Specialiștii pot greși politic?

Publicat în Dilema Veche nr. 890 din 29 aprilie - 5 mai 2021
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg

Demiterea dnei Andreea Moldovan din funcția de secretar de stat la Ministerul Sănătății a dat un nou impuls dezbaterii nesfîrșite referitoare la specialiștii din administrația publică. În ceea ce-l privește pe dl Vlad Voiculescu, chestiunea nu se pune. Rămîne în continuare incertă expertiza fostului ministru; din ce văd eu, se remarcă doar voința dînsului, deopotrivă obstinată și lăudabilă, de a se lupta cu „mafia“, ceea ce mă face să mă întreb de ce nu s-o fi făcut procuror sau polițist, căci lupta cu mafia e mai degrabă în fișa acestor posturi decît în aceea de ministru al Sănătății. Însă, cu dna Moldovan e altceva. Dînsa are un parcurs profesional consistent în epidemiologie. Nu mă îndoiesc nici o clipă că știe cum e cu SARS-CoV-2 mai mult decît tot Guvernul la un loc. Sînt convins că poate asigura cu bune rezultate conducerea medicală a unei secții sau a unui spital sau poate chiar a unei echipe de cercetare în domeniu. De altfel, cei care o apără exact în acești termeni au vorbit despre demiterea dînsei: „Ziceți că vreți specialiști, ați avut unul și pe ăla îl dați afară“.

Evident, avem în această afirmație provocatoare o trișerie retorică des practicată în disputa politică: dna Moldovan nu a fost dată afară din Guvern pentru că este un specialist. Corect este să ne întrebăm de ce faptul că este un specialist nu a putut cauționa, acoperi și, în final, scuza prostia administrativă pe care a comis-o (cea cu Ordinul!). Pentru un observator atent, incompatibilitatea dnei Moldovan cu dl Cîțu se simțea de mult. Pe cînd dna Moldovan era sumbră și prevestea apocaliptica prăbușire a țării sub COVID, dl Cîțu era optimist și încrezător. Dna Moldovan vedea ca unică soluție de supraviețuire un nou lockdown, dl Cîțu punea deja la cale „revenirea la normal“. Dacă ne uităm la realitatea ultimelor zile, se vede clar că previziunile teribile ale dnei Moldovan erau eronate. Nu ar fi fost, deci, o greșeală să mergem toți în lockdown-ul „făcător de minuni“? Ar cam fi fost...

O să-mi spuneți că e mai bine să-ți spună cineva (un specialist) adevărul decît să te ducă de nas un politician avid de cîștig electoral. Trecînd peste faptul că dna Moldovan, chiar dacă specialist, era în Guvern ca om politic, pusă acolo de un partid din care face parte, ar fi ceva de spus cu privire la verdictele specialiștilor, în cazul nostru, ale medicilor.

Permiteți-mi să evoc două experiențe din preajma mea. O fac convins că oricare dintre dumneavoastră poate cita rapid altele similare, de care știe în mod direct. Tatăl meu a făcut un infarct acum vreo 20 de ani. A ajuns la o mare clinică cardiologică a țării. Acolo, a intrat pe mîna unui profesor renumit care, însă, nu avea timp prea mult pentru pacienți. Profesorul vizita, evalua, dădea direcțiile tratamentului și pleca la multele alte treburi pe care le avea. Bolnavul și familia relaționau, însă, permanent cu o doctoriță tînără, capabilă profesional neîndoielnic, parte a echipei profesorului. Precizez că această doctoriță depășise rezidențiatul și avea o anume experiență profesională. După investigațiile de rigoare și evoluția pacientului în primele zile de la internare, mama a întrebat-o ce-i cu tatăl meu. După cîteva fraze descriptive, doctorița i-a spus franc mamei mele: „O să moară curînd“. Prăbușită aproape, mama l-a căutat pe profesor. Omul, ocupat, a putut vorbi cu mama doar după vreo trei zile. Plîngînd, mama i-a spus că doctorița i-a spus că tata moare. Așa e? Profesorul a făcut ochii mari și a înțepenit: „Cum să vă spună, doamnă, așa ceva?“. Și a liniștit-o spunîndu-i că recuperarea după infarct merge bine, că el e încrezător. „Îl reparăm, doamnă, stați liniștită“. Profesorul nu a avut timp să stea cu mama prea mult la taclale, dar verdictul său a fost clar. La fel de clar ca al doctoriței, doar că opus. Au urmat zile, săptămîni în care mama pendula între sentința doctoriței, care-i fusese pe larg explicată, și cea a profesorului, care-i fusese lapidar livrată. Au trecut 20 de ani. Tatăl meu, octogenar acum, e într-o formă fizică pe care eu, cu 30 de ani mai tînăr, nu o am, muncește grădina, conduce automobilul și dă mese prietenilor în curtea casei lui.

A doua întîmplare. Nu demult, un foarte drag prieten trecea prin simptome cumplite, greu de explicat. Nu putea dormi, pulsul urca la cer, febră, neplăceri digestive majore, „îmi arde tot corpul ca și cum sînt prăjit în ulei“. A început ample investigații. Din medic în medic a ajuns la un specialist renumit, care l-a consultat și i-a spus că, aproape sigur, are un anume gen de cancer care-l omoară repede. Prietenul meu, om tînăr, cu o familie splendidă și un copil adorabil, a intrat în panică. Firesc, cînd îți spune doctorul așa ceva. Căutînd soluții, împins de toți cei din jur, a ajuns pe la alți doctori. Pînă la urmă, nici vorbă de cancer – o ciudată carență de vitamine cuplată cu o gastrită.

Înainte de a trece mai departe, sublinez că atît pe tatăl meu, cît și pe prietenul meu i-au făcut bine tot doctorii. Tot specialiștii. Doar că alți specialiști.

Ce vreau să spun: există doctori care sînt atît de panicați și de speriați de ceea ce văd zilnic, încît aruncă imediat diagnostice terminale. Nu înseamnă că sînt nepricepuți. Înseamnă doar că sînt speriați și transmit sperietura lor pacienților. Eu înclin să cred că, paradoxal, asta este o formă bizară de empatie cu pacientul. Doctorul nu e „cobe“, căci în aceste cazuri lucrează alt gen de superstiție: „Dacă zic, nu se-mplinește“. Poate că lucrează și un mecanism psihologic perfect omenesc: dacă se întîmplă ceva rău, să fiu „acoperit“, eu am zis; dacă nu se întîmplă, cu atît mai bine. Nu judec! E omenește să gîndești așa, e omenește să nu-ți stăpînești frica propriei evaluări catastrofale și să o arunci imediat spre ceilalți într-un cunoscut mecanism compensator. Mulți dintre noi facem la fel în felurite împrejurări ale vieții. Medicii sînt, sufletește, mental și psihologic, exact ca noi. În plus, spre deosebire de noi, ei chiar văd zilnic nenorocirile pe care le diagnostichează, uneori incorect.

De cînd cu pandemia de COVID-19, ecranele noastre sînt asaltate de medici care adoră camera TV cel puțin la fel de mult pe cît își adoră meseria. Acești doctori cu os de vedete sînt, în general, de două feluri. Unii prevestesc nenorociri, apocalipse, prăbușiri și, întotdeauna, se tem. În general, ei susțin soluții radicale de genul lockdown-ului imediat, că altfel pierim. Alții, dimpotrivă, zburdă într-un fel de veselie stupefiantă: nu e mare lucru, e o răceală, tratamentul e simplu, vaccinarea în masă e dubioasă, trece cu paracetamol, masca mai rău face etc. Las la o parte ignoranții, căci ei pot spune ce vor după nepriceperea lor. Vorbesc acum doar despre medici. Aceste două poziții care se opun pînă la confruntare sînt exprimate de medici! Cum lupta cu COVID-ul s-a ideologizat, fiecare tabără promovează medicii „ei“. Forțele progresiste tind să promoveze doctorii înnegurați, forțele antiprogresiste răspund cu doctorii veseli.

Nu spun nici o secundă că dna Moldovan nu crede, onest, în ce spune. Ce face domnia-sa ca medic e perfect legitim. Așa cum diagnosticul doctoriței tatălui meu și al doctorului prietenului meu erau, în termenii cunoașterii lor, legitime. Nu asta este de discutat. Asta este doar de observat: se confirmă sau nu. După cum vedem, prognozele dnei Moldovan, cea care vedea lockdown-ul ca soluție potrivită, nu se confirmă. Omul, chiar și specialist, poate greși.

Ce a făcut ca secretar de stat, însă, nu prea mai e legitim. Dna Moldovan a produs un document „tehnic“ de natură să ducă spre o decizie de largă carantinare severă, pentru că dînsa crede în această soluție. Cu alte cuvinte, a decis o anume grilă de interpretare a unor date, altfel obiective (în fine, cît de obiective pot fi statisticile), într-un fel care să ducă, tot „obiectiv“, la soluția în care dînsa crede. Mai precis, a decis prin ucaz un anume – și nu altul! – mod de lectură a unor date, astfel încît soluția lockdown să se impună „de la sine“, cu forța legii. Or, asta nu mai e treabă de medic. E treabă de politician. Și dna Moldovan, ca politician, a greșit. De aceea, nimănui nu-i dă prin cap să o penalizeze profesional. Sancțiunea pe care a primit-o este politică. Ceea ce mie mi se pare absolut în regulă.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
INTERVIU EXCLUSIV Nuami Dinescu, despre complexul de a fi „mică și grasă“ și povara rolului Tanța GALERIE
Chiar dacă umbra Tanța a urmat-o ani de zile și i-a pus piedici, Nuami Dinescu a reușit să își pună numele în locul personajului.
image
Santorini „made in China”: Imagini surprinzătoare cu o copie perfectă a insulei grecești VIDEO
O tiktokeriță a dezvăluit că a vizitat cea mai emblematică insulă a Greciei la peste 7.000 de kilometri distanță - în China. Yasmin von Roon, în vârstă de 27 de ani, a rămas uluită când a descoperit stațiunea Dali’s Ideal State - o copie fidelă a insulei Santorini.
image
Instalația bizară care a supraviețuit din Primul Război Mondial. La ce folosea staţia de despăduchere „Larga” de la intrarea în Galați
Rămășițele unei stații de despăduchere pe linia ferată, din perioada Primului Război Mondial, pot fi văzute la marginea orașului Galați. Pe vreme aceea, călătorii care ajungeau din Rusia, dar şi vagoanele, erau supuse dezinfectării cu insecticidul acum interzis DDT.

HIstoria.ro

image
Cuceritorii din Normandia
Normandia – locul în care în iunie acum 80 de ani, în așa-numita D-Day, aproximativ 160.000 de Aliați au deschis drumul spre Paris și, implicit, spre distrugerea Germaniei naziste.
image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor.