D’ale noastre

Publicat în Dilema Veche nr. 508 din 7-13 noiembrie 2013
D’ale noastre jpeg

● Revizorul de N.V. Gogol; regia: Felix Alexa; scenografia: Andrada Chiriac; cu: Marius Manole, Mihai Constantin, Ana Ciontea, Ilinca Manolache, Irina Movilă, István Téglás, Claudiu Bleonţ, Maria Buză, Mihai Calotă, Costina Ciuciulică, Marcelo-S. Cobzariu, Eduard Adam, Axel Moustache, Armand Calotă, Ovidiu Cuncea. Teatrul Naţional Bucureşti. 

Titlul acestui articol mi s-a impus spontan, după terminarea recentei premiere a Teatrului Naţional din Bucureşti. Legătura s-a făcut rapid cu spectacolul, tot de la TNB, al lui Gigi Căciuleanu – D’ale noastre, inspirat din opera lui Caragiale, în care se produce o sinteză a mioritismului prin caracterele caragialiene, sublimate şi coregrafiate cu nerv, o analiză a fiinţei naţionale făcută cu blîndeţe şi umor. Aceeaşi satiră apare şi în Revizorul, doar că umorul este de altă factură, iar blîndeţea iese din discuţie.

Piesa lui Gogol este transferabilă fără nici o pierdere, din Rusia începutului de secol XX, în societatea românească de astăzi. Satira corupţiei generalizate, a mafiei administraţiei locale care se propagă ca o molimă şi viciază existenţa întregului oraş, o ciumă care sufocă viaţa comunităţii, comedia tristă a puterii banului şi relaţiilor se regăsesc fără nici o cosmetizare în lumea contemporană. Regizorul Felix Alexa a lăsat textul să vorbească de la sine, intervenţiile de actualizare fiind minime la nivelul textului (traducere Maşa Dinescu) şi al scenografiei (Andrada Chiriac). Unele replici sună cunoscut, fără efort. În Bucureşti, o capitală transformată într-un imens şantier (în care, ca în spectacolul legendar al lui Vlad Mugur – Hamlet, se lucrează, dar nu se construieşte nimic), replica primarului din Revizorul – „Acolo unde se dărîmă mult, e semn că edilul oraşului e activ“ – cade ca o ghilotină. La nivel scenografic, simbolurile îmbogăţirii sînt ostentativ exhibate – o decapotabilă BMW este adusă pe scenă, se mizează pe efectul ilar al masivităţii sale – şi coroborate cu alte elemente masive, precum stativele cu dosare, înalte de cîţiva metri, care materializează apăsător birocraţia, sau patul imens, decorat cu struguri, în care Hlestakov, lăfăit pe perne de mătase, gustă din „fructul oprit“, o imagine metaforică pentru mită. Prostul gust, lipsa de educaţie, trivialismul şi opulenţa, de la vestimentaţie la maniere şi de la muzică la gadget-uri, creionează o imagine clişeistică a României de astăzi, care constituie însă, într-o mai mică măsură, o critică socială consistentă. Actualizarea este mimetică, strict la nivelul vizibilului şi are dezavantajul pierderii unor sensuri profunde ale textului (care este o comedie a umanului degradat), iar menţinerea în realism anulează acea bufonerie grotescă pe care o conţine piesa lui Gogol. Şi aici intervine al doilea motiv pentru care titlul spectacolului lui Gigi Căciuleanu mi s-a părut foarte potrivit. Formula spectaculară a Revizorului este una „de-a noastră“. Este tipul de spectacol generat/aşteptat de/de la Teatrul Naţional Bucureşti: un text clasic, o tuşă contemporană, situaţii comice, personaje caricaturale, umor (mai mult sau mai puţin reuşit). Noutatea spectacolului se menţine într-o zonă care nu surprinde. Şocuri conceptuale ca Două loturi în regia lui Alexandru Dabija sau Năpasta montată de Radu Afrim, ambele spectacole realizate de TNB în programul din anul Caragiale sînt, cel puţin pînă acum, accidente repertoriale. Şi în acest context, Revizorul este un spectacol tipic pentru TNB, care nu surprinde, nu provoacă, doar afirmă lucruri ştiute, şi etic, şi estetic.

