„Şi în dramă trebuie să-ţi găseşti confortul şi bucuria“ – interviu cu Laura VASILIU

Publicat în Dilema Veche nr. 511 din 28 noiembrie - 4 decembrie 2013
„Şi în dramă trebuie să ţi găseşti confortul şi bucuria“ – interviu cu Laura VASILIU jpeg

Laura Vasiliu (n. 1976) a absolvit actoria la UNATC din Bucureşti. Pentru rolul Găbiţei din filmul 4 luni, 3 săptămîni şi 2 zile în regia lui Cristian Mungiu a fost recompensată, printre alte distincţii, cu Premiul Federaţiei Internaţionale a Criticilor de Film FIPRESCI: cea mai bună actriţă la Festivalului Internaţional de Film de la Palm Springs. Au urmat oferte tot mai diverse în piese de teatru, scurtmetraje sau coproducţii internaţionale. Filmul irlandez Milo proiectat în premieră prin Ambasada Irlandei la Bucureşti o aduce din nou în atenţia publicului cinefil.

După succesul filmului 4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile, viaţa profesională s-a schimbat. Ce a însemnat mutarea în Bucureşti?

De fapt, eu nu m-am rupt niciodată de Bucureşti. Deşi eram actriţă la Tîrgovişte, aveam un spectacol la Teatrul de Comedie şi veneam aici mereu. Mai mult decît atît, filmam destul de des sau veneam la probe, aşa că locuiam şi în Bucureşti. Multă vreme am crezut că a fi în capitală este foarte important pentru un actor, pentru că se află în centrul evenimentelor. Nici vorbă de aşa ceva. Eu aveam o viaţă profesională înfloritoare cînd jucam în provincie. Sigur, totul se lega într-un fel de Bucureşti, dar veneam cu pofta de a începe un nou proiect, într-un alt loc şi cu o nouă echipă. O să vă spun cum mă simt de cînd m-am mutat de tot în capitală: ca atunci cînd eram mică şi îmi aşteptam părinţii la cămin, să mă ia acasă, sperînd că fiecare părinte care apărea e al meu. Şi nu era…

Triumful care a urmat premiului cannez a atras şi alte roluri importante în filme româneşti...

Da, am avut cîteva roluri în filme româneşti, dar cel mai important este că am lucrat în străinătate şi că datorită acelui premiu am avut vizibilitate şi, implicit, proiecte. În România am jucat într-un lungmetraj în regia Cristinei Nichituş, într-un serial de televiziune şi în cîteva scurtmetraje, printre care l-aş aminti pe cel regizat de Emanuel Pîrvu – O familie.

Aţi revenit la Cannes în 2008, în secţiunea Quinzane des Réalisateurs, cu filmul italian Il resto della notte. Cum aţi lucrat cu regizorul Francesco Munzi?

Cu el am lucrat foarte bine, dar cu echipa puţin mai greu. Italienii sînt gălăgioşi pe platou şi cam dezorganizaţi, dar haioşi şi inimoşi. Francesco Munzi îşi iubeşte actorii, le dă o libertate delicată, controlată şi, spre exasperarea echipei, e foarte atent la detalii. Nu seamănă deloc a italian. E timid şi introvertit, dar un îndrăgostit veritabil de munca sa.

Cît de dificil este un rol interpretat într-o altă limbă decît cea natală?

E foarte dificil. Nici eu nu mi-am imaginat că poate fi atît de greu. Cînd aveam momente de mare tensiune, reflexul era să vorbesc româneşte. Parcă nu mă credeam suficient, atunci cînd îmi exprimam sentimentele în altă limbă. În rest, dialogurile obişnuite nu pun mari probleme.

Cine este personajul Nadia, pe care îl interpretaţi în filmul irlandez Milo?

Nadia este o româncă imigrantă în Irlanda, căsătorită cu un irlandez bogat, obsedat de perfecţiune (în familie, în profesie, în viaţă). Sînt două bariere în procesul integrării Nadiei în această lume: prima ar fi condiţia de imigrant (cu „circumstanţa agravantă“ că vine din România), iar a doua – bogăţia, care izolează. Astfel, blînda şi supusa Nadia se confruntă cu o situaţie în care e pusă să ia decizii peste soţul ei, ceea ce era o impietate. Copilul, bolnav de ceva foarte rar şi inestetic, dispare de acasă şi acesta este momentul în care personajul interpretat de mine se trezeşte din amorţeala unui trai tihnit şi intră în acţiune. Gesturile ei disperate sînt imprecise şi ezitante, uneori fără noimă, dar imposibil de oprit.

Ceea ce pot să mai spun este că nu e uşor să joci o mamă cînd încă nu eşti, şi nimic nu echivalează cu durerea unei mame pentru copilul ei. Mi-a fost drag să joc acest personaj speriat, inadaptat, pierdut cumva într-o lume pe care nu o înţelege.

