De veghe în lanul de ocară

Publicat în Dilema Veche nr. 508 din 7-13 noiembrie 2013
De veghe în lanul de ocară jpeg

Există, fără îndoială, un aer de familie al scriitorilor români abia trecuţi de fatidica vîrstă de 40 de ani. Decreţei sau nu, autoficţionari sau tocmai dimpotrivă, filozofi la firul ierbii sau romancieri sadea, cu toţii – şi fiecare în parte – au un ton edificat. Ca şi cum vremea tatonărilor a trecut, ezitările s-au resorbit şi toate adevărurile proprii (sau ceea ce mai rămîne din ele cînd ni le amintim) au prins contur într-o tînără generaţie matură, care este şi cea mai activă, mai vizibilă în afară şi mai interesantă, nu doar pentru congeneri. Printre ei, cu neaşteptata sa Telenovelă socialistă, Doru Pop face o figură singulară, căci, deşi foloseşte cu măiestrie recuzita generaţiei, este – ca ton şi ethos – mai aproape de prozatorii central-europeni Attila Bartis şi Sasa Stanisic, ori de bulgarul G. Gospodinov din Un roman natural. Autenticitatea pe care o practică în acest roman autobiografic dens şi tulburător (e suficient să-i urmăriţi „unitatea de timp“ şi cele două planuri factuale, ca să vedeţi cum se destructurează angoasa) e dusă pînă la documentarea fotografică a unor obiecte, inscripţii, figuri estompate. Cu toate acestea, efectul global e unul de stranietate radicală.

Doru Pop îi scrie o lungă scrisoare propriului copil (mi-e teamă că lungi pasaje îi vor rămîne ascunse şi după majorat...) în agenda, cu greu recuperată, a tatălui mort. E vorba de trecutul apropiat, de o zonă familiară. De unde, atunci, acest efect de radicală alteritate? Poate din întîmplarea aceasta nefericită că naratorul (care îşi spune „Doru Pop“, dar şi-ar fi putut spune oricum altcumva), aflat în căutarea propriei identităţi (masculine, dar în primul rînd omeneşti), nu dă de nimeni cu care să se poată identifica. Pus în diferite situaţii pe care le putem recunoaşte, ajuns la diferite răscruci care au fost şi ale noastre, privind în diferite oglinzi care ne-au tremurat şi nouă prin faţa ochilor, personajul care povesteşte (cu un haz nebun, sprijinit de un „absurd“ de limbaj à la Hrabal, dacă pot descrie aşa fraza lui Doru Pop) ajunge să-şi ordoneze viaţa doar prin scris. Abia ordonînd falsele-impusele-reflexele identificări de parcurs, personajul principal al acestui roman îşi găseşte şi „bărbăţia“. Doar intrînd în rolul despre care nimeni nu-l învăţase nimic (nici mama imatură emoţional, nici tatăl absent, nici „Mămica şi Tătica“ – bunici prea iubitori –, nici „finul Rebeleş“, personaj memorabil, ce pare un alter ego inventat) adolescentul rebel, un Holden Caulfield de Oradea, devine bărbat: „Asta am făcut în toţi aceşti patruzeci de ani. Am căutat pretutindeni bărbăţia. Am încercat să aflu ce înseamnă să fii bărbat şi am eşuat de fiecare dată. Am pierdut tată, bunic, tată vitreg, unchi, veri şi prieteni. Dar bărbăţia n-am găsit-o.“

