Specialiștii pot greși politic?

Publicat în Dilema Veche nr. 890 din 29 aprilie - 5 mai 2021
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg

Demiterea dnei Andreea Moldovan din funcția de secretar de stat la Ministerul Sănătății a dat un nou impuls dezbaterii nesfîrșite referitoare la specialiștii din administrația publică. În ceea ce-l privește pe dl Vlad Voiculescu, chestiunea nu se pune. Rămîne în continuare incertă expertiza fostului ministru; din ce văd eu, se remarcă doar voința dînsului, deopotrivă obstinată și lăudabilă, de a se lupta cu „mafia“, ceea ce mă face să mă întreb de ce nu s-o fi făcut procuror sau polițist, căci lupta cu mafia e mai degrabă în fișa acestor posturi decît în aceea de ministru al Sănătății. Însă, cu dna Moldovan e altceva. Dînsa are un parcurs profesional consistent în epidemiologie. Nu mă îndoiesc nici o clipă că știe cum e cu SARS-CoV-2 mai mult decît tot Guvernul la un loc. Sînt convins că poate asigura cu bune rezultate conducerea medicală a unei secții sau a unui spital sau poate chiar a unei echipe de cercetare în domeniu. De altfel, cei care o apără exact în acești termeni au vorbit despre demiterea dînsei: „Ziceți că vreți specialiști, ați avut unul și pe ăla îl dați afară“.

Evident, avem în această afirmație provocatoare o trișerie retorică des practicată în disputa politică: dna Moldovan nu a fost dată afară din Guvern pentru că este un specialist. Corect este să ne întrebăm de ce faptul că este un specialist nu a putut cauționa, acoperi și, în final, scuza prostia administrativă pe care a comis-o (cea cu Ordinul!). Pentru un observator atent, incompatibilitatea dnei Moldovan cu dl Cîțu se simțea de mult. Pe cînd dna Moldovan era sumbră și prevestea apocaliptica prăbușire a țării sub COVID, dl Cîțu era optimist și încrezător. Dna Moldovan vedea ca unică soluție de supraviețuire un nou lockdown, dl Cîțu punea deja la cale „revenirea la normal“. Dacă ne uităm la realitatea ultimelor zile, se vede clar că previziunile teribile ale dnei Moldovan erau eronate. Nu ar fi fost, deci, o greșeală să mergem toți în lockdown-ul „făcător de minuni“? Ar cam fi fost...

O să-mi spuneți că e mai bine să-ți spună cineva (un specialist) adevărul decît să te ducă de nas un politician avid de cîștig electoral. Trecînd peste faptul că dna Moldovan, chiar dacă specialist, era în Guvern ca om politic, pusă acolo de un partid din care face parte, ar fi ceva de spus cu privire la verdictele specialiștilor, în cazul nostru, ale medicilor.

Permiteți-mi să evoc două experiențe din preajma mea. O fac convins că oricare dintre dumneavoastră poate cita rapid altele similare, de care știe în mod direct. Tatăl meu a făcut un infarct acum vreo 20 de ani. A ajuns la o mare clinică cardiologică a țării. Acolo, a intrat pe mîna unui profesor renumit care, însă, nu avea timp prea mult pentru pacienți. Profesorul vizita, evalua, dădea direcțiile tratamentului și pleca la multele alte treburi pe care le avea. Bolnavul și familia relaționau, însă, permanent cu o doctoriță tînără, capabilă profesional neîndoielnic, parte a echipei profesorului. Precizez că această doctoriță depășise rezidențiatul și avea o anume experiență profesională. După investigațiile de rigoare și evoluția pacientului în primele zile de la internare, mama a întrebat-o ce-i cu tatăl meu. După cîteva fraze descriptive, doctorița i-a spus franc mamei mele: „O să moară curînd“. Prăbușită aproape, mama l-a căutat pe profesor. Omul, ocupat, a putut vorbi cu mama doar după vreo trei zile. Plîngînd, mama i-a spus că doctorița i-a spus că tata moare. Așa e? Profesorul a făcut ochii mari și a înțepenit: „Cum să vă spună, doamnă, așa ceva?“. Și a liniștit-o spunîndu-i că recuperarea după infarct merge bine, că el e încrezător. „Îl reparăm, doamnă, stați liniștită“. Profesorul nu a avut timp să stea cu mama prea mult la taclale, dar verdictul său a fost clar. La fel de clar ca al doctoriței, doar că opus. Au urmat zile, săptămîni în care mama pendula între sentința doctoriței, care-i fusese pe larg explicată, și cea a profesorului, care-i fusese lapidar livrată. Au trecut 20 de ani. Tatăl meu, octogenar acum, e într-o formă fizică pe care eu, cu 30 de ani mai tînăr, nu o am, muncește grădina, conduce automobilul și dă mese prietenilor în curtea casei lui.

