Regele fotbalului

Publicat în Dilema Veche nr. 893 din 20 - 26 mai 2021
Comunismul se aplică din nou jpeg

Lunile trecute s-a iscat o dispută în jurul întrebării dacă nu cumva Mbappé e cel mai bun fotbalist din lume. O întrebare la care cel mai bun comentator, Radu Cosașu, a avut cîte ceva de obiectat. Desigur, rivalii pe care ar trebui să-i detroneze la ora actuală Mbappé ar fi Messi și Ronaldo, două nume cu care ne-am obișnuit în ultimul deceniu. Dar de bună seamă că Mbappé va avea și rivali din generația lui, care, ca și el, vor juca încă mult timp după ce Messi și Ronaldo se vor fi retras. După ce va mai trece timpul, vom putea spune mai multe despre el. În general e greu, și cred că și incorect, să compari jucători din generații diferite și din epoci diferite ale fotbalului. Unde-l pui, adică, pe unul ca Maradona, pe care destui se încăpățînează încă să-l considere cel mai mare fotbalist al tuturor timpurilor? Ei bine, eu recunosc că sînt mai conservator și nu-mi plac deloc detronările astea care vin unele după altele, clasamentele temporare și regii pentru o zi. Mi-ar plăcea ca lucrurile să rămînă stabile pentru cît mai mult timp. Iar pe vremea cînd am început eu să aflu cîte ceva despre fotbal, regele absolut, suveran incontestabil al sportului rege era, știți bine... Edson Arantes do Nascimento, cel poreclit Pelé. Și eu continui să-l consider așa. E în orice caz prima vedetă de o asemenea anvergură din istoria fotbalului.

O biografie a lui, tradusă în română la Preda Publishing, există în librării. E scrisă la persoana I, dar, așa cum se procedează astăzi, a rezultat din colaborarea fostului fotbalist cu jurnalistul Brian Winter. O carte adorabilă. Pelé apare ca o persoană foarte decentă, un om bine crescut și cu o judecată care nu poate fi socotită „de fotbalist”. Povestea băiețelului sărac care juca desculț pe stradă, cu o minge făcută din șosete înnodate „împrumutate” de pe sîrmele de uscat rufele, se împletește cu anevoioasa istorie postbelică a Braziliei, foarte bine schițată în carte. O țară în care fotbalul e poate cel mai de seamă „produs”, motiv pentru care se amestecă mai mereu cu politica. O combinație din care rareori a ieșit ceva bun, după cum observă Pelé. El însuși a stat departe de politică pînă cînd, pe la jumătatea anilor ʼ90, a crezut că poate face ceva cu numele și experiența sa, și a acceptat postul de ministru extraordinar al Sportului în guvernul președintelui Cardoso. Proiectul lui principal a fost unul de atragere la școală, prin fotbal, a cît mai multor copii brazilieni. A reușit să crească cifrele școlarizării și să scadă infracționalitatea în rîndul tinerilor. Apoi a venit la putere Lula și a schimbat totul.

Pelé însuși e un om care a ținut să-și termine liceul și să facă o facultate după vîrsta de 30 de ani, adică după ce și-a încheiat cariera de jucător profesionist. Cum sincer recunoaște, a devenit conștient că numai așa avea șanse să se ridice la nivelul propriei faime mondiale, pe care o căpătase încă de la 17 ani și datorită căreia era adesea în situația să vorbească cu alți oameni celebri și învățați: „Încercasem întotdeauna să țin pasul cu ei, dar cîteodată îmi era greu să înțeleg ce spun. Nu credeam că îmi lipsesc inteligența sau instinctele bune, dar îmi lipsea educația și știam că asta îmi va face din ce în ce mai multe probleme odată cu trecerea timpului”. Evident, Pelé a cunoscut o mulțime de persoane extraordinare, de exemplu, pe regina Angliei (care l-a căutat în mod special, în Brazilia), pe mai toți președinții americani de la Kennedy încoace (cu Bill Clinton chiar a jucat fotbal) sau pe Henry Kissinger, împreună cu care a pus la punct un plan de popularizare a fotbalului în Statele Unite (care a culminat cu organizarea Campionatului Mondial din 1994). S-a împrietenit cu Mick Jagger și Rod Stewart, a cîntat cu Frank Sinatra și povestește cum, fără să vrea, l-a copleșit pe Robert Redford cu o mostră a propriei popularități. A jucat la rîndu-i într-un film, Drumul spre victorie, alături de Michael Caine, Sylvester Stallone și Max von Sydow, în regia lui John Huston.