La nivel interpretativ, spectacolul stă pe doi piloni, primarul şi cuplul Hlestakov – Osip. Mihai Constantin face un personaj emblematic pentru edilul contemporan din România: grobian, arogant, incult, portretul perfect al baronului local, specimen care a proliferat în toată ţara, a metastazat conceptul de autoritate publică şi a parazitat structurile statului. Personajul lui Mihai Constantin are „măreţia“ fanfaroană a parvenitului care ştie să fure, nu să producă, şi agresivitatea mafiotului mărunt care ucide înainte să gîndească. Asta este ceea ce îl face periculos, orgoliul care depăşeşte intelectul. Primarul e un personaj tragic nu pentru că pierde tot în această farsă sinistră, ci pentru că nu poate accepta pierderea. Mihai Constantin îi dă primarului acest dramatism al escrocului mărunt, incapabil să îşi accepte neimportanţa. Contrapunctul său este cuplul Hlestakov – Osip, personaje boeme, din sfera clovnilor melancolici, figuri suave, entuziaste, lipsite de simţ practic, dar şi de moralitate, care fac din viaţă un circ, trăind într-o echilibristică fragilă, financiară şi nu numai, acei vagabonzi romantici, fermecători cu minciunile şi umorul lor, care nu fac distincţia între putere şi mizerie, lucizi şi idealişti în acelaşi timp, fără scrupule, dar şi fără agresivitate. În scena delirului verbal, Marius Manole îl duce pe Hlestakov în absurdul total. Susţinut de István Téglás – Osip, Manole coregrafiază un spaţiu al imaginarului hemoragic, cu adevărate acrobaţii. Expresivitatea şi flexibilitatea corporală ale celor doi actori, ambii cu experienţă în dansul contemporan şi mişcarea scenică, ajută la conceptualizarea acestei scene în care impostura creativă a lui Hlestakov atinge absurdul şi „încalcă“ legile fizicii. Există, astfel, măcar un moment din spectacol care trimite la grotescul textului, depăşeşte realismul şi sugerează un alt nivel de citire.

Revizorul este un spectacol corect, cu cîteva plusuri, mai ales în cei doi poli interpretativi şi în traducerea textului, şi cîteva minusuri: scenografia este inconstantă (de exemplu, imaginea puternică a stivelor de dosare nu duce nicăieri), personajele secundare sînt schematic individualizate, cu excepţia cuplului Bobcinski – Dobcinki (Claudiu Bleonţ – Mihai Calotă), care funcţionează în contrapunct, hemoragia verbală isterică a unuia este oprită de agresivitatea neputinţei de a comunica corect a celuilalt. Conceptual, spectacolul funcţionează în limita a ceea ce s-a dorit, este bine primit de public, care îşi recunoaşte problemele din viaţa cotidiană şi poate să rîdă, amar, de lumea în care trăieşte.

Ceea ce dezamăgeşte însă este continuarea reproducerii aceloraşi spectacole „cu ţinută“ de scenă oficială (nu că nu s-ar produce şi pe alte scene, mai puţin oficiale, acelaşi tip de teatru), conservatoare ca intenţie, estetică şi viziune, lipsa surprizei, a provocării, tematice sau estetice, o complacere leneşă în folosirea aceleiaşi reţete învechite, de teatru care satisface un anume tip de public.

Încă aştept ca TNB să dezvolte direcţia artistică pe care a început-o cu Năpasta şi Două loturi. Adică să renoveze şi conţinutul, nu doar zidurile clădirii. 

Oana Stoica este critic de teatru. 