A doua întîmplare. Nu demult, un foarte drag prieten trecea prin simptome cumplite, greu de explicat. Nu putea dormi, pulsul urca la cer, febră, neplăceri digestive majore, „îmi arde tot corpul ca și cum sînt prăjit în ulei“. A început ample investigații. Din medic în medic a ajuns la un specialist renumit, care l-a consultat și i-a spus că, aproape sigur, are un anume gen de cancer care-l omoară repede. Prietenul meu, om tînăr, cu o familie splendidă și un copil adorabil, a intrat în panică. Firesc, cînd îți spune doctorul așa ceva. Căutînd soluții, împins de toți cei din jur, a ajuns pe la alți doctori. Pînă la urmă, nici vorbă de cancer – o ciudată carență de vitamine cuplată cu o gastrită.

Înainte de a trece mai departe, sublinez că atît pe tatăl meu, cît și pe prietenul meu i-au făcut bine tot doctorii. Tot specialiștii. Doar că alți specialiști.

Ce vreau să spun: există doctori care sînt atît de panicați și de speriați de ceea ce văd zilnic, încît aruncă imediat diagnostice terminale. Nu înseamnă că sînt nepricepuți. Înseamnă doar că sînt speriați și transmit sperietura lor pacienților. Eu înclin să cred că, paradoxal, asta este o formă bizară de empatie cu pacientul. Doctorul nu e „cobe“, căci în aceste cazuri lucrează alt gen de superstiție: „Dacă zic, nu se-mplinește“. Poate că lucrează și un mecanism psihologic perfect omenesc: dacă se întîmplă ceva rău, să fiu „acoperit“, eu am zis; dacă nu se întîmplă, cu atît mai bine. Nu judec! E omenește să gîndești așa, e omenește să nu-ți stăpînești frica propriei evaluări catastrofale și să o arunci imediat spre ceilalți într-un cunoscut mecanism compensator. Mulți dintre noi facem la fel în felurite împrejurări ale vieții. Medicii sînt, sufletește, mental și psihologic, exact ca noi. În plus, spre deosebire de noi, ei chiar văd zilnic nenorocirile pe care le diagnostichează, uneori incorect.

De cînd cu pandemia de COVID-19, ecranele noastre sînt asaltate de medici care adoră camera TV cel puțin la fel de mult pe cît își adoră meseria. Acești doctori cu os de vedete sînt, în general, de două feluri. Unii prevestesc nenorociri, apocalipse, prăbușiri și, întotdeauna, se tem. În general, ei susțin soluții radicale de genul lockdown-ului imediat, că altfel pierim. Alții, dimpotrivă, zburdă într-un fel de veselie stupefiantă: nu e mare lucru, e o răceală, tratamentul e simplu, vaccinarea în masă e dubioasă, trece cu paracetamol, masca mai rău face etc. Las la o parte ignoranții, căci ei pot spune ce vor după nepriceperea lor. Vorbesc acum doar despre medici. Aceste două poziții care se opun pînă la confruntare sînt exprimate de medici! Cum lupta cu COVID-ul s-a ideologizat, fiecare tabără promovează medicii „ei“. Forțele progresiste tind să promoveze doctorii înnegurați, forțele antiprogresiste răspund cu doctorii veseli.

Nu spun nici o secundă că dna Moldovan nu crede, onest, în ce spune. Ce face domnia-sa ca medic e perfect legitim. Așa cum diagnosticul doctoriței tatălui meu și al doctorului prietenului meu erau, în termenii cunoașterii lor, legitime. Nu asta este de discutat. Asta este doar de observat: se confirmă sau nu. După cum vedem, prognozele dnei Moldovan, cea care vedea lockdown-ul ca soluție potrivită, nu se confirmă. Omul, chiar și specialist, poate greși.

Ce a făcut ca secretar de stat, însă, nu prea mai e legitim. Dna Moldovan a produs un document „tehnic“ de natură să ducă spre o decizie de largă carantinare severă, pentru că dînsa crede în această soluție. Cu alte cuvinte, a decis o anume grilă de interpretare a unor date, altfel obiective (în fine, cît de obiective pot fi statisticile), într-un fel care să ducă, tot „obiectiv“, la soluția în care dînsa crede. Mai precis, a decis prin ucaz un anume – și nu altul! – mod de lectură a unor date, astfel încît soluția lockdown să se impună „de la sine“, cu forța legii. Or, asta nu mai e treabă de medic. E treabă de politician. Și dna Moldovan, ca politician, a greșit. De aceea, nimănui nu-i dă prin cap să o penalizeze profesional. Sancțiunea pe care a primit-o este politică. Ceea ce mie mi se pare absolut în regulă.

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Inamicul
Occidentul începe, încet-încet, să abandoneze iluziile că Rusia poate fi tratată altfel decît ca inamic.
Bătălia cu giganții jpeg
Și-am încălecat pe-o șa...
Au trecut 23 de ani de cînd am intrat pentru prima dată în redacția Dilemei.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Comunicare fără comunicare
Abilitatea de a perora fără să spui nimic e, pare-se, înzestrarea obligatorie a cuiva care vrea să-și asigure o carieră publică de succes.
Frica lui Putin jpeg
Monoteisme
Politeismul este relativ favorabil toleranței și pluralismului.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
De ce enervează claritatea morală și pe unii, și pe alții
Claritatea morală nu e limpezimea conștiinței emitente, ci limpezimea privirii asupra realității.
Hong Kong 1868 jpg
Hong Kong
În 1898, Marea Britanie și China au semnat un tratat prin care celei dintîi i se concesiona pentru încă 99 de ani orașul-port.
p 5 WC jpg
Cine și cum luptă cu inflația
Inflația nu este decît o „taxă” pe care o încasează statul și mediul economic și o plătesc consumatorii.
Iconofobie jpeg
Mă mir fără a fi uimit
Surpriza spirituală, generată de o realitate care te fascinează, îți stîrnește, instantaneu, curiozitatea, interesul adînc și, apoi, apetitul pentru cunoașterea ei.
„Cu bule“ jpeg
Șaiba
Nu știm exact cînd și de ce tocmai „șaiba” a devenit, în româna colocvială, emblema depreciativă a muncii manuale grele.
HCorches prel jpg
Un salut din Vama Veche
Am scris de multe ori despre nevoia schimbării grilelor de lectură, despre nevoia de a deschide, prin textele propuse spre studiu, căi de acces spre dezvoltarea personală și spre experiența cotidianului, despre nevoia de a folosi aceste texte în cheia valorilor contemporaneității.
p 7 jpg
Calea spre premodernitate a Rusiei
Putin „e chipul unei lumi pe care mintea occidentală contemporană nu o înțelege“.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Avort
Interzicerea avorturilor nu era o simplă lege restrictivă, ci devenise un instrument de represiune, de șantaj și teroare.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Locul în care democrația liberală s-a dus să moară
Instalat la putere la finalul anului trecut, cabinetul Petkov a promis ferm o ruptură cu trecutul de corupție și guvernare ineficientă.
Bătălia cu giganții jpeg
Cîte sortimente de brînză se produc în Franța?
Confruntat cu o asemenea blocadă, președintelui îi va fi foarte greu să guverneze în cel de-al doilea mandat.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Teme „riscante” ale dezbaterii religioase
Părintele Iustin Marchiș, de care mă leagă o viață de dialog spiritual, mi-a trimis, de curînd, mai multe pagini din textele protodiaconului Andrei Kuraev, teolog neconvențional al Bisericii Ortodoxe Ruse.
Frica lui Putin jpeg
Contrafactualități
Rămîne aproape întotdeauna în istorie un rest inexplicabil prin considerente pur raționale, prin forțe obiective, prin factori clasificabili și relevanți statistic ori prin determinisme sociale.
AFumurescu prel jpg
Pe repede-încet
Zilele acestea am ajuns în țară și m-am străduit din răsputeri, ca de fiece dată, să (re)înțeleg societatea românească.
o suta de ani in casa noastra cover opt jpg
Istorie pentru copii și prăjitură cu ouă
Cititorul este purtat printr-un întreg univers ilustrat de obiecte de epocă, toate care mai de care mai interesante, ce înfățișează poveștile și informațiile din text.
O mare invenție – contractul social jpeg
Este necesară schimbarea actualei forme de guvernămînt? (II)
Nu mai cred astăzi că forma de guvernămînt stabilită prin actuala Constituție este sursa disfuncționalităților și eșecurilor sistemului politic din România.
Iconofobie jpeg
Pesimistul, un personaj respectabil
Omul înțelept sesizează, în efemeritatea lucrurilor, prin extrapolare, vremelnicia întregii lumi și, ca atare, își poate permite să verse, compasiv, o lacrimă de regret.
„Cu bule“ jpeg
Urmăritori, adepți, follower(ș)i
Influența engleză actuală, mai ales cea manifestată în jargonul Internetului, poate produce anumite perplexități vorbitorilor din alte generații, atunci cînd schimbă sensurile uzuale și conotațiile pozitive sau negative ale cuvintelor.
HCorches prel jpg
Ce oferim și ce așteptăm
Predăm strungul în epoca informatizării.
p 7 WC jpg
Opt lecții ale războiului din Ucraina
Interdependența economică nu preîntîmpină războiul.
Un sport la Răsărit jpeg
Țiriac zice că îl vede pe Nadal murind pe terenul de tenis. Adică Nadal e muritor?
Ce va muri e o anumită idee despre sport, aceea că iei corpul tău, aşa cum l-ai clădit cu muncă şi apă plată, şi faci tot ce poţi pentru a învinge fără reproş.

Adevarul.ro

image
Muşcătura de viperă: ce nu ai voie să faci dacă eşti muşcat de acest şarpe veninos
Muşcătura de viperă poate fi gravă, ajungându-se la deces în lipsa intervenţiei prompte. Specialiştii explică ce trebuie făcut şi, mai ales, ce nu trebuie făcut într-o astfel de situaţie. Sunt, de asemenea, măsuri de prevenţie şi informaţii pe care orice amator de drumeţii ar trebui să le cunoască.
image
Un bărbat care şi-a înşelat soţia a fost obligat de judecători să-i achite despăgubiri de 20.000 euro
Un bărbat care şi-a înşelat soţia şi a lăsat-o fără avere a fost obligat de instanţă să-i plătească daune morale şi compensatorii în valoare totală de 20.000 euro.
image
Păţania neaşteptată a unei românce în Grecia. „Asta cu seriozitatea şi amabilitatea grecilor e doar un mit”
O româncă spera să petreacă un concediu de vis în Grecia, iar pentru asta şi-a rezervat din timp camere la un hotel de patru stele. Ajunsă acolo, turista a avut o surpriză neplăcută.

HIstoria.ro

image
Nașterea Partidului Țărănesc, în tranșeele de la Mărășești
În Primul Război Mondial, Mihalache se înscrie voluntar ca ofiţer în rezervă și se remarcă prin curaj și prin vitejie peste tot, dar mai cu seamă la Mărășești. Regele Ferdinand însuși îi prinde în piept ordinul „Mihai Viteazul“ pentru faptele sale de eroism.
image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.