D-ale telecabinei

Publicat în Dilema Veche nr. 890 din 29 aprilie - 5 mai 2021
Comunismul se aplică din nou jpeg

Telecabina este un mijloc de transport în comun cu totul și cu totul aparte. Nu pentru că merge pe cablu, nu pentru că are la bază niște calcule inginerești uimitoare, nu pentru că este mai rapidă sau mai eficientă decît alte vehicule care străbat munții. Nu! La noi în țară, cel puțin, particularitatea de netăgăduit a telecabinei este aceea că duce largi categorii de indivizi în locuri în care aceștia n-ar ajunge altfel niciodată, locuri cu care ei n-au absolut nici un fel legătură, care-i umplu de mirare și în care nu știu cum să se comporte. Ca o navetă care ar transporta papuași pe Lună. Nu mă refer neapărat la așa-numita categorie a pantofarilor sau a paltonarilor, cum li se mai zice acelora care ajung pe munte îmbrăcați inadecvat, ci la aceia, nu puțini, inadecvați la mai toate capitolele, nu doar la acela vestimentar.

Telecabinele au apărut pe meleagurile patriei noastre cu ani buni înainte de Revoluție. Ele existau atunci cînd foarte puțini dintre noi aveau acces la zborurile cu avionul și cînd despre tehnologii avansate, ivite oarecum pe neașteptate precum laptop-ul sau smartphone-ul, nici nu putea fi vorba. Spun asta pentru că sînt o mulțime de oameni care, în ciuda școlii puține sau a unui fel de viață foarte simplu, au reușit cumva să se adapteze la zborul cu avionul sau la folosirea amintitelor tehnologii. Foarte mulți s-au învățat să meargă și cu automobilul (chiar dacă nu foarte agreabil), deși în comunism și asta era o „distracție” rezervată unei categorii destul de restrînse. Totuși, aș zice că telecabinele continuă să dețină și după zeci de ani un fel de supremație în ceea ce privește inadaptarea. Și probabil că veșnic neîncăpătoarea telecabină de la Bușteni rămîne cea mai relevantă.

Mi-am adus aminte de ea citind capitolul despre Munții Bucegi scris de istoricul Codruț Constantinescu într-o interesantă carte de călătorii (Liber în Europa, Editura Vremea, 2020). E descrisă acolo o experiență de anul trecut, chiar din timpul pandemiei: „La coadă se aflau încă cel puțin o sută de oameni. Înghesuiți, disperați să prindă telecabina. (...) Domlie, nu mai suplimientați tieliecabinili astea, să ajunjem și noi mai riepiede jos?, am auzit o voce exasperată de moldovean care credea că sistemul de transport montan seamănă cu cel de maxi-taxi din Roman. (...) În interior ne-am nimerit cu niște moldoveni care făceau tot posibilul să dovedească faptul că nu au nici cea mai mică cunoștință despre munte. Orice munte. Și care prezentau acea disperare a omului prost crescut de a intra în vorbă cu angajatul societății și care asigura permanență”.  

Am avut și eu o asemenea experiență, neverosimilă și de neuitat, prin anii ʼ80, cînd, la coada infernală de la aceeași stație – Babele –, o familie ne îndemna să-i împingem cu toată puterea pe cei dinaintea noastră, aflați pe scară, ca să ajungem mai repede. Ei chiar făceau asta, exact ca la o grămadă de rugby. Și erau foarte contrariați că noi, fiind în spatele lor, nu voiam să-i ajutăm. Își închipuiau, poate, că dacă-i mai tasezi pe oameni intră mai mulți la un transport. Atunci m-am crucit, acum, nu știu de ce, nu mă mir să aflu că aproape nimic nu s-a schimbat.

Știu că bieții însoțitori din cabină au devenit complet imuni la auzul acelorași comentarii, care se fac de zeci de ani, la aproape fiecare cursă: „Uite că vine una în sens invers”; „Sînt numai două”; „Aha, se întîlnesc la jumate, e același cablu, una urcă și alta coboară”; „Dacă se oprește acilea sus ce ne facem?”; „Ne scoate cu elicopterul”. Nu-i mai deranjează și nici nu-i mai amuză. E zgomotul de fond al meseriei lor. Reacționează doar la variații, precum cea apărută odată, în telecabina de la Sinaia (care e ceva mai folosită de schiori și mai puțin de categoria amintită), cînd cineva a văzut o urmă pe zăpadă și a exclamat: „Uite, jos, acolo, pare să fie o labă de urs!”. Cu o figură impasibilă, însoțitorul a replicat: „Domnule, poate să fie și o labă de om”.

Putem să ne gîndim că mersul cu telecabina e perceput ca un divertisment, unii vor să se distreze, sînt  relaxați, ca în caruselul de la bîlci, și nu-și mai cenzurează reacțiile. Odată ajunși sus, dau muzica tare, se simt bine, încep să se strige, să se alerge și să se împingă. Recunosc, poate, acolo, la altitudine, un mediu ancestral, fără semne ale civilizației, și le revin automat niște reflexe ancestrale. Își continuă apoi comportamentul și la coadă, și în interiorul telecabinei. E ca publicul care merge la film sau la teatru ca să se distreze cu orice preț și care rîde chiar și la drame. Dar, putem să ne gîndim și la „Proștii” lui Rebreanu, ăia care nu știau să ia trenul și care se pare că se nasc mereu.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Umbra lui Putin în România. Un cunoscut expert în securitate explică de ce am devenit o țintă pentru spionajul rusesc
Rusia a pornit un veritabil război hibrid împotriva NATO, iar România e una dintre ținte. Analistul Hari Bucur Marcu a explicat motivele pentru care serviciile ruse sunt hiperactive în zonă și de ce România reprezintă o țintă importantă pentru spionii Kremlinului.
image
Mulți voluntari străini au crezut că sunt pregătiți să lupte în Ucraina, dar s-au înșelat, spune un veteran american
Unii voluntari occidentali care s-au alăturat războiului din Ucraina au fost uciși după ce s-au înrolat presupunând eronat că lupta va fi ușoară, a declarat pentru Business Insider un veteran american care a luptat în Ucraina de la începutul invaziei și până în decembrie.
image
„Copiii spun lucruri trăznite“, momente de colecție: Nu s-a oprit din râs toată emisiunea VIDEO
Virgul Ianțu s-a amuzat copios alături de fiecare copil care a spus un lucru amuzant în cadrul show-lui de televiziune.

HIstoria.ro

image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.
image
O tentativă de sinucidere în închisoarea Pitești: Povestea dramatică a lui Nicolae Eșianu
Nicolae Eșianu s-a născut la Cluj în 1923. Tatăl, director la Banca Ardeleană, iar mama, profesoară. Școala primară o face la Sibiu și apoi Liceul Militar la Târgu Mureș. În 1942 își dă bacalaureatul la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu.