TÎLC SHOW

Un conspiraționist nu se opune neapărat oamenilor de știință, ci oricui are încredere în punctele de vedere oficiale sau în cele susținute de mainstream-ul social.

Regele Sobieski l-a lăsat să își ia orice dorește din prada de război. A ales sacii plini cu boabe de cafea aduși de turci cu ei și lăsați de aceștia în Viena după înfrîngere.

Auzisem vorba potrivit căreia „în America nu se citește” și, evident, am fost curios să văd cum arată totuși o librărie.

Nu-i așa că Parisul este frumos? Dar Berlinul trebuie să fie făcut cu mult mai frumos, îi spunea Hitler arhitectului Albert Speer într-o seară de iunie a anului 1940.

Într-unul dintre multele sale eseuri consacrate universului oniric, Roger Caillois ne spune că, pentru popoarele primitive, visul nu e profeție, ci constrîngere, nu înștiințare, ci prefigurare coercitivă.

Vreau să vă povestesc cîte ceva despre ce-am mai văzut-citit-auzit în ultima vreme (o rubrică din Dilema veche se numea odată așa), cu alte cuvinte, să mai observ pe ce lume trăim (alt titlu de pagină din revista noastră).

…pentru c-a fost odată ca niciodată, că de n-ar fi nu s-ar povesti (păcat că Heidegger nu știa română, c-ar fi fost mult mai entuziasmat de basmele românești decît de Hölderlin), o vreme în care cititorii Dilemei vechi ar fi știut că titlul e o referință la cartea Hannei Arendt, Eichmann în Ierusalim: Un raport despre banalitatea răului. „Dar de-acuş, / Zise el cu glas sfîrşit / Ridicînd un picioruş, / Dar de-acuş s-a isprăvit...” De-acuș, nu mai bag mîna-n foc cîtă lume știe că astea-s versuri

O anume radicalitate îl face pe conspiraționist să fie mai mult decît un simplu sceptic.

Sufletul trebuia și el să se adapteze cumva vremurilor și vremii total nefericite.

Norma care statuează că judecătorul nu poate refuza să dea o hotărîre pe motiv că legea tace, este neclară sau insuficientă a fost adoptată și se regăsește și astăzi în Codul civil francez, împreună cu norma care interzice judecătorului să se pronunțe pe cale de dispoziții generale și reglementare.

Retras din competiții, Kasparov păstorește astăzi promovarea șahului și, cum știm, face opoziție de la distanță regimului Putin.

Că, de cînd a început pandemia, România este în topul țărilor cu cele mai puține zile de școală în Europa, nu pare să îngrijoreze prea multă lume, atunci cînd vine vorba de „punțile” dintre week-end-uri și zilele de sărbătoare.

La Divine, însă, și-a imprimat numele în istorie nu doar ca sportivă de top, ci și ca femeie cu o personalitate puternică.

Farsele făcute la serviciu au devenit și ele probabil un capitol aproape inexistent în ultimul an, motiv să amintesc cîteva petrecute mai demult.

Ca în orice război total, ambele părți declară patetic că vor pace și nici una nu crede că cealaltă chiar vrea.

„Fotbalul a fost pasiunea mea, atunci și acum”, mărturisește Rafael Nadal într-una dintre cărțile sale biografice.

Cînd să socotească diagonala acoperișului, s-a cam încurcat, dar asta nu era un obstacol. A pus o stinghie pe poziție și i-a făcut un semn cu un cui.

„De mințit minte acela care una are în gînd și altceva redă prin cuvinte sau prin orice alte moduri de semnificare.”

Dacă e să ne luăm după toate expresiile românești care presupun îngurgitarea altui om sau măcar a unor părți din trupul omenesc, s-ar putea crede că sîntem un popor de canibali îndrăgostiți.

Istoria-i peste tot. Cum sînt și blugii.

Lunile trecute s-a iscat o dispută în jurul întrebării dacă nu cumva Mbappé e cel mai bun fotbalist din lume.

Pentru omul recent, ținta vieții este să mănînce gustos și sănătos. Echilibrul e greu de obținut căci, știe cam oricine, cu cît ceva e mai gustos, cu atît e mai puțin sănătos și cu cît e mai sănătos, cu atît e mai puțin gustos.

Prelegerea lui Gorbaciov, susținută exact în același loc și cam după același scenariu ca aceea prezentată de Churchill, a fost un moment încărcat de simbolism.

Probabil însă că Năpasta, oricît de „autentic” ar fi fost jucată, nu putea să nu producă un impact puternic la o vîrstă așa fragedă.

Dincolo de țesătura rațională a argumentelor se întrevede urzeala profundă a principiului echității.

Cei de la Facebook nu glumesc cînd vine vorba despre oamenii buni – doar ei pot beneficia gratuit de acest serviciu (dacă au cont de FB, desigur).

„Sînt extraordinar de răbdătoare, cu condiția să iasă la sfîrșit cum vreau eu.”

Gimnasta devenise un fel de prizonieră de lux, pe care Ceaușeștii o păzeau în mod special, tocmai de teama de a nu rămîne în străinătate.

Omul, chiar și specialist, poate greși. Ce a făcut ca secretar de stat, însă, nu prea mai e legitim.

Coco a zărit acest loc și a decis că acolo vrea să își facă o casă de vacanță, unde să poată uita de viață tumultuoasă din capitala Franței și să lase la o parte foarfeca pe care adesea o ținea agățată la gît.

Particularitatea de netăgăduit a telecabinei este aceea că duce largi categorii de indivizi în locuri în care aceștia n-ar ajunge altfel niciodată.

Recunoscut de avocați și de magistrați ca un mare maestru al barei, Doru Cosma se bucura de un prestigiu indeniabil în lumea academică, cîștigat după ce își publicase, în anul 1969, la Editura Științifică, teza de doctorat Teoria generală a actului civil.

Diferența dintre o societate bazată pe încredere și una clădită pe suspiciune e uriașă pentru că pleacă de la premise diferite despre natura umană și, implicit, despre relațiile interumane.

Înainte cu o zi ca băncile să se redeschidă, președintele FDR a vrut să le ofere un plus de încredere americanilor. La radio.

Era ca și cum aș fi fost ultimul supraviețuitor al unui cataclism atomic, beneficiar al iernii nucleare posterioare unui conflict devastator.

Nu mai există nimic decît COVID, nu mai contează nimic altceva, COVID sintetizează toate relele lumii și, în consecință, nimic nu-i rău dacă e împotriva COVID.

În vreo jumătate de secol, domnul doctor Steven Lomazow a adunat 7.000 de titluri de reviste, în total în jur de 83.000 de ediții.

Doi japonezi comentînd un domeniu considerat ca fiind prin excelență o valoare a culturii occidentale e lucru rar și cît se poate de interesant.

Diferența esențială dintre informații și probe este dată de modul de raportare la adevăr, ca noțiune cognitivă.

În germană, Beruf înseamnă deopotrivă „meserie” sau „profesie”, dar și „vocație” sau „chemare”.

În 1886, Frédéric-Auguste Bartholdi a inaugurat o lucrare adaptată, dar asemănătoare cu cea propusă pentru Suez, într-un port din New York: Libertatea luminînd lumea.

O țară nehotărîtă, oprită de pe un drum total nefiresc, care a fost comunismul, dar care nu și-a găsit sau nu e încă în stare să se avînte cu curaj pe o cale firească.

Fascinația pentru Lipatti se menține peste ani pentru că apare tot mai clar miza superioară a existenței sale.

Un sportiv american, Glenn Cowan, s-a urcat aparent întîmplător în autobuzul echipei chineze.

Nimic din ceea ce povestește Dorian Galbinski nu-i plicticos sau fără tîlc, indiferent despre ce fel de întîmplări e vorba, mari sau mici.

Orice comunitate trebuie să găsească echilibrul dintre ceea ce le cere și ceea ce le dă magistraților.

Conștiința vederii de către altul funcționează ca o frînă morală.

Jacques Chirac și soția acestuia au fost martori la cununia religioasă a Aurorei Cornu și a lui Aurel Cornea de la Biserica Ortodoxă din Paris.

Poate că mai corect ar fi ca oamenii ăștia să demonstreze direct împotriva COVID-19, să se revolte adică de-a dreptul contra naturii (care i-a creat).

La Ionesco nu există suflet, nu există ură sau iubire, nu există prietenie sau invidie, nu există fericire și nici umilință.