„Cinema-ul românesc nu face concesii publicului său" - interviu cu Brian ACKERMAN

Publicat în Dilema Veche nr. 512 din 5-11 decembrie 2013
„Cinema ul românesc nu face concesii publicului său"   interviu cu Brian ACKERMAN png

Brian Ackerman este directorul artistic al Jacob Burns Film Center din Pleasantville, New York, unde a prezentat pînă acum, cu success, două sezoane de film românesc. Între 5 şi 10 decembrie, Making Waves – festivalul de film românesc de la New York, se extinde pentru prima oară la JBFC. Mihai Chirilov a stat de vorbă cu Brian, despre parteneriatul din acest an cu Romanian Film Initiative, despre filmele Noului Val, despre călătoria la TIFF din 2012 şi despre descoperirea Andei Onesa ca actriţă.

Ce vă fascinează cel mai mult la noul cinema românesc? Ca programator de festival, cum priviţi Noul Val Românesc şi de ce credeţi că acesta prinde atît de bine la critici şi la festivaluri?

Nu prea ştiu exact şi mă întreb cîtă legătură are cu locul pe care-l ocupă România în imaginaţia noastră occidentală, acel loc la marginea lumii cunoscute, aflat încă în Europa, în Occident, dar exact înainte să devină… altceva, şi asta creează un exotism straniu şi puternic. Cînd acel exotism e supus privirii directe, hiperrealiste, a camerei Noului Val, este revelată o lume cumplit de familiară şi acest lucru reverberează într-un mod aparte.

Şi mai are legătură cu ceva: cu modul în care ne raportăm noi, americanii, la ţările mai puţin dezvoltate şi cu felul în care s-a schimbat această raportare în ultimii ani. „Subdezvoltat“ însemna ceva lăsat în urmă, pe cînd, acum, evocă ceva spre care simţim, undeva în profunzime, că ne îndreptăm cu toţii. Şi atunci, aceste filme devin poveşti dintr-un viitor ameţitor de probabil. Cu siguranţă, Moartea domnului Lăzărescu mi-a dat sentimentul ăsta. Fără să mai pomenim genialitatea transpunerilor cinematografice ale acestor naraţiuni, care le dau forţa esenţială. Dar cred că România ocupă pentru noi un „loc“ foarte aparte: unde sîntem, în Est sau în Vest, într-o lume modernă sau în lumea de ieri, în comunism sau în capitalism, sau în toate simultan? Dar repet, nu vreau să trec cu vederea stilul întregului cinema, cu ritmurile stranii, aproape hipnotic de lente, în atmosfera unui realism necruţător şi a unui umor foarte-foarte negru la adresa ideologiei. Simţi că totul are o prospeţime îndărătnică.

Ce film românesc v-a impresionat cel mai mult şi de ce?

Marţi după Crăciun se întîmplă să fie unul dintre favoritele mele. Nu trebuie să susţin că e cel mai bun film (după criteriul ăsta, aş alege 4 luni, 3 săptămîni şi 2 zile), dar mi se pare că toate elementele considerate „româneşti“ – cadrele lungi, decorurile minimaliste, comprimarea timpului, interpretările fabuloase –, împreună creează ceva adevărat şi nuanţat despre relaţiile umane, ceva ce pare o ţesătură scoasă direct din viaţă. Şi totuşi, e doar un film, care te absoarbe cu totul, delicat şi oribil de privit, acaparator cum numai filmele pot fi.

În 2011, JBFC a găzduit un sezon de film impresionant, dedicat cinema-ului românesc, care a inclus o retrospectivă Cristi Puiu şi Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu a lui Andrei Ujică. Ce v-a făcut să includeţi sezonul în program?

Prezentăm constant filme din toată lumea şi – nu e nici un secret, am mai discutat asta – cinema-ul românesc e unul dintre cele mai aclamate de critică şi de festivaluri din întreaga lume, aşa că e o prezenţă firească. Cu toate astea, n-aş fi crezut că vom ajunge la un parteneriat de lungă durată cu tine, cu Corina Şuteu şi cu cinema-ul românesc în general, care revine acum, al treilea an consecutiv, la Jacob Burns. Pentru noi, a devenit parteneriatul perfect, ocazia să ne folosim aici programul de rezidenţă – „Fellowship for International Understanding Through Film“, dedicat prezentării filmelor care nu sînt altfel distribuite. În special, unde sîntem noi, în suburbii.