La 17 ani, după ce a cîștigat cu Brazilia Campionatul Mondial din Suedia (unde în finală a înscris împotriva gazdelor două din cele cinci goluri ale echipei sale), Pelé s-a întors în orașul său Baurú și, descălțîndu-se, a încins o miuță pe stradă cu copiii, așa cum făcea zilnic, cu doar cîțiva ani înainte. N-a uitat de unde a plecat, gloria nu l-a făcut să-și piardă busola. Ar trebui să spun, desigur, și cum își amintește de meciul cu România de la Campionatul Mondial din Mexic, la Guadalajara, în 1970: „Am muncit mult ca să batem România cu 3-2 în meciul final din faza grupelor...”.  

Nu mai are rost să enumăr aici toate recordurile, trofeele și distincțiile lui Pelé, se pot găsi oriunde. Amintesc totuși că a fost ales Jucătorul Secolului (XX), de către cîștigătorii Balonului de Aur, și Sportivul Secolului, de către Comitetul Olimpic Internațional. Nu e de omis nici că Time l-a numit printre cei mai influenți 100 de oameni ai secolului trecut.

Pelé are astăzi 80 de ani și trăiește în paralel cu propria sa legendă. Chiar și el e conștient de efemeritatea oricărei celebrități: „Am o poză în birou, una cu mine la 17 ani dînd mîna cu un bărbat frumos în costum, după ce am cîștigat Campionatul din 1958. Este așezată alături de alte poze cu mine împreună cu persoane ușor de recunoscut, precum papi, președinți și alții. Toți cei care vin să mă viziteze mă întreabă: „Cine este bărbatul în costum?“. Asta mă face mereu să rîd. Este fostul rege al Suediei, Regele Gustav. În acel moment, el era conducătorul țării care găzduia Campionatul, era în vîrful lumii. Și totuși, după aproape o jumătate de secol, cei mai mulți oameni nu știu cine este. E o lecție valoroasă, dacă tot vorbim de celebritate”. 

Eu cred că, înainte de a-l evalua pe tînărul și talentatul Mbappé, ar trebui să nu uităm de Pelé.

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Inamicul
Occidentul începe, încet-încet, să abandoneze iluziile că Rusia poate fi tratată altfel decît ca inamic.
Bătălia cu giganții jpeg
Și-am încălecat pe-o șa...
Au trecut 23 de ani de cînd am intrat pentru prima dată în redacția Dilemei.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Comunicare fără comunicare
Abilitatea de a perora fără să spui nimic e, pare-se, înzestrarea obligatorie a cuiva care vrea să-și asigure o carieră publică de succes.
Frica lui Putin jpeg
Monoteisme
Politeismul este relativ favorabil toleranței și pluralismului.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
De ce enervează claritatea morală și pe unii, și pe alții
Claritatea morală nu e limpezimea conștiinței emitente, ci limpezimea privirii asupra realității.
Hong Kong 1868 jpg
Hong Kong
În 1898, Marea Britanie și China au semnat un tratat prin care celei dintîi i se concesiona pentru încă 99 de ani orașul-port.
p 5 WC jpg
Cine și cum luptă cu inflația
Inflația nu este decît o „taxă” pe care o încasează statul și mediul economic și o plătesc consumatorii.
Iconofobie jpeg
Mă mir fără a fi uimit
Surpriza spirituală, generată de o realitate care te fascinează, îți stîrnește, instantaneu, curiozitatea, interesul adînc și, apoi, apetitul pentru cunoașterea ei.
„Cu bule“ jpeg
Șaiba
Nu știm exact cînd și de ce tocmai „șaiba” a devenit, în româna colocvială, emblema depreciativă a muncii manuale grele.
HCorches prel jpg
Un salut din Vama Veche
Am scris de multe ori despre nevoia schimbării grilelor de lectură, despre nevoia de a deschide, prin textele propuse spre studiu, căi de acces spre dezvoltarea personală și spre experiența cotidianului, despre nevoia de a folosi aceste texte în cheia valorilor contemporaneității.
p 7 jpg
Calea spre premodernitate a Rusiei
Putin „e chipul unei lumi pe care mintea occidentală contemporană nu o înțelege“.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Avort
Interzicerea avorturilor nu era o simplă lege restrictivă, ci devenise un instrument de represiune, de șantaj și teroare.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Locul în care democrația liberală s-a dus să moară
Instalat la putere la finalul anului trecut, cabinetul Petkov a promis ferm o ruptură cu trecutul de corupție și guvernare ineficientă.
Bătălia cu giganții jpeg
Cîte sortimente de brînză se produc în Franța?
Confruntat cu o asemenea blocadă, președintelui îi va fi foarte greu să guverneze în cel de-al doilea mandat.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Teme „riscante” ale dezbaterii religioase
Părintele Iustin Marchiș, de care mă leagă o viață de dialog spiritual, mi-a trimis, de curînd, mai multe pagini din textele protodiaconului Andrei Kuraev, teolog neconvențional al Bisericii Ortodoxe Ruse.
Frica lui Putin jpeg
Contrafactualități
Rămîne aproape întotdeauna în istorie un rest inexplicabil prin considerente pur raționale, prin forțe obiective, prin factori clasificabili și relevanți statistic ori prin determinisme sociale.
AFumurescu prel jpg
Pe repede-încet
Zilele acestea am ajuns în țară și m-am străduit din răsputeri, ca de fiece dată, să (re)înțeleg societatea românească.
o suta de ani in casa noastra cover opt jpg
Istorie pentru copii și prăjitură cu ouă
Cititorul este purtat printr-un întreg univers ilustrat de obiecte de epocă, toate care mai de care mai interesante, ce înfățișează poveștile și informațiile din text.
O mare invenție – contractul social jpeg
Este necesară schimbarea actualei forme de guvernămînt? (II)
Nu mai cred astăzi că forma de guvernămînt stabilită prin actuala Constituție este sursa disfuncționalităților și eșecurilor sistemului politic din România.
Iconofobie jpeg
Pesimistul, un personaj respectabil
Omul înțelept sesizează, în efemeritatea lucrurilor, prin extrapolare, vremelnicia întregii lumi și, ca atare, își poate permite să verse, compasiv, o lacrimă de regret.
„Cu bule“ jpeg
Urmăritori, adepți, follower(ș)i
Influența engleză actuală, mai ales cea manifestată în jargonul Internetului, poate produce anumite perplexități vorbitorilor din alte generații, atunci cînd schimbă sensurile uzuale și conotațiile pozitive sau negative ale cuvintelor.
HCorches prel jpg
Ce oferim și ce așteptăm
Predăm strungul în epoca informatizării.
p 7 WC jpg
Opt lecții ale războiului din Ucraina
Interdependența economică nu preîntîmpină războiul.
Un sport la Răsărit jpeg
Țiriac zice că îl vede pe Nadal murind pe terenul de tenis. Adică Nadal e muritor?
Ce va muri e o anumită idee despre sport, aceea că iei corpul tău, aşa cum l-ai clădit cu muncă şi apă plată, şi faci tot ce poţi pentru a învinge fără reproş.

Adevarul.ro

image
Experienţa unui turist în Cluj: „Nu pare din România. Arată într-un fel... “
Un turist a relatat impresiile sale după ce a vizitat Clujul şi spune că oraşul arată diferit de alte localităţi din România. Turistul a făcut mai multe remarci şi a explicat ce l-a impresionat.
image
METEO Vin furtuni violente. Ce zone vor fi afectate, când scăpăm de valul tropical
Deşi temperaturile scad uşor, căldura extremă face ravagii în România. După valul de aer tropical, meteorologii anunţă furtuni violente.
image
Reacţia neaşteptată a doi şoferi ucraineni în faţa unui român. „Mi s-a făcut pielea de găină, n-am ştiut ce să răspund“
Un şofer român a povestit cum a decurs întâlnirea neaşteptată cu doi ucraineni la Berlin, într-o parcare. Cei doi au avut o reacţie emoţionantă atunci când au aflat că au în faţă un român.

HIstoria.ro

image
România, alianțele militare și Războaiele Balcanice
Se spune că orice conflict militar extins are parte de un preambul, iar preludiul Primului Război Mondial a fost constituit de cele două conflicte balcanice din anii 1912 și 1913.
image
„Greva regală” și răspunsul lui Ion Mihalache
În prima parte a lui octombrie 1945, Lucreţiu Pătrășcanu îl abordează pe Mihalache, propunându-i să devină prim-ministru în locul lui Petru Groza.
image
Sultanul Mahmud II – călăul ienicerilor
Sultanul otoman Mahmud II (1808-1839) a fost cel care a iniţiat seria de reforme ce urma să modernizeze îmbătrânitul Imperiu Otoman şi să îl ridice la nivelul puterilor occidentale. Urcând pe tron în contextul luptelor dintre reformatori şi conservatori, Mahmud a înţeles mai bine decât vărul său, sultanul Selim III, cum trebuie implementate reformele la nivelul întregului imperiu.