De fapt, oricît aş vrea să citesc cartea lui Doru Pop din afară, mă trezesc, cu fiecare frază, înăuntru. Şi într-o anumită măsură, pentru mine, efectul straniu de aici vine. Recunosc totul – toată recuzita, chiar şi jocurile băieţeşti, lexicul retro-ardelenesc, toată fiziologia „blocatarului“ supravegheat dintr-un apartament conspirativ. Îmi amintesc chiar şi inundaţiile din ’70, cînd tot Ardealul era sub ape, iar personajul D.P. se năştea, accidental, într-un spital din Baia Mare. Revăd, odată cu el, Dallas-ul de atunci, şi-mi amintesc muzica de final şi momeala: next on Dallas. Sînt de acord că povestitorul nostru semăna şi cu John Lennon, şi cu Bobby Ewing; chiar şi ceasul tatălui său, fotografiat în carte, e leit ceasul lui taică-meu, pe care-l mai pornesc doar eu de cînd el s-a dus. Iar chitara, ei, da, pînă şi chitara... Incredibila coincidenţă a funcţionat însă chiar şi în zona superstiţiilor materne, conglomeratul ăla care rămîne pînă la capăt în zona neraţională a comportamentului diurn/nocturn: „Nu mă uit niciodată în oglindă noaptea. Ea m-a învăţat că, dacă te priveşti seara în oglindă, vei vedea chipul Diavolului. Într-o noapte m-am uitat şi am văzut că Diavolul seamănă îngrozitor de mult cu mine. Şi cu Tata. Şi cu Tătica. Şi cu finul Rebeleş. Nu era bine. Ca să mă păzesc de întîlnirea cu cel rău nu ieşeam din casă decît cu piciorul drept înainte... După ce coboram din autobuz, umblam numai sărind de pe un capac de canalizare pe altul. Nu aveam voie să fac mai mult de un pas în afara distanţei dintre două capace, altfel urma să mi se întîmple ceva rău. Dar asta era o superstiţie pe care mi-o inventasem singur. Iar răul nu ţine cont de capacele puse de Societatea Apă-Canal.“ Mai lipsea să-mi regăsesc propria biografie şi în armata de ocnaş a lui Doru Pop...

De unde, atunci, stranietatea de fond a acestei simultane reconstrucţii şi recuperări de sine? Cred că din următoarea împrejurare: O telenovelă socialistă ascunde (pentru unii) şi devoalează (pentru alţii) un personaj extrem de ataşant, aflat încă „de veghe în lanul de ocară“, o fiinţă care ştie exact şi spune răspicat ce este minciuna (privată) şi propaganda (ideologică sau consumistă), ce e abuzul (cu feţele lui privat-hidoase), ce înseamnă să fii mereu „tu însuţi ca un altul“. Un personaj profund (şi de timpuriu) atins de moarte, însă al cărui umor (debordant şi structurant) ne trece încă o dată – pe noi, cititorii fermecaţi ai cărţii sale – pragul acelui trecut de care ne tot despărţim rîzînd. 