Foto: T. Predescu

p 8 2 foto C  Hord jpg
George Banu
De aceea, textele lui George Banu nu doar informează, ci formează. Cititorul îi va rămîne mereu dator, iar Dilema veche îi va rămîne mereu recunoscătoare.
981 16 coperta1 jpg
Retrospectiva anului poetic 2022
În concluzie, aș adăuga că e îmbucurătoare această diversitate de tonuri și de voci din poezia românească de azi.
p 17 2 jpg
Lup singuratic
The Card Counter, cel mai recent film al lui Paul Schrader, demonstrează cît de ușor am ajuns să folosim termenul de „bressonian” pentru a descrie în viteză orice film care promite interpretări minimaliste și o anume reticență pentru spectacol.
981 17 Breazu jpeg
No fun
Aici e Iggy dorindu-și și nereușind să-l imite pe un alt Iggy, cel dintr-o altă eră.
981 21 Iamandi jpg
Revoluția română, între previzibil și spontan
Pe această pantă a căzut comunismul, și cu toate că pare a se sfîrși brusc în 1989, parcurgerea ei a durat aproximativ douăzeci de ani.
MRM 7ian12feb vertical jpg
„Moștenitorii României muzicale”: Violin in love cu Valentin Șerban și Daria Tudor
Pentru îndrăgostiții de muzică, un recital-eveniment la Sala Radio susținut de violonistul Valentin Șerban, cîștigătorul Concursului Enescu – ediția 2020/2021, și pianista Daria Tudor: „Violin in love”.
AFIS 27 ian 2023 Sala Radio jpg
Soprana Valentina Naforniță - invitată specială la Sala Radio
Soprana VALENTINA NAFORNIȚĂ, aplaudată pe scena marilor teatre lirice ale lumii – de la Staatsoper (Viena), Opéra national de Paris, Opéra de Lausanne, Théatre des Champs-Elysées (Paris) sau Teatro alla Scala (Milano) - este invitată specială pe scena Sălii Radio.
George Banu jpeg
George Banu (1943 – 2023)
Pentru mai mult de un deceniu, George Banu a fost unul dintre cei mai valoroși colaboratori permanenți ai revistei noastre.
lanscape Sala Radio Tetrismatic png
Muzica creată ca niște piese de tetris: „TETRISMATIC”, un concert ca o aventură sonoră și vizuală
Joi, 26 ianuarie 2023, de la 19:00, Sala Radio va fi scena evenimentului „TETRISMATIC - Enjoying the Game of an Unexpected Journey”, în care saxofonistul CĂTĂLIN MILEA și invitații săi vor susține o „călătorie muzicală ca un joc”
Idei pentru weekendul prelungit  Sursa imagine Opera Comica pentru Copii jpeg
Reprezentații suplimentare programate pentru musicalul ,,Sunetul Muzicii”
La cererea publicului, pe 21 și 22 ianuarie 2023 au fost programate două reprezentații suplimentare ale musicalului „Sunetul Muzicii”, în regia lui Răzvan Mazilu.
p  16 Benjamin Labatut WC jpg
Spre abis
Pe scurt, Labatut ne oferă o ficționalizare a formulării Principiului Incertitudinii și a Interpretării Copenhaga.
980 17 DN83 foto Denisa Neatu jpg
Două povești (nu doar) de dragoste
Ceea ce funcționează aici însă este dinamica coregrafică și ideea individului ca rezultantă a mediului și a istoriei.
Joaquín Sorolla, Odalisca, ulei pe pânză, 1884 (afis) jpg
Art Safari va fi deschis tot anul: 3 ediții în 2023 - Primul sezon începe în 10 februarie și aduce mult-așteptata expoziție retrospectivă a unui mare modernist român – Ion Thedorescu-Sion, Impresionism spaniol, Prix Marcel Duchamp și Young Blood-ul d
Primul sezon celebrează 140 de ani de la nașterea lui Ion Theodorescu-Sion (1882-1939), maeștrii picturii spaniole, de la Academism la Impresionism, printre care celebrul „Maestru al luminii” - Joaquin Sorolla.
p 15, Munch, Tipatul jpg
Coșmar, Țipăt și Mozart
Füssli nu pictează o scenă erotică, ci o experiență mnemonică sau onirică. Fără cenzură, dăruire completă. Aceasta-i sursa coșmarului.
979 COPERTA 16 sus BAS png
Modificare și aliniere
Romanul este atît un traseu spre adevăr, cît și o continuă negare a acestuia.
979 COPERTA 16 jos Marius jpg
Obsesie, pasiune, durere
Sacrificiul şi durerea, dragostea şi moartea sînt, astfel, modelele simbolice pe care ţesătura scrisului Zeruyei Shalev le întinde peste această poveste despre iluzie, împlinire şi eliberare.
p 17 jpg
Două debuturi importante disponibile online
Două dintre cele mai importante filme lansate în 2022, EO și Crimes of the Future, aparțin unor octogenari. Lucru care m-a inspirat să profit de un foarte util program curatoriat de platforma MUBI.
979 17 Biro coperta1 jpg
Filiera basarabeană
Nu cred că am dus vreodată lipsă de dive în cultura noastră pop – înainte de ’90, Angela Similea ori Corina Chiriac dominau preferințele și colecțiile de discuri Electrecord, dominație de gen ce s-a păstrat și în anii ’90
979 22 coperta1 jpeg
Rushdie neînțelesul
El însă a ajuns în această situație pentru că nu a avut cum să fie altfel decît el însuși.
p 23 Fiinta retractata si refractata, spionata de constiinta sa, 1951 jpg
Victor Brauner – Retractarea sau „retragerea în sine“
Prin reinstaurarea imaginilor mitice, căderea este „răul eliberator“ care conduce la obţinerea elixirului vieţii (Gershom Scholem, La Kabbale et sa symbolique, Payot, Paris, 2003).
Afis Lettre jpg
De Ziua Culturii Naționale, dezbatere despre viitorul presei culturale tipărite, organizată de ICR prin Centrul Național al Cărții
Cu prilejul Zilei Culturii Naționale, duminică, 15 ianuarie 2023, de la ora 16.00, la Seneca Anticafe (str. Arhitect Ion Mincu 1), va avea loc o întîlnire cu tema Presa culturală: schițe pentru un viitor posibil
Afis 13 ian 2023 Sala Radio jpg
Concert de Ziua Culturii Naționale la Sala Radio
Vineri, 13 ianuarie 2023 (de la 19.00), primul concert al noului an pe scena Sălii Radio va fi prezentat cu ocazia Zilei Culturii Naționale și se va desfășura sub bagheta lui ADRIAN MORAR, dirijor al Operei Naționale Române Cluj-Napoca.
MRM ian15 2023 portrait jpg
„Moștenitorii României muzicale”: turneu susținut de pianista Kira Frolu
Câștigătoarea bursei “Moștenitorii României muzicale” – ediția 2022, va susține o serie de recitaluri-eveniment ce vor avea loc la Brașov, București și Timișoara
p 16 Dan Barbilian adevarul ro jpg
Viața sau opera
„Personal, mă consider un reprezentant al Programului de la Erlangen, al acelei mișcări de idei care, în ceea ce privește întinderea consecințelor și răsturnarea punctelor de vedere, poate fi asemuită Discursului Metodei sau Reformei înseși.

Adevarul.ro

image
Tatăl care și-a violat fiul cu retard mental: „Trebuie să aibă și el viaţă sexuală. Nu poate rămâne virgin”
Motivarea hotărârii prin care bărbatul din Zlatna a fost condamnat la 12 ani de închisoare pentru două infracţiuni de viol, victima fiind fiul său cu retard mental, arată o situație cutremurătoare
image
image
Când au elevii vacanță în februarie, în funcție de județ. Harta cu toate informațiile
La decizia inspectoratelor şcolare judeţene şi al municipiului Bucureşti, următoarea vacanţă a elevilor, de o săptămână, va fi programată undeva în perioada 6 - 26 februarie, dar nu pentru toată lumea la fel.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.