Bleu de Gênes
Istoria-i peste tot. Cum sînt și blugii.
Ne plimbăm puțin prin Genova secolului al XVII-lea, printre negustori, marinari și mai ales printre bărcile acestora cu vele. Nu doar pentru că îmi plac mie velierele, ci și grație materialului din care erau făcute pînzele ambarcațiunilor, un fel de stofă rezistentă fabricată în Franța, în orașul Nîmes. Textila era numit serge de Nîmes, de unde provine numele denim (de Nîmes).
Rămînem în orașul-port unde, cu timpul, denimul a fost reinterpretat pentru a fi folosit și în alte scopuri, cum ar fi fabricarea de uniforme de lucru. Mai exact, era vopsit cu indigo adus din India. Noul produs a fost numit bleu de Gênes (Gênes = Genova sub administrație franceză). De aici, da, exact, s-a născut ulterior faimosul blue jeans. Materialul a fost importat în Europa și, se pare, și în alte părți ale lumii.
Apoi au intrat în poveste Jacob Davis și Levi Strauss. Jacob Davis era un croitor din Nevada, care făcea haine pentru muncitorii din fabrici, pentru mineri și pentru fermieri, iar Levi Strauss era un negustor german venit în New York, unde s-a implicat în afaceri cu haine și țesături. Cei doi au început să colaboreze.
Într-o zi, la domnul Davis a venit soția unui miner și l-a rugat să găsească o soluție pentru ca buzunarele pantalonilor de lucru ai soțului ei să nu se mai rupă atît de des. Buzunarele erau esențiale pentru muncitorii care lucrau în minele de aur. Croitorul s-a gîndit să le întărească cu ținte de metal. Soluția a funcționat, iar în scurt timp Jacob Davis și-a dat seama că ideea sa trebuie protejată cumva. Nu avea bani pentru toate actele necesare obținerii unui patent, așa că a apelat la ajutorul financiar al lui Levi Strauss, urmînd ca invenția să fie înregistrată pe numele amîndurora. Pe 20 mai 1873, cei doi au primit patentul pentru Îmbunătățirea fixării buzunarelor, la pantalonii cu două buzunare în față și unul în spate, cu nituri de cupru. Era un soi de certificat de naștere al blugilor.
Pînă prin 1896, pantalonii erau fabricați îndeosebi dintr-un doc maroniu, dar producția s-a îndreptat treptat spre denimul albastru amintit anterior și nu s-a mai oprit.
Restul este istorie. Care, evident, continuă.
Verificați în dulapuri.
Mihaela Simina este licențiată în istorie (specializarea Relații Internaționale), scriitor, coprezentator și coautor (comentariu și scenariu) al serialului documentar România construită.
Foto: flickr