1026 16 impostorul webp
Impostor ca mine
Impostorul își propune să readucă la viață toate frămîntările sociale ale unei epoci, prin intermediul cîtorva personaje situate de ambele părți ale baricadei.
p 17 jpg
Joker
Aici e de găsit un oarecare merit al filmului: în secvențele în care Ridley Scott minte conștient, de dragul cinema-ului.
p 17 Audio jpg
Voci umane, voci artificiale
Am sentimentul că, în cazul tehnologiei de simulare a vocii umane, sfîrșitul jocului va veni cînd nu vei putea face diferența între vocile AI și cele umane.
1025 16 coperta corin braga jpg
Străinătăți, stranietăți și alte fantasme literare
Mi‑e greu să cred că proza lui Mircea Eliade ar putea fi înțeleasă pe deplin fără dialectica sacru‑profan.
p 17 2 jpg
Pînă la capătul drumului
Filmul vorbește despre condiția de a ajunge mereu prea tîrziu.
1025 17b cover1 jpg
Solo & solos
Curînd ne vor vizita artiști de la celălalt capăt al lumii, din Noua Zeelandă și Australia, care au acumulat cu sîrguință simpatie internațională și și-au făcut în cele din urmă curaj să ne caute și pe noi pe hartă.
image png
O călătorie narativă ajunsă la final: Asociația Heart a încheiat cu succes proiectul „Povești de familie”
Asociația Hearth are plăcerea de a anunța încheierea cu succes a proiectului cultural “Povești de familie” – o inițiativă recuperatoare și artistică
1024 16 cop1 png
Anxietatea lucrurilor definitive
Cele două cărți discutate în această pagină au în comun o anumită anxietate (aparentă sau nu) a definitivului.
1024 17 Am avut o livada foto Sabina Costinel jpg
Livezile noastre de vișini
Într-un fel sau altul, noile perspective asupra Livezii de vișini explorează răsturnarea vremurilor de care tot avem parte în ultimii ani.
Doru Covrig Doua maini,model cu roșu și negru, polimer, 17x25x18cm, 1995 jpg
Expoziție personală DORU COVRIG - sculptură mică și desene - la un an de la dispariția artistului
Doru Covrig este pentru arta contemporană un reper al sculpturii conceptuale
Poster orizontal 23 11 2023 Gianni Gagliardi Nomadic Nature jpg
„NOMADIC NATURE”: jazz cu saxofonistul spaniol GIANNI GAGLIARDI, la Sala Radio
A înregistrat peste 40 de albume, dintre care 5 ca solist, albume ce au primit aprecieri foarte bune din partea presei internaționale.
1023 16 antologia palatina cartea a v a produs galerie mare jpg
p 17 2 jpg
Bîrfoteca
Jeanne du Barry îneacă monarhia franceză în unsoarea tabloidelor.
1023 17 Kenny Garrett jpg
Jazz Syndicate Festival
Pentru un succes total însă, festivalul ar fi meritat o promovare mai extinsă.
1023 21 Iamandi coperta jpg
Adio, Europa de Est!
Aș adăuga: poate noua formă a folclorului est-european.
1022 16 donnatela jpg
Black Hole Sun
Cred că o iniţiativă a traducerii lui ar fi cu profit pentru literatura română contemporană.
p 17 2 jpg
Zeița
Și ne arată că această utopie e la îndemînă.
1022 17 The Beatles Now And Then jpg
Beatleși și Stoneși în 2023
The Rolling Stones este o formație în (plină) activitate, niciodată întreruptă, niciodată scurtcircuitată de ego-urile supraexpandate ale componenților.
1022 21 Florescu jpg
Brâncuși, Picasso: artiști, expoziții, efecte în paralelă
Dar acesta e un alt artist, un alt efect în paralel, un alt posibil subiect al unei alte expoziții „în paralelă” care va avea loc cîndva, în viitor.
Poster orizontal09 11 2023 Contemporan în România 2 jpg
„CONTEMPORAN ÎN ROMÂNIA” – seară de jazz și vernisajul expoziției „Centaur”, la Sala Radio
Prin Proiectul Cultural dorim să oferim o revelatoare experiență multimedia
1021 16 coperta jpg
„Grecia călătorește, călătorește mereu”
Grecia călătorește, călătorește mereu.
p 17 jpg
Detalii
Frumusețea filmului e inseparabilă de o stare de plutire a tuturor lucrurilor.
1021 17 cover1 jpg
Încredere
Lansările din acest an au arătat un grup în formă maximă.
1021 21 moscova inhata romania robert bishop e s crayfield editura corint istorie 01 jpg
Origini românești ale Războiului Rece
Ordinele noastre erau să ne ocupăm de naziști, dar am aflat curînd că urgia comunistă „este mai rea decît cea nazisă”, au mărturisit autorii.

Adevarul.ro

image
Răzbunarea unui patron disperat că îl abandonează angajații. „Sunt sigur că o să-mi săriți în cap cu treaba asta”
Tot mai mulți antreprenori se plâng nu doar de faptul că își găsesc cu greu angajați, dar și că mulți dintre ei pleacă după doar câteva săptămâni și îi lasă baltă, fără preaviz și fără să suporte niciun fel de consecințe. Un patron crede că a găsit soluția la această problemă
image
Mircea Badea: „De ce să stea Simona Halep în România?! O viață ai, cu toată dragostea pentru țară”
Prezentatorul de la Antena 3 comentează decizia sportivei de se muta la Dubai.
image
Româncă gravidă în nouă luni, înjunghiată în Țara Galilor. Motivul pentru care agresorul, tot român, o urmărea de o lună
Andreea Pintili, o româncă de 29 de ani care locuiește în Țara Galilor, a fost înjunghiată de mai multe ori de un conațional care o urmărea și posta pe TikTok clipuri cu ea și cu copiii săi.

HIstoria.ro

image
Moartea lui Aurel Vlaicu. Concluziile anchetei
În cursul anchetei în cazul accidentului aeronautic în care și-a pierdut viața Aurel Vlaicu (31 august/13 septembrie 1913) s-au conturat două ipoteze, pe care locotenentul av. Gheorghe Negrescu le prezintă astfel:
image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.