Cum a decurs acel sezon? Ce reacţii aţi primit de la membrii voştri?

Reacţii variate, dar în ansamblu a fost excelent, filmele au fost primite cu entuziasm, în ciuda dificultăţii lor. Cinema-ul românesc nu face concesii publicului său, după cum bine ştiţi. Pînă şi Autobiografia… şi-a găsit un public, chiar dacă limitat. Oamenii au rămas pînă la final şi l-au discutat, deşi publicului american îi cam lipseşte contextul la care să se raporteze.

Anul trecut aţi venit la TIFF, la iniţiativa Institutului Cultural Român de la New York, condus pe atunci de Corina Şuteu, care a invitat la Cluj o delegaţie de profesionişti americani din industria filmului. Cum vi s-a părut festivalul, atmosfera şi publicul? Ce v-a plăcut cel mai mult din prima excursie în România?

Am venit cu un vechi prieten, un reputat distribuitor american de film, şi ne-am simţit senzaţional. S-ar putea spune că ne-am distrat prea tare şi ne-a fost cam greu să ajungem la filme. Eram prea dispuşi să fim deturnaţi de diversele excursii. Prietenul acesta al meu e român după tată, iar eu n-am ştiut lucrul ăsta, deşi am copilărit împreună. Şi astfel, totul a căpătat şi pentru mine un nou sens, neaşteptat, iar pentru el a fost o întoarcere importantă la rădăcini.

Nu am fost surprinşi de festival, pentru că nu ştiam nici unul la ce să ne aşteptăm – ştiam doar că e unul dintre cele mai vibrante festivaluri din Europa –, dar ne-au plăcut mult oraşul şi vibraţia tinerească a festivalului. E ironic, dar pînă la urmă am văzut, printre multele filme est-europene din competiţie, Dr. Strangelove al lui Kubrick. Ce deliciu pentru un american să poată vedea această poveste paranoică despre Războiul Rece, într-o ţară din fostul bloc comunist!

Anul acesta, JBFC şi-a unit forţele cu Romanian Film Initiative. Aţi invitat festivalul Making Waves în programul vostru anual. Cum se potriveşte acest festival de film românesc în program şi ce v-a motivat să vă angajaţi în acest parteneriat? Care e filmul din programul de anul acesta pe care îl aştepţaţi cel mai mult?

Programul de anul ăsta e în mod special plin de filme bune. Aştept să văd tot! De-abia aştept Metabolism, Poziţia copilului – îmi plac mult ambii regizori. Şi tot ce aud despre Profetul, aurul şi ardelenii mă face să cred că va fi o experienţă unică. Şi filmul din deschidere, Closer to the Moon, pare un moment fascinant din istoria României. Şi cele două filme premiate la TIFF (filmul Aici… adică acolo pare genul meu), mai ştii, poate pentru că prezentările filmelor din program sînt atît de bine scrise!

Anda Onesa locuieşte acum în nordul statului New York, nu departe de Pleasantville, iar acum doi ani a avut o proiecţie la JBFC cu un film de referinţă din cariera ei, Duios Anastasia trecea. Cum a fost întîlnirea cu ea?

E straniu, dar întîmplarea face că o ştiu pe Anda de 20 de ani. Ea şi soţul ei s-au împrietenit cu părinţii mei, fără legătură cu cinema-ul, şi-apoi, cînd ne-am mutat şi noi în nordul New York-ului, ne-am împrietenit. Totuşi, e interesant că nu am realizat că ea a fost vedetă în România. Cred că a pomenit de asta de vreo două ori în toţi anii ăştia şi a făcut-o discret şi elegant, ceva de genul: „Cu mulţi ani în urmă, am fost actriţă în România.“ Atîta tot. Cam toţi prietenii ei din orăşelul ăsta al nostru ştiau puţine despre viaţa ei de dinainte, dar poate ceva mai mult ca mine.

