De veghe în lanul de ocară

Publicat în Dilema Veche nr. 508 din 7-13 noiembrie 2013
De veghe în lanul de ocară jpeg

Există, fără îndoială, un aer de familie al scriitorilor români abia trecuţi de fatidica vîrstă de 40 de ani. Decreţei sau nu, autoficţionari sau tocmai dimpotrivă, filozofi la firul ierbii sau romancieri sadea, cu toţii – şi fiecare în parte – au un ton edificat. Ca şi cum vremea tatonărilor a trecut, ezitările s-au resorbit şi toate adevărurile proprii (sau ceea ce mai rămîne din ele cînd ni le amintim) au prins contur într-o tînără generaţie matură, care este şi cea mai activă, mai vizibilă în afară şi mai interesantă, nu doar pentru congeneri. Printre ei, cu neaşteptata sa Telenovelă socialistă, Doru Pop face o figură singulară, căci, deşi foloseşte cu măiestrie recuzita generaţiei, este – ca ton şi ethos – mai aproape de prozatorii central-europeni Attila Bartis şi Sasa Stanisic, ori de bulgarul G. Gospodinov din Un roman natural. Autenticitatea pe care o practică în acest roman autobiografic dens şi tulburător (e suficient să-i urmăriţi „unitatea de timp“ şi cele două planuri factuale, ca să vedeţi cum se destructurează angoasa) e dusă pînă la documentarea fotografică a unor obiecte, inscripţii, figuri estompate. Cu toate acestea, efectul global e unul de stranietate radicală.

Doru Pop îi scrie o lungă scrisoare propriului copil (mi-e teamă că lungi pasaje îi vor rămîne ascunse şi după majorat...) în agenda, cu greu recuperată, a tatălui mort. E vorba de trecutul apropiat, de o zonă familiară. De unde, atunci, acest efect de radicală alteritate? Poate din întîmplarea aceasta nefericită că naratorul (care îşi spune „Doru Pop“, dar şi-ar fi putut spune oricum altcumva), aflat în căutarea propriei identităţi (masculine, dar în primul rînd omeneşti), nu dă de nimeni cu care să se poată identifica. Pus în diferite situaţii pe care le putem recunoaşte, ajuns la diferite răscruci care au fost şi ale noastre, privind în diferite oglinzi care ne-au tremurat şi nouă prin faţa ochilor, personajul care povesteşte (cu un haz nebun, sprijinit de un „absurd“ de limbaj à la Hrabal, dacă pot descrie aşa fraza lui Doru Pop) ajunge să-şi ordoneze viaţa doar prin scris. Abia ordonînd falsele-impusele-reflexele identificări de parcurs, personajul principal al acestui roman îşi găseşte şi „bărbăţia“. Doar intrînd în rolul despre care nimeni nu-l învăţase nimic (nici mama imatură emoţional, nici tatăl absent, nici „Mămica şi Tătica“ – bunici prea iubitori –, nici „finul Rebeleş“, personaj memorabil, ce pare un alter ego inventat) adolescentul rebel, un Holden Caulfield de Oradea, devine bărbat: „Asta am făcut în toţi aceşti patruzeci de ani. Am căutat pretutindeni bărbăţia. Am încercat să aflu ce înseamnă să fii bărbat şi am eşuat de fiecare dată. Am pierdut tată, bunic, tată vitreg, unchi, veri şi prieteni. Dar bărbăţia n-am găsit-o.“

De fapt, oricît aş vrea să citesc cartea lui Doru Pop din afară, mă trezesc, cu fiecare frază, înăuntru. Şi într-o anumită măsură, pentru mine, efectul straniu de aici vine. Recunosc totul – toată recuzita, chiar şi jocurile băieţeşti, lexicul retro-ardelenesc, toată fiziologia „blocatarului“ supravegheat dintr-un apartament conspirativ. Îmi amintesc chiar şi inundaţiile din ’70, cînd tot Ardealul era sub ape, iar personajul D.P. se năştea, accidental, într-un spital din Baia Mare. Revăd, odată cu el, Dallas-ul de atunci, şi-mi amintesc muzica de final şi momeala: next on Dallas. Sînt de acord că povestitorul nostru semăna şi cu John Lennon, şi cu Bobby Ewing; chiar şi ceasul tatălui său, fotografiat în carte, e leit ceasul lui taică-meu, pe care-l mai pornesc doar eu de cînd el s-a dus. Iar chitara, ei, da, pînă şi chitara... Incredibila coincidenţă a funcţionat însă chiar şi în zona superstiţiilor materne, conglomeratul ăla care rămîne pînă la capăt în zona neraţională a comportamentului diurn/nocturn: „Nu mă uit niciodată în oglindă noaptea. Ea m-a învăţat că, dacă te priveşti seara în oglindă, vei vedea chipul Diavolului. Într-o noapte m-am uitat şi am văzut că Diavolul seamănă îngrozitor de mult cu mine. Şi cu Tata. Şi cu Tătica. Şi cu finul Rebeleş. Nu era bine. Ca să mă păzesc de întîlnirea cu cel rău nu ieşeam din casă decît cu piciorul drept înainte... După ce coboram din autobuz, umblam numai sărind de pe un capac de canalizare pe altul. Nu aveam voie să fac mai mult de un pas în afara distanţei dintre două capace, altfel urma să mi se întîmple ceva rău. Dar asta era o superstiţie pe care mi-o inventasem singur. Iar răul nu ţine cont de capacele puse de Societatea Apă-Canal.“ Mai lipsea să-mi regăsesc propria biografie şi în armata de ocnaş a lui Doru Pop...

De unde, atunci, stranietatea de fond a acestei simultane reconstrucţii şi recuperări de sine? Cred că din următoarea împrejurare: O telenovelă socialistă ascunde (pentru unii) şi devoalează (pentru alţii) un personaj extrem de ataşant, aflat încă „de veghe în lanul de ocară“, o fiinţă care ştie exact şi spune răspicat ce este minciuna (privată) şi propaganda (ideologică sau consumistă), ce e abuzul (cu feţele lui privat-hidoase), ce înseamnă să fii mereu „tu însuţi ca un altul“. Un personaj profund (şi de timpuriu) atins de moarte, însă al cărui umor (debordant şi structurant) ne trece încă o dată – pe noi, cititorii fermecaţi ai cărţii sale – pragul acelui trecut de care ne tot despărţim rîzînd. 

Coperta Muzeul jpg
Carte nouă la Charmides: „Muzeul convorbirilor întrerupte” de Anda Docea
Vă prezentăm un fragment din „Muzeul convorbirilor întrerupte” de Anda Docea, volum de versuri publicat de curînd la Editura Charmides.
p 17 2 jpg
Singurătate
Fassbinderul actorului Oliver Masucci e convingător pentru că, înainte de a ne ameți cu panseuri spirituale, se impune în calitatea sa de corp fără rușine.
951 17 Breazu jpeg
Capsule de timp
Considerate atunci prea bizare, vor fi lansate, din nou, 30 de ani mai tîrziu, devenind un fel de dioramă a felului în care a putut naviga o fabuloasă formație uitată a anilor ’80 prin soundscape-ul începutului deceniului următor.
951 21 Pavilionul SUA   Simone Leigh jpg
Laptele viselor la Veneția
Ediția din acest an nu e, din fericire, grandioasă și nici sentimentul de parc de distracție nu mai e la dispoziția ta, ca pînă acum.
TIFF anunță Sunscreen jpg
Organizatorii TIFF anunță prima ediție SUNSCREEN, un nou festival de film la Constanța
Între 8 și 11 septembrie, spectatorii din Constanța vor putea urmări pe marele ecran zeci de filme de succes și se vor bucura de întîlniri cu invitați speciali din lumea filmului.
p 16 Pdac Iamandi jpeg
Jurnalele (bombardării) Berlinului
În goana după supravieţuire nu mai e timp de reforme şi revoltă.
p 17 2 jpg
Pe holurile facultății
Dragoș Hanciu îl filmează aici pe Gheorghe Blondă (zis și „nea Jorj”), fostul responsabil cu materialul tehnic de imagine al UNATC-ului, aflat la vremea turnajului în pragul pensionării.
950 17 Audio1 jpg
Contra naturii
Nu ne-am lămurit încă dacă există un gen muzical LGBT, ori dacă ideea de gen mai are vreo noimă în general, însă sesizăm o propagare a sexualității alternative în zone muzicale conservator-tradiționaliste asociate identitar cu bigotismul, cu electoratul lui Trump, cu viața lipsită de dileme.
p 21 Portretul lui Novalis,1943 jpg
Victor Brauner, vizionar, magician și alchimist
Începînd cu anii 1939-1940, creația pictorului este influențată de literatura romantică și de ezoterism, îndreptîndu-se cu deosebire către scrierile lui Novalis în care artistul consideră a fi găsit ecoul propriei sensibilităţi.
Piața Unirii din Cluj Napoca   Foto Nicu Cherciu jpg
Spectatorii sînt așteptați la un eveniment impresionant, care ia startul în Piața Unirii din Cluj-Napoca
Pînă pe 26 iunie, cel mai mare eveniment cinematografic din România va aduce în orașul recent desemnat UNESCO City of Film peste 350 de proiecții.
p  15 The Plains jpg
21 de drame
Dacă veniți la cea de-a 21-a ediție de TIFF exclusiv pentru filme, iată 21 de titluri care s-ar putea să vă placă.
949 16 freemnas schimbare png
Noaptea alegerilor
Votul e o iluzie, nimic nu se va schimba pentru visători & imigranți.
p 17 jpg
Ciclon
Dramele sale nu „radiografiază” decît prin ricoșeu fragmentele de real care s-au nimerit în cadru, fiindcă adevăratul lor subiect, universal și incoruptibil, este pasiunea.
949 17 Breazu jpg
Perspective și traume
De la premiul acela neașteptat și pînă astăzi, Kendrick Lamar a fost mai degrabă absent.
Al Tomescu jpg
Alexandru Tomescu cîntă „Anotimpurile” lui Vivaldi
„Anotimpurile” lui Vivaldi sînt interpretate la Sala Radio de apreciatul violonist Alexandru Tomescu, în concertul ce închide stagiunea Orchestrei de Cameră Radio.
Film Food 2022 jpg
TIFF 2022: Cine de 5 stele inspirate din povești de pe marele ecran, la Film Food
Secretele celor mai apreciate bucătării ale lumii și poveștile oamenilor care îndrăznesc să testeze limitele convenționalului se întorc în secțiunea Film Food la Festivalul Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca), dedicată cinefililor pasionați de experiențe culinare inedite.
p 23 Georges Clarin jpg
Teatrul de odinioară, scrinul femeilor
Femeile au constituit adevărate constelații de socialitate. Dacă nu dispuneau de puterea economică sau politică, ele și-au exercitat, în schimb, geniul animînd viața capitalei pe fond de „plăcere” a spiritului comun împărtășită.
948 16 sus Romila jpg
Poetul și moartea
Nu o carte despre viața lui Nichita Stănescu a scris Bogdan Crețu, ci una despre un mare poet și moartea lui apropiată.
948 16 jos SAxinte jpg
Logica vieții, nervurile poeziei
Simona Popescu nu exclude imaginația din poezia realului, a cotidianului. Ea poate avea o funcție integrativă a realității, tot așa cum visul (structura visului) potențează atributele spectrului diurn.
948 17 1 foto Albert Dobrin jpg
Palatul minții și palatul de păpuși
Rosencrantz și Guilderstern sînt „jucați” de Hamlet care, în „nebunia” lui, inventează o scenetă.
948 15 afis craiova jpg
WhatsApp Image 2022 06 03 at 19 12 39 jpg
Sala Radio 8 iunie 2022 jpg
Concert Mozart / Haydn la Sala Radio
Miercuri, 8 iunie 2022, de la ora 19:00, veți avea ocazia de a asculta la Sala Radio un concert Mozart / Haydn prezentat de Orchestra de Cameră Radio, sub bagheta dirijorului Gheorghe Costin.
EducaTIFF 2022 png
TIFF lansează opționalul de educație cinematografică pentru elevi
Programul EducaTIFF continuă să se dezvolte la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie).

Adevarul.ro

image
Avertizări de caniculă şi vijelii pentru toată ţara. Unde se vor înregistra fenomene extreme: harta regiunilor afectate
Avertizări de Cod Portocaliu şi Cod Galben de ploi torenţiale, vijelii şi grindină au fost emise marţi, 5 iulie, pentru mai multe judeţe din ţară.
image
Atacul rechinilor. Ce spun biologii marini despre cazul turistei românce ucise în Marea Roşie a Egiptului
Periodic, rechinii atacă turiştii în Marea Roşie. Ultima victimă este o româncă de 40 de ani din Suceava. Aceasta nu a avut nicio şansă în faţa Marelui Alb care la doar 600 de metri distanţă mai ucisese o turistă din Austria.
image
Cum se vor impozita imobilele şi care este baza de calcul pentru contribuţiile la pensii şi sănătate
Modificările Codului Fiscal prevăd, printre altele, şi modificări ale modului de calcul pentru plata imobilelor, dar şi a bazei de calcul pentru contribuţiile la sănătate şi pensii.

HIstoria.ro

image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.
image
SUA și Republica Dominicană - Cum a eșuat o anexare dorită de (mai) toată lumea
Pe 2 decembrie 1823, într-o vreme când majoritatea coloniilor spaniole din Americi își declaraseră independența sau erau pe cale s-o câștige, președintele SUA, James Monroe, a proclamat doctrina care-i poartă numele și care a devenit unul dintre documentele emblematice ale istoriei politice a SUA și a lumii.