prin scrierea cîtorva dialoguri despre problemele reprezentării artistice a subiectului respectiv, astfel încît să se consemneze că artistul şi-a făcut temele la etică, şi-a pus întrebările de rigoare. Toate astea nu vor să pună sub semnul întrebării dreptul unui regizor mascul de a reprezenta sexualitatea feminină (un drept pe exerciţiul căruia, potrivit unui aforism de-al lui Jean-Luc Godard, s-ar întemeia o bună parte din istoria cinematografului, ea confundîndu-se cu „istoria unor băieţi care au vrut să filmeze nişte fete“). Ce e de pus sub semnul întrebării e subtilitatea lui Kechiche. Sigur, însăşi pretenţia de subtilitate poate fi denunţată ca o fandoseală, în numele noţiunii de autenticitate – adică a echivalenţei autenticitate  – corporalitate cu care defilează filmul. Pe de altă parte, nu e chiar o pretenţie ilegitimă în cazul unui film în care corporalitatea e conceptualizată la greu – şi, uneori, într-un mod destul de rudimentar-schematic. Nu numai că superioritatea mentalitară (datorată superiorităţii de poziţie socială) a părinţilor Emmei (care sînt OK cu lesbianismul acesteia), faţă de părinţii Adèlei (care trebuie feriţi de adevăr) este codată gastronomic prin preferinţa lor pentru stridii în defavoarea spaghetelor, dar stridiile sînt chemate să mai lucreze simbolistic şi în tura de noapte – atunci cînd Emma o învaţă pe Adèle cum să le sugă conţinutul.           

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Umbra lui Putin în România. Un cunoscut expert în securitate explică de ce am devenit o țintă pentru spionajul rusesc
Rusia a pornit un veritabil război hibrid împotriva NATO, iar România e una dintre ținte. Analistul Hari Bucur Marcu a explicat motivele pentru care serviciile ruse sunt hiperactive în zonă și de ce România reprezintă o țintă importantă pentru spionii Kremlinului.
image
Mulți voluntari străini au crezut că sunt pregătiți să lupte în Ucraina, dar s-au înșelat, spune un veteran american
Unii voluntari occidentali care s-au alăturat războiului din Ucraina au fost uciși după ce s-au înrolat presupunând eronat că lupta va fi ușoară, a declarat pentru Business Insider un veteran american care a luptat în Ucraina de la începutul invaziei și până în decembrie.
image
„Copiii spun lucruri trăznite“, momente de colecție: Nu s-a oprit din râs toată emisiunea VIDEO
Virgul Ianțu s-a amuzat copios alături de fiecare copil care a spus un lucru amuzant în cadrul show-lui de televiziune.

HIstoria.ro

image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.
image
O tentativă de sinucidere în închisoarea Pitești: Povestea dramatică a lui Nicolae Eșianu
Nicolae Eșianu s-a născut la Cluj în 1923. Tatăl, director la Banca Ardeleană, iar mama, profesoară. Școala primară o face la Sibiu și apoi Liceul Militar la Târgu Mureș. În 1942 își dă bacalaureatul la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu.