O inserție a altei lumi în lumea noastră

Publicat în Dilema Veche nr. 886 din 1 - 7 aprilie 2021
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg

Niciodată scrisul la gazetă nu mi-a făcut mai mare plăcere decît atunci cînd am avut ocazia să împărtășesc cititorilor mei din bucuriile mele. Nu ezit, așadar, să scriu aceste rînduri, căci mult m-am bucurat să primesc albumul Dinu Lipatti. Muzicianul în imagini, editat anul acesta de Institutul Cultural Român.

De cum am privit coperta, din a cărei penumbră pianistul mă lasă să-i văd mîinile și ochii, mi-au venit cîteva gînduri despre Dinu Lipatti. Mi-am adus aminte că, de cîte ori am avut ocazia să întîlnesc melomani în afara țării (am întîlnit destui în multele mele călătorii) și le-am spus că sînt român, numele lui Dinu Lipatti venea imediat în discuție. Da, mai degrabă Lipatti decît Enescu. Pe măsură ce am început să cunosc lumea largă a muzicii, am putut foarte repede să-mi dau seama că în jurul lui Lipatti există un adevărat cult care se perpetuează misterios de la o generație de iubitori de muzică la următoarea. Aparent, greu de explicat pentru că Lipatti a trăit puțin (doar 33 de ani) și a murit demult (decembrie 1950). Înregistrările sale au fost, pentru multă vreme, foarte puține și aproape intruvabile. În plus, au fost făcute într-o perioadă în care tehnologia sunetului era de-a dreptul rudimentară în comparație cu ceea ce a devenit în ultimele trei-patru decenii. Abia recent s-a putut alcătui un catalog mai consistent al înregistrărilor cu Lipatti. Iar catalogul se tot completează. Puține și slabe calitativ, aceste înregistrări sînt, totuși, aur pur pentru melomani. Atît de venerate sînt, încît periodic apar știri că s-a mai găsit cîte una, dar de cele mai multe ori se dovedește ulterior că nu e Lipatti. Misterul posterității lui Lipatti este șocant pentru mine. Cum de poate fi atît de iubit un artist din alte vremuri pentru care nu există nici un interes comercial sau ideologic în ziua de azi? Într-o lume în care nu există decît propagandă, PR, lobby, manipulare, scandal și spaime, cum de persistă o admirație publică pentru cineva ca Lipatti?

Teza mea este că fascinația pentru Lipatti se menține peste ani pentru că apare tot mai clar miza superioară a existenței sale – o miză care depășește determinațiile lumii noastre. Muzica lui este doar un semn, ceva ca o invitație spre altceva, vorba poetului, mult mai înalt și mult mai curînd. Firește, nici prin cap nu-mi trece să pun la îndoială că muzica a fost vocația lui Dinu Lipatti. Spun, însă, că cineva care face muzică așa cum a făcut Dinu Lipatti are pe lumea asta o misiune mai mare decît aceea de a cînta foarte bine. Cu asemenea oameni, muzica e doar introducerea spre o altă lume către care, de altfel, numai muzica te poate duce. Scuzați blasfemia (pentru cei mai religioși) sau patetismul (pentru cei mai recenți), dar părerea mea e că Lipatti a făcut în lumea noastră oficii de înger.

Cred că acum, în 2021, avem deja distanța necesară ca să putem întrevedea mai clar miza trecerii prin lume a acestui om. Eu cred că Dinu Lipatti a fost un fel de inserție a transcendentului în imanent. Mă gîndesc, deopotrivă, la arta lui și la suferințele lui, la traseul destinului său și la genul de om care a fost (avem, slavă Domnului, destule mărturii).

În orice caz, fie că sînteți de acord cu mine sau nu, faptul că Dinu Lipatti există încă, atît de viu și de adevărat, în inima atîtor melomani răspîndiți în toată lumea, din Australia în Canada și-n Japonia, este pentru mine un semn că, totuși, lumea noastră nu e chiar surdă la chemările altor lumi, că materia nu e complet inertă în fața spiritului. Cine se mai poate îndoi că spiritul învinge materia după ce ascultă ultimul său recital? Cînd știi ce dureri avea, ce boală îl cuprinsese, cînd știi că a murit peste nici trei luni, cînd știi care era condiția lui medicală în acea seară de septembrie 1950 și îl auzi cîntînd (de pildă, Partita Nr. 1 BWV 825 de Bach), nu mai poți avea vreun dubiu că tirania materiei se va răsturna curînd.

Sigur că, de la distanța pe care o avem astăzi, putem să ne permitem și visări contrafactuale.  Astfel, observăm imediat că Lipatti era din aceeași generație cu Sviatoslav Richter și Arturo Benedetti Michelangeli. Cum să nu te gîndești că, dacă ar fi trăit cît măcar speranța de viață a generației sale, Lipatti ar fi fost indubitabil o celebritate de același nivel? Cu atît mai mult cu cît „pianismul” lui Lipatti e atît de diferit de al acestor doi legendari – cît de complementari ar fi fost în contextul sensibilității acelei generații! De asemenea, știindu-i valoarea și integritatea, nu poți să nu te gîndești cît de mult ar fi însemnat un Lipatti viu și celebru în anii comunismului pentru muzica și pentru societatea românească. Nu cred că s-ar mai fi întors în țară, ca și Enescu. Spre deosebire de acesta, însă, cred că ar fi avut un trai confortabil, căci ar fi fost fără dubii unul dintre cei mai căutați soliști ai lumii. Un Dinu Lipatti desfășurînd o lungă carieră de anvergură mondială în exilul românesc din anii comunismului ar fi contat enorm. În fine, visări...

Nu închei fără să spun cîteva cuvinte despre Dinu Lipatti. Muzicianul în imagini. Sînt 117 pagini de documente și fotografii impresionante – foarte multe inedite –  grupate în patru capitole care acoperă părți din viața și posteritatea artistului: anii formării și afirmării în România; anii parizieni; povestea de dragoste dintre Dinu Lipatti și soția lui, Madeleine; discografia Lipatti. Fiecare capitol este însoțit de un text explicativ și fiecare fotografie este legendată minuțios. Textele sînt, toate, atît de bine și de competent scrise încît mi se pare că titlul Muzicianul în imagini face cumva o nedreptate autorilor acestor capitole: Ștefan Costache, Monica Isăcescu, Orlando Murrin și Mark Ainley. Muzicianul este prezentat nu doar în imagini, ci și în texte redate bilingv care dialoghează adecvat cu fotografiile și sporesc valoarea întregului.

În ceea ce mă privește, Dinu Lipatti. Muzicianul în imagini mi-a oferit ocazia să trăiesc o experiență audiovizuală ce va rămîne pentru mine memorabilă, căci mi-a determinat importante redefiniri. Am răsfoit albumul ascultînd înregistrări cu Dinu Lipatti. Am privit fotografiile în timp ce muzica umplea orice gol în jurul meu. Am fost cuprins de o asemenea senzație a deplinului, încît am înțeles imediat că experiența audiovizuală împlinită cu adevărat nu e cu clipuri în care se mișcă aluziv-erotic trupuri, culori și lumini energizate de un beat, ci cu fotografii alb-negru cu Lipatti în timp ce-l asculți cîntînd Bach, Mozart sau Schubert. În fine, merge și cu Chopin – iertată-mi fie maliția...  

La pagina 82 a albumului există o fotografie din anul morții. Chipul lui Lipatti e palid și obosit. Degetele mîinii drepte stau încordate cu precizie pe clape, dar asta nu te poate păcăli. Oricine a trăit măcar o noapte de nesomn din cauza unei suferințe ce l-a făcut să simtă, în singurătate sublunară, moartea pe-aproape înțelege imediat ce se întîmplă cu omul din această fotografie. E o fotografie care mă leagă pentru totdeauna de Lipatti, care îmi dă completă încredere în el, căci Cioran avea dreptate: nu poți avea încredere decît în cei care au trăit măcar o dată o boală ce i-a apropiat de moarte. Am privit îndelung această fotografie și, pe măsură ce-o priveam, mi se părea că în ea e ceva ce mai văzusem. După un timp, am înțeles: am răsfoit albumul înapoi, la pagina 54. Acolo se află o fotografie a lui Dinu Lipatti la 2 ani. Ochii! Incredibil aproape, ochii copilului drăgălaș de 2 ani sînt exact, dar exact aceiași ca ochii bărbatului de 33 de ani, matur și cotropit de boală. Sînt ochi prea maturi pentru un copil și prea copilăroși pentru cineva în pragul morții. De unde vine privirea aceea? Nu știu. Cum de a putut-o păstra? Nu știu. Dar ascult...

Și dacă există pe lumea asta cineva pe care arta și viața lui Lipatti îl lasă indiferent, tot ar trebui să răsfoiască acest album. Chiar și fără să-i percepi aura artistică și semnificațiile culturale, albumul tot are ce oferi: în fotografiile sale se vede clar standardul decenței, al bunului-simț și al nobleței omenești.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Cum este terorizată de vecini o familie din Timișoara: „Coșmarul durează durează de 20 de ani, defilează cu topoare și cu un pistol prin curte” VIDEO
Imagini șocante surprinse de o cameră de supraveghere, în ele se observă cum mai mulţi cetăţeni de etnie romă terorizează o familie din Timişoara. Primarul Dominic Fritz a publicat imaginile și a făcut apel la instituţiile statului pentru a stopa acest fenomen.
image
Medicamentele care vor fi retrase din farmaciile din România, de săptămâna viitoare
Șapte medicamente de pe piață vor fi retrase pentru că nu respectă standardele de conformitate.
image
Perla Coroanei industriei auto din România. Cum a ajuns Uzina Aro în vizorul negustorilor de automobile din întreaga lume
Automobilul Românesc Original, ARO, supranumită „Florea de colţ” a munţilor, a cunoscut gloria în anii ’70 şi ’80. În Italia, în 1972, presa vremii vorbea elogios despre un câştigător al unui mare raliu automobilistic internaţional, cel de la Prato.

HIstoria.ro

image
Cine au fost „indezirabilii”?
Fondul „Bruxelles” al Arhivei Ministerului Afacerilor Externe păstrează în dosarele secțiunii consulare a Legației României la Bruxelles câteva istorii ale unor personaje de rang secund, aventurieri, delincvenți, propagandiști – așa-numiții „indezirabili”.
image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.