FNT – ultima ediţie înainte de...

Publicat în Dilema Veche nr. 509 din 14-20 noiembrie 2013
FNT – ultima ediţie înainte de    jpeg

Ediţia din acest an a Festivalul Naţional de Teatru ar putea determina o schimbare fundamentală. Formula actuală, un showcase – bazat, după propria declaraţie, pe emoţiile selecţionerului – cu cîteva evenimente conexe, format fără identitate, care pare a avea ca scop organizarea unui turneu în grup pentru teatrele din ţară, este nulă prin nesfîrşita reproducere a unui tipar revolut. Titlul folosit anul trecut pentru una dintre secţiunile festivalului este sugestiv pentru actualul concept: „de toate pentru toţi“, un împăciuitorism care ascunde lipsa unei direcţii pentru un festival cu pretenţii de reprezentativitate. Producătorul – UNITER – trebuie să-şi clarifice intenţiile legate de FNT, inclusiv conceptul de selecţioner unic a cărui valabilitate este discutabilă. Această formulă necrozată trebuie să înceteze, nu doar prin schimbarea persoanei selecţionerului, Alice Georgescu, al cărei mandat s-a încheiat. Un festival nu este o înşiruire de titluri, ci un concept care identifică – dacă tot vrem să fie „naţional“ – direcţiile teatrului din România, tendinţele etice şi estetice, în ansamblu şi la nivelul universului artistic individual al creatorilor. Gustul propriu al selecţionerului (o persoană sau un grup) trebuie supus unui concept, cu un scop clar. Altfel, FNT plonjează în derizoriu, deşi se pare că asta nu deranjează pe nimeni.  

Spectacolele selectate în această ediţie au fost distribuite în mai multe secţiuni – „Creatori şi teatre în spectacol“, „Teatru de mîine“, „Caragiale, inevitabilul“. Titlurile generoase în lipsa de semnificaţii obligă la tratarea în ansamblu a selecţiei. Impresia este una de teatru anchilozat. Estetici prăfuite, erori de gust, viziuni şchioapete, amestecate cu spectacole viabile (nu neapărat îndrăzneţe tematic şi estetic), absenţe „vizibile“ (nu doar cea mai discutată, a lui Alexandru Dabija, un regizor cu un program personal coerent legat de poveştile româneşti), cantonarea în sfera sigură a mainstream-ului, spectacole ale tinerilor, foarte puţine, care copiază stilul necrozat al numelor „mari“, prea multă convenienţă şi prea puţină viaţă.  

Troienele, spectacolul lui Andrei Şerban de la Opera Naţională din Iaşi, este o reconstituire a celui din 1974 de la La MaMa (New York) care mizează pe plasarea spectatorului în mijlocul unui ceremonial crud, care îi zdruncină simţurile. Incantaţii, greacă veche, ritual, sînge, sexualitate primitivă, traseu iniţiatic. Spectacolul se studiază în universităţile americane – spune regizorul. Aşa şi arată, cu tot efortul admirabil al trupei Operei ieşene, ca un material didactic pentru o istorie a teatrului. Cu recunoştinţa că am văzut un show pierdut la vremea sa (deşi, şi în 1990, cînd a fost montat la TNB în cadrul Trilogei antice, era tot un reenactment, dar datorită conjuncturii politice – fenomenul Piaţa Universităţii – avea viaţă), Troienele este un moment recuperat din memoria teatrului, discutabil în ce măsură este viabil astăzi. Mult mai interesant este volumul publicat de Editura Nemira – Academia Itinerantă Andrei Şerban, Cartea atelierelor, care reconstituie multiperspectivat, prin interviurile participanţilor, workshop-urile susţinute de regizor la Horezu, Ipoteşti şi Mogoşoaia. Nemira a lansat şi „Biblia“ lui Stanilsavski, Munca actorului cu sine însuşi, volumul I, într-o nouă traducere a Ralucăi Rădulescu, instrument necesar de lucru pentru profesionişti şi lectură utilă pentru amatorii de teatru.

În Pălăria florentină după Labiche, montat tot la Iaşi, la Teatrul Naţional, Silviu Purcărete reînvie relaxat comedia de salon cu toate mijloacele genului, păstrînd una dintre mărcile sale regizorale, corul, într-o formulă comic-grotescă: nuntaşii care funcţionează ca un corp comun, bîrfitor, revoltat sau adormit. Din aceeaşi zonă a teatrului de public bine făcut vine şi spectacolul lui Cristi Juncu de la Teatrul Naţional Tîrgu Mureş, Compania Liviu Rebreanu – Şcoala nevestelor. Cu o adaptare într-o limbă contemporană comică şi vie, păstrînd textul lui Molière în versuri, spectacolul se constituie într-o farsă inteligentă despre condiţia umană, în special a femeii (deşi greul show-ului e dus de Nicu Mihoc). Un alt tip de feminism este în Gardenia, textul polonezei Elzbieta Chowaniec, montat la Teatrul Maghiar din Timişoara de Koltai M. Gábor, povestea a patru generaţii de femei care traversează secolul al XX-lea. Cu patru actriţe excelente – Andrea Tokai, Lörincz Rita, Borbély B. Emília, Tar Mónika –, construit cu precizia şi delicateţea unei simfonii, spectacolul pune problema feminităţii în context istoric, a traumelor care se transmit, a rupturii dintre generaţii, a (in)dependenţei de bărbaţi şi a (im)posibilităţii fericirii. Ceva mai puţin funcţionează contextul în Leonida Gem Session – spectacolul lui Tompa Gábor de la Teatrul Maghiar din Cluj –, acela al României comuniste, aflată sub ochiul şi urechile vigilente ale Securităţii, cu o Revoluţie agresată, abuzată şi confiscată de poliţia politică.  

Tînărul regizor Alexandru Mîzgăreanu a avut cîteva idei bune în A douăsprezecea noapte, montată la Teatrul „Regina Maria“ Oradea: bufonul Feste (Dan Rădulescu) este un trubadur singuratic, Orsino (Richard Balint) are un band rock care îi exorcizează melancolia, iar Ioana Dragoş Gajdo face un Malvolio întunecat, de un comic noir. Dincolo de asta însă, spectacolul rămîne cuminte, pe alocuri stîngaci şi plat. Ceva mai rău stau lucrurile cu Paparazzi sau Cronica unui răsărit de soare avortat de la Teatrul de Nord Satu Mare. Textul lui Matei Vişniec despre sfîrşitul lumi(lor) este îngropat în montarea nebuloasă a lui Ovidiu Caiţa, absurdul devine confuz, în loc să se lumineze, actorii joacă strident, într-un decor de-a dreptul urît. Un spectacol bătrînicios, din partea unui regizor tînăr, lucru care pare să fi fost o constantă în această ediţie, ceea ce a făcut ca juriul AICT să acorde firesc premiul „Teatrul de Mîine“ spectacolului Un tramvai numit dorinţă, regizat de Andreea şi Andrei Grosu la Unteatru, o viziune contemporană valabilă pentru piesa lui Tennessee Williams.  

În acest festival obosit, show-ul lui Vlaicu Golcea şi Radu Afrim cu actorii de la Gala „Hop“, dedicat Mariei Tănase – Hai iu iu nu Hey you you a dovedit vivacitate şi imaginaţie. Reinterpretarea electro pentru cîntecele Mariei Tănase, construcţiile corporale senzuale, vocile şi energiile tinerilor actori se sudează într-un show construit în trei nopţi la Costineşti şi două zile la Bucureşti. Dacă există vitalitate şi spirit liber, rezultatele pot fi uimitoare.

Şi, ca să păstrăm nota pozitivă, expoziţia lui Helmut Stürmer, „Spaţii imaginare“, vernisată în FNT – în care  sînt expuse machete, schiţe şi spaţiul de lucru al scenografului – este deschisă pînă pe 30 noiembrie la Fundaţia Löwendal (Piaţa Gh. Cantacuzino nr. 1, lîngă Gradina Icoanei).

Cît despre FNT... numai de bine. 

Oana Stoica este critic de teatru.