Am fost foarte emoţionat şi surprins să o văd pe ecran în Duios Anastasia trecea, iar filmul m-a impresionat cu adevărat. E minunată acolo! Mult din Anda pe care o ştiu era acolo, pe ecran: o frumuseţe blîndă, care maschează un miez viguros. Ocazia de a o vedea jucînd a oferit prietenilor ei acces la acea parte din viaţa ei, i-a ajutat să integreze acel capitol extraordinar în viaţa foarte diferită pe care şi-a ales-o aici. 

a consemnat Mihai CHIRILOV

traducere de Laura POPESCU 

anansi nobel literar annie ernaux png
Annie Ernaux, laureata Nobelului literar din acest an, două romane în pregătire în colecția Anansi. World Fiction
Trei dintre romanele lui Annie Ernaux se află în pregătire la Editura Pandora M, în cadrul îndrăgitei colecții „Anansi. World Fiction”, coordonată de scriitorul Bogdan-Alexandru Stănescu.
965 15 Regele Lear foto J  L  Fernandez jpg
Bătrînețea: reacționară sau asumată?
Aceste gînduri sînt inspirate de propria-mi vîrstă, ca și de un recent spectacol cu Regele Lear semnat de Thomas Ostermeier la Comedia Franceză.
965 16 IAMANDI cop3 jpeg
În oglinda Holocaustului
Pe cît de consistentă, pe atît de necunoscută și ignorată este memorialistica „românească” a Holocaustului, care a avut parte la noi de două ratări de receptare, petrecute la patru-cinci decenii distanță.
p 17 jpg
O devenire complicată
Brotherhood este un documentar ce urmărește viața unei familii de păstori din Bosnia rurală.
965 17 Amanda Shires jpg
Amanda Shires și Brandi Carlile
Ambele au boicotat cel puțin cîte un eveniment în care Trump a încercat să se asocieze electoral cu scena country, dar mai mult decît asta ar trebui să conteze excelentele lor albume recente.
p 23 Dublul dublului, 1946 jpg
Victor Brauner – Hipnotism, o dimensiune specială a privirii
Pentru Brauner, relaţia specială pe care privitorul o poate întreţine cu opera de artă este asemănătoare cu aceea pe care o putem avea cu o „fiinţă vie“.
Ștefan Popescu Art Safari (2) jpg
964 16 coperta jpg
Febra etică
Ca o concluzie, atît Mariana Marin, cît și Mariana Codruț practică o literatură în răspăr cu poetica dominantă a generației ’80, dar nu într-un mod manifest, ostentativ.
964 17 Va urma  Pe planeta Oglinda foto Marius Sumlea 1 jpg
La 146 km de război. Teatru la Piatra Neamț
Ce regăsesc la fiecare ediție a Festivalului de Teatru de la Piatra Neamț este un efort de adecvare la problematicile momentului, la crizele lumii și la ideile ce se dezbat, un efort care face festivalul viu, vibrant, departe de formatul obosit de „vitrină” teatrală.
964 23 png
Lucrările maeștrilor peisagiști britanici (și nu numai) la București
Pavilioanele Art Safari sînt deschise publicului pînă la 11 decembrie și, cu siguranță, promit o experiență vizuală memorabilă.
afis conferintele dilema iasi 6-8 octombrie 2022
Conferințele Dilema veche la Iași. Despre Război și pace 6-8 octombrie 2022, Sala Henri Coandă a Palatului Culturii
Între 6 și 8 octombrie, de joi pînă sîmbătă, Conferințele Dilema veche ajung pentru prima dată la Iași. E o ediție la care conferențiarii invitați vor aborda o temă foarte actuală: „Război și pace”.
963 16 Pdac Romila jpg
Hibridizări
Aplicate preponderent pe Craii de Curtea-Veche, „investigațiile” lui Ion Vianu sfîrșesc prin a da un portret de adîncime al lui Mateiu Caragiale.
p 17 2 jpg
Melancolie pariziană
Ambreiajul ficțiunilor lui Hers este doliul: moartea unui apropiat (în magnificul Ce sentiment de l’été și Amanda), ruptura amoroasă și adolescența (care tot un fel de doliu – al absenței grijilor – se cheamă că e) în Les Passagers de la nuit.
963 17 Breazu jpg
Vremea schimbării
Dezbrăcat de pompa, efervescența și galvanitatea primelor opere discografice ale The Mars Volta, noul album poate fi o ecuație cu prea multe necunoscute pentru vechii fani, dar are caracter și culoare.
Ultimul interviu jpg
Ultimul interviu (roman) - Eshkol Nevo
„Eshkol Nevo scrie cu talent, cu umor și cu inteligență… Prietenie, invidie, iubire, nefericire, puterea de a merge mai departe – nimic nu-i scapă.“
962 16 coperta BAS1 jpg
De la mistic la psihedelic
Viciu ascuns pastișează delicios genul noir, oferind un personaj central care rulează printre tripuri și realități halucinante, în încercarea de a dezlega enigma dispariției amantului căsătorit al unei foste iubite.
p 17 jpg
Frustrare
Om cîine arată din capul locului ca un film ajuns într-o gară din care trenul (succesului de public, al aprecierii critice, dar mai ales al originalității pur și simplu) a plecat de mult.
962 17 Biro cover01 jpg
Estetici synth
Am crescut cu minciuna persistentă că ultimele inovații muzicale s-ar fi realizat în anii ’70.
p 21 coperta jpg
O poveste din Nord, cu voluptate și multă tristețe...
Publicat în cursul acestei veri la Editura Polirom, ultimul roman tradus al lui Stefánsson este, cu siguranță, o piesă importantă în portofoliul colecției de literatură străină al Poliromului.
p 23 jpg
O arhitectură de excepție și o propunere: expoziția permanentă ”Brâncuși în lume”
Cu cîteva zile înainte de inaugurarea acestui Centru, programată pentru 15 septembrie 2022, am organizat o discuție care a pornit de la arhitectura edificiului și a ajuns, firesc cumva, la modul în care, pe de o parte, cultura română de azi îl metabolizează pe Brâncuși.
The John Madejski Garden at the V&A (c) Victoria and Albert Museum, London (1) jpg
Opere de artă rare din patrimoniul Marii Britanii vor fi expuse în această toamnă în București, la Art Safari
81 de opere extrem de valoroase semnate de John Constable (1776-1837), dar și de Rembrandt, Albrecht Dürer, Claude Lorrain și alte nume mari din colecția muzeului londonez sînt împrumutate către Art Safari
p 17 1 jpg jpg
Scandalizare
Ce s-ar fi schimbat în Balaur dacă relația fizică de intimitate ar fi avut loc nu între elev (Sergiu Smerea) și profesoara de religie, ci între elev și profesoara de limba engleză, de pildă? Nu prea multe.
961 17 Breazu jpg
Prezentul ca o buclă temporară într-un cîntec pop retro
Reset, albumul creat de Panda Bear și Sonic Boom, a fost lansat pe 12 august de casa de discuri britanică Domino.
copertă Pozitia a unsprezecea și domnișoarele lui Fontaine jpg
Cătălin Mihuleac - Poziția a unsprezecea și domnișoarele lui Fontaine
Care va să zică, pentru a pluti ca o lebădă în apele noilor timpuri, omul înțelept are nevoie de un patriotism bicefal, care să se adreseze atât României, cât și Uniunii Sovietice!

Adevarul.ro

Bouchard2 jpg
Bouchard, la Cluj, după un gest oribil cu România: Comportament infantil înaintea unui meci de Fed Cup VIDEO
Cândva, Eugenie Bouchard era pe val în circuitul feminin. La vremea respectivă, a făcut un gest de om mic.
militar mort focsani jpg
Sora militarului găsit mort la Focșani susține că acesta nu s-a sinucis. „Nu e împușcat în cap“
Maistrul militar Andrei Dănilă, de la UM 01471 Focșani, a murit sâmbătă, 1 octombrie, în urma unei răni prin împușcare. Militarul nu se afla în serviciul de zi pe unitate.
Alexander Lukașenko FOTO AFP
Lukașenko anunță că a interzis inflația în Belarus
Preşedintele Aleksandr Lukaşenko a interzis printr-un decret creşterea preţurilor în Belarus, informează dpa.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.