În ce fel v-a îmbogăţit experienţa de pe platourile de filmare irlandeze?

Am fost încîntată să lucrez cu profesionişti din toată lumea, mai ales din Marea Britanie, cu actori irlandezi şi olandezi, să repetăm împreună, să discutăm, să căutăm soluţii la probleme, să ne frămîntăm, dar mai ales să ne bucurăm de întîlnire.

Mi-am amintit că aveam odată o scenă grea, mie mi se cam adunase oboseala, iar în pauza dintre duble a venit la mine asistentul de regie şi m-a întrebat: „Cum a fost? Te-ai distrat?“, iar eu aveam de jucam tragedie. Am fost uimită, m-am uitat să văd dacă glumeşte, el era foarte serios. Apoi am realizat ca în meseria asta a noastră, şi în dramă trebuie să îţi găseşti confortul şi bucuria. Sau mai ales în dramă. Pînă la urmă, e doar un joc. Cei doi fraţi regizori, Berend şi Roel Boorsma, s-au completat perfect, au depus atîta efort pentru ca şi cel din urmă maşinist să fie mulţumit şi să lucreze cu plăcere.

Vorbeam zilele acestea despre colegii dumneavoastră actori, care joacă în străinătate, ale căror filme ajung foarte rar pe ecranele din ţară. Dacă ar fi să alegeţi trei din această categorie, pe care ni le-aţi recomanda?

Le-aş recomanda pe toate, dar în primul rînd pe cele ale partenerilor mei din 4 luni, 3 săptămâni, 2 zile: Vlad Ivanov şi Anamaria Marinca. Nu ştiu care este politica legată de comercializarea filmelor, dar este cert că românii nu cumpără multe filme europene, aşa încît actorii care ajung să joace în străinătate au doar bucuria filmărilor şi, eventual, a premierei, iar pe urmă totul moare.

În ce piese de teatru vă putem vedea?

La Nottara joc alături de Andi Vasluianu în piesa Un pic prea intim, regizată de Cristi Juncu, şi în Roman teatral, în regia lui Vlad Massaci, iar la Tîrgovişte în adaptarea dramatică a textului lui Jean-Claude Carrière – Agenda unui bărbat. Urmează să încep repetiţiile pentru un rol într-o piesă de Shakespeare.