Foto: C. Dimitriu, B. Marton

1026 16 impostorul webp
Impostor ca mine
Impostorul își propune să readucă la viață toate frămîntările sociale ale unei epoci, prin intermediul cîtorva personaje situate de ambele părți ale baricadei.
p 17 jpg
Joker
Aici e de găsit un oarecare merit al filmului: în secvențele în care Ridley Scott minte conștient, de dragul cinema-ului.
p 17 Audio jpg
Voci umane, voci artificiale
Am sentimentul că, în cazul tehnologiei de simulare a vocii umane, sfîrșitul jocului va veni cînd nu vei putea face diferența între vocile AI și cele umane.
1025 16 coperta corin braga jpg
Străinătăți, stranietăți și alte fantasme literare
Mi‑e greu să cred că proza lui Mircea Eliade ar putea fi înțeleasă pe deplin fără dialectica sacru‑profan.
p 17 2 jpg
Pînă la capătul drumului
Filmul vorbește despre condiția de a ajunge mereu prea tîrziu.
1025 17b cover1 jpg
Solo & solos
Curînd ne vor vizita artiști de la celălalt capăt al lumii, din Noua Zeelandă și Australia, care au acumulat cu sîrguință simpatie internațională și și-au făcut în cele din urmă curaj să ne caute și pe noi pe hartă.
image png
O călătorie narativă ajunsă la final: Asociația Heart a încheiat cu succes proiectul „Povești de familie”
Asociația Hearth are plăcerea de a anunța încheierea cu succes a proiectului cultural “Povești de familie” – o inițiativă recuperatoare și artistică
1024 16 cop1 png
Anxietatea lucrurilor definitive
Cele două cărți discutate în această pagină au în comun o anumită anxietate (aparentă sau nu) a definitivului.
1024 17 Am avut o livada foto Sabina Costinel jpg
Livezile noastre de vișini
Într-un fel sau altul, noile perspective asupra Livezii de vișini explorează răsturnarea vremurilor de care tot avem parte în ultimii ani.
Doru Covrig Doua maini,model cu roșu și negru, polimer, 17x25x18cm, 1995 jpg
Expoziție personală DORU COVRIG - sculptură mică și desene - la un an de la dispariția artistului
Doru Covrig este pentru arta contemporană un reper al sculpturii conceptuale
Poster orizontal 23 11 2023 Gianni Gagliardi Nomadic Nature jpg
„NOMADIC NATURE”: jazz cu saxofonistul spaniol GIANNI GAGLIARDI, la Sala Radio
A înregistrat peste 40 de albume, dintre care 5 ca solist, albume ce au primit aprecieri foarte bune din partea presei internaționale.
1023 16 antologia palatina cartea a v a produs galerie mare jpg
p 17 2 jpg
Bîrfoteca
Jeanne du Barry îneacă monarhia franceză în unsoarea tabloidelor.
1023 17 Kenny Garrett jpg
Jazz Syndicate Festival
Pentru un succes total însă, festivalul ar fi meritat o promovare mai extinsă.
1023 21 Iamandi coperta jpg
Adio, Europa de Est!
Aș adăuga: poate noua formă a folclorului est-european.
1022 16 donnatela jpg
Black Hole Sun
Cred că o iniţiativă a traducerii lui ar fi cu profit pentru literatura română contemporană.
p 17 2 jpg
Zeița
Și ne arată că această utopie e la îndemînă.
1022 17 The Beatles Now And Then jpg
Beatleși și Stoneși în 2023
The Rolling Stones este o formație în (plină) activitate, niciodată întreruptă, niciodată scurtcircuitată de ego-urile supraexpandate ale componenților.
1022 21 Florescu jpg
Brâncuși, Picasso: artiști, expoziții, efecte în paralelă
Dar acesta e un alt artist, un alt efect în paralel, un alt posibil subiect al unei alte expoziții „în paralelă” care va avea loc cîndva, în viitor.
Poster orizontal09 11 2023 Contemporan în România 2 jpg
„CONTEMPORAN ÎN ROMÂNIA” – seară de jazz și vernisajul expoziției „Centaur”, la Sala Radio
Prin Proiectul Cultural dorim să oferim o revelatoare experiență multimedia
1021 16 coperta jpg
„Grecia călătorește, călătorește mereu”
Grecia călătorește, călătorește mereu.
p 17 jpg
Detalii
Frumusețea filmului e inseparabilă de o stare de plutire a tuturor lucrurilor.
1021 17 cover1 jpg
Încredere
Lansările din acest an au arătat un grup în formă maximă.
1021 21 moscova inhata romania robert bishop e s crayfield editura corint istorie 01 jpg
Origini românești ale Războiului Rece
Ordinele noastre erau să ne ocupăm de naziști, dar am aflat curînd că urgia comunistă „este mai rea decît cea nazisă”, au mărturisit autorii.

Adevarul.ro

image
Răzbunarea unui patron disperat că îl abandonează angajații. „Sunt sigur că o să-mi săriți în cap cu treaba asta”
Tot mai mulți antreprenori se plâng nu doar de faptul că își găsesc cu greu angajați, dar și că mulți dintre ei pleacă după doar câteva săptămâni și îi lasă baltă, fără preaviz și fără să suporte niciun fel de consecințe. Un patron crede că a găsit soluția la această problemă
image
Mircea Badea: „De ce să stea Simona Halep în România?! O viață ai, cu toată dragostea pentru țară”
Prezentatorul de la Antena 3 comentează decizia sportivei de se muta la Dubai.
image
Româncă gravidă în nouă luni, înjunghiată în Țara Galilor. Motivul pentru care agresorul, tot român, o urmărea de o lună
Andreea Pintili, o româncă de 29 de ani care locuiește în Țara Galilor, a fost înjunghiată de mai multe ori de un conațional care o urmărea și posta pe TikTok clipuri cu ea și cu copiii săi.

HIstoria.ro

image
Moartea lui Aurel Vlaicu. Concluziile anchetei
În cursul anchetei în cazul accidentului aeronautic în care și-a pierdut viața Aurel Vlaicu (31 august/13 septembrie 1913) s-au conturat două ipoteze, pe care locotenentul av. Gheorghe Negrescu le prezintă astfel:
image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.