a consemnat Roxana CĂLINESCU 

Foto: A. Ioniţă

1000 17 foto1 Andreea Lacatus jpg
Mama-scoică
Căsnicia ratată a fost un factor agravant pentru că a produs deja un prim abandon.
p 21 1 Victor Brauner, Roberto Matta, Interviziune I, 1955 jpg
Victor Brauner şi Roberto Matta – tablourile „la patru mîini“
În 1955, viziunile celor doi artiști se intersectează în lucrările pe care le realizează împreună, desene, acuarele şi două tablouri purtînd același titlu, Interviziune, I şi I.
999 16 coperta jpg
Reducția retoricii
În Eșarfe în cer (2012), Dumitru Crudu scrie despre moarte pornind de la o situație concretă, de fapt persistînd în situația concretă.
p 17 2 jpg
Celălalt pe care-l adoram
Cu toate acestea, Marx può aspettare rămîne un film găurit, incapabil să se închidă rotund.
999 17 PBreazu jpg
Un tunel creativ
Vocea lui Del Rey rămîne centrală și omniprezentă, la fel ca în operele precedente.
999 21 jpg
Delirul realității
Poate că o explicație ar fi că din trunchiul memorialisticii naziste a ieșit un trunchi mai mare, al memorialisticii Holocaustului.
Catre mine afiș spectacol jpg
Spectacolul „Către mine” de la Colegiul Național „Gheorghe Lazăr” închide ediția a șasea a atelierelor de scris pentru adolescenți organizate de Control N
Asociația Culturală Control N și elevii Colegiului Național „Gheorghe Lazăr” (Trupa As) vă invită la spectacolul de teatru „Către mine“.
featured image (5) jpg
Povestea ascunsă a Palatului Versailles: De la o cabană de vînătoare la un obiectiv turistic impresionant
Pornind de la o cabană de vînătoare, Palatul Versailles s-a transformat în unul dintre cele mai cunoscute obiective turistice din Franța.
poster Dry Cleaning 31 05 jpg
Curățătoria punk
Post-punkerii britanici Dry Cleaning (left-field art rockers sau spoken-word punkers, cum au fost ei descriși de presa muzicală) vor concerta în premieră la București, miercuri, 31 mai, după ora 20:00, la Control Club.
998 16 coperta 1 jpeg
Nebănuite sînt căile prozatorului – de la experimentul burlesc la policier –
Dacă şi-a propus să angajeze energii cinegetic-detectivistice, atunci Femeia de marţipan e un roman detectivistic ratat, în opinia mea.
p 17 jpg
Pîntecul lumii
Cu un ochi la spiritualitate și celălalt la cinema
998 17 audio cover jpg
Levant la Gărîna
Ibrahim Maalouf, cîndva un promițător talent în jazz, e pe cale să devină un superstar world music după nominalizarea Grammy
comunicat institutul cervantes omagiu mircea cartarescu jpg
Mircea Cărtărescu, omagiat la Institutul Cervantes din București
Cu prilejul decernării Premiului FIL pentru Literatură în Limbi Romanice, ediția 2022, în cadrul celei de-a 36-a ediții a celui mai mare tîrg de limbă spaniolă.
Apa lacului nu e niciodata dulce jpg
Apa lacului nu e niciodată dulce - fragment
Acel împreună mă înghite ca o închisoare, e un noi în care nimeni nu m-a întrebat dacă vreau să locuiesc.
2nd NEW draft poster FINAL med jpg
Ultimele zile de înscrieri la New Draft, rezidența în care îți scrii propriul scenariu de lungmetraj și lucrezi cu producătorii Ada Solomon, Tudor Giurgiu și Bianca Oana
”Prezența producătorilor Ada Solomon, Tudor Giurgiu și Bianca Oana este cadoul nostru de mijloc de drum pentru participanți.
997 16 Bilete de sinucigas jpg
Groaznica sinucidere din strada Micsandrelor
Aș fi preferat ca Bilete de sinucigaș să fi avut pur și simplu paginile albe
p 17 2 jpg
Puncte de vedere
Între David Cronenberg și Michael Mann, acest thriller turcesc sună prea adevărat
997 17 Breazu jpg
După 29 de ani
Fuse, noul album al duo-ului britanic, merită o inimioară roșie – „What is left to lose? / Nothing left to lose”.
997 21 Iamandi jpg
Evadările de la Auschwitz
Jonathan Freedland sugerează că Rudolf Vrba și Alfréd Wetzler au fost primii evrei care au reușit să evadeze de la Auschwitz.
Book cover jpg
copertă Murmur jpg
Dincolo de bine și de rău
Bun, în tot cazul, ușor melancolic, ușor retro, noul roman al lui Mircea Pricăjan e o meditație la sensurile încurcate ale istoriei.
996 17 Eroine jpg
Cîteva ipostaze feminine în teatrul recent
O mutație subtilă s-a produs în teatrul românesc în ultima vreme: perspectiva feminină este integrată tot mai des în spectacole și recunoscută subliminal ca parte din standardul scenic.
p 23 2 jpg
Daniel Spoerri – Noul Realism, EAT ART și „tablourile-capcană“
În acest an, între 19 și 28 mai, are loc la Romaero Băneasa un nou tîrg internațional de artă contemporană, MoBU.
GR Headshot   Credit Andrew Macpherson jpg
Actorul Geoffrey Rush vine la TIFF.22
Strălucire va avea o proiecție specială la TIFF, în prezența actorului.

Adevarul.ro

image
Alimentul banal care face minuni în grădină. Soluția nu poluează, vă scapă de insecte și este foarte ieftină
Otetul alb are multiple întrebuințări. Pe lângă utilizarea în bucătărie, cu ajutorul acestuia se pot curăța și lustrui diverse obiecte, sau poate fi folosit ca erbicid în grădină. Mai mult decât atât, nu poluează mediul înconjurător și nu are efecte negative asupra organismului uman.
image
Turistă dezgustată de ce a văzut pe o celebră insulă celebră din Grecia: „Te simți ca în lumea a treia” VIDEO
Turista a povestit pe TikTok experiența sa în timpul vacanței pe care a petrecut-o în insula Corfu, una dintre cele mai mari din Grecia.
image
Supervulcanii, bomba cu ceas a planetei. O erupție uriașă poate arunca omenirea în Evul Mediu sau să-i provoace extincția
Catastrofele naturale nu au ocolit Terra și au provocat mai multe extincții de-a lungul a sute de mii și milioane de ani. Vlad Manea, doctor în științele pământului cu studii postdoctorale la Caltech, Laboratorul de seismologie, explică, într-un interviu pentru „Adevărul”, unde poate duce o erupție.

HIstoria.ro

image
Kosovo și reflectarea războaielor din această provincie în media.
Kosovo, o provincie din partea de sud a Serbiei, astăzi recunoscută doar de câteva state ca o țară de sine-stătătoare, se află de câteva decenii în prim-planul mass-mediei și constituie un subiect de interes, în principal datorită istoriei sale politice turbulente și a conflictelor care au degenera
image
Sosirea voluntarilor ardeleni la Iași (7 iunie 1917)
După eşecul campaniei din 1916, guvernul român şi Marele Stat Major, la începutul anului 1917, au început să pregătească pe teritoriul restrâns al Regatului, o amplă acţiune de refacere şi înzestrare modernă a unităţilor decimate în luptele din anul precedent.
image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit