Hotel Ambos Mundos (II)

Publicat în Dilema Veche nr. 702 din 3-9 august 2017
Cum poate fi Bucureştiul capitală europeană a culturii? jpeg

– Salsa: celălalt corp –

Vă mai aduceți aminte, din episodul anterior, de scena cu britanicul dansînd în ploaie și încercînd să-și protejeze partenera cubaneză sub o umbrelă, în timp ce aceasta se rotea în jurul lui fugind de umbrelă, îl provoca, rîdea și dansa? Ei bine, astfel de scene se repetă la tot pasul. Într-o dimineață, de pildă, am ajuns mai devreme la micul dejun de pe splendida terasă a hotelului în care stăteam. Nu era încă nimeni. O chelneriță tînără își îngîna pentru ea o melodie și aducea la mese vrafurile de farfurii unduindu și trupul pe ritmul muzicii ei interioare. Cînd m-a văzut, a roșit puțin, s-a oprit o secundă, apoi a venit zîmbind provocator către mine și m-a invitat la dans.

Desigur, este și mult „performance“ pentru turiști, dar atunci miroase de la o poștă a Festivalul „Cîntarea Cubei“. Chiar și atunci, formațiile bune uită la un moment dat de turiști și se întorc în lumea lor, în corpurile lor. Îmi aduc aminte, de pildă, de o scenă de la un complex din Varadero, unde am stat altă perioadă de timp, și unde a venit o astfel de formație de „nueva tradición“ să-i încînte pe turiști. Aceștia chiar se mișcau, încîntați, fiecare în felul său. Într-un colț, retrasă, am zărit o cubaneză în vîrstă (să tot fi avut vreo șaptezeci de ani), mișcîndu se cu grație în ritm de salsa. Pe măsură ce se intensifica ritmul, mișcările ei deveneau tot mai ample, mai precise și, da, asta era: mai erotice! De acum, bătrînica dansa în lumea ei, în corpul ei – care era lumea ei. Orchestra a văzut-o și, brusc, a schimbat ritmul și tonalitatea. Turiștii au dispărut ca prin farmec, nu mai erau decît muzicienii și bătrîna cubaneză, în lumea lor. Căci, da, este o întreagă lume, cealaltă lume, a corpului neîncorsetat.

Tot ce înseamnă cultură și civilizație occidentală s-a născut sub semnul „corsetului“. Acesta apare odată cu creștinismul (care, și din acest punct de vedere, se înrudește cu islamismul): trupul trebuie „încorsetat“, adică stăpînit și controlat (mai ales cel al femeii), deoarece este întruparea păcatului. Corpul nu are deci voie să aibă o viață a sa, trecătoare, astfel încît să asigure viața veșnică a sufletului. „Civilizația“ occidentală, ne spune Norbert Elias, este, de fapt, lunga istorie a controlului corpului „natural“ pentru a l „încorseta“ în standardele spirituale ale corpului bine temperat. În secolul al XIX-lea apare corsetul propriu-zis, iar în 2017, acesta își face reapariția ca un „must-have“ al modei zilei. Eliberarea corpului, care începe prin 1960, aruncă acest corset al tuturor la vechiturile istoriei, însă doar pentru a permite fiecăruia să-și aleagă propria sa formă de „corset“ – și, astfel, de
(auto)con­trol. Acum, nu autoritatea (ecleziastică și/sau administrativă) își impune regula, ci societatea însăși, prin mòdele de consum pe care le propune – adică, în ultimă instanță, le impune: fitness, body-building, liposucție, diete etc. nu sînt decît forme invizibile de corset. Dansul eliberează și el corpul, renunță la regulile dansurilor de salon, de pereche etc., pentru a permite fiecăruia să danseze „liber de orice constrîngere“, așa cum simte. Și toți ajung să simtă și să danseze la fel – chiar dacă fiecare dansează de unul singur și doar pentru el. Dansul se mondializează și el, pe ritm de world music. Totul devine fusion, pentru a permite fiecăruia să se simtă el însuși în orice cultură alteră. O antropoloagă americană vorbea despre „eating the Other“ pentru a descrie pasiunea pentru bucătăriile etnice din orașele occidentale. Corespunzător, putem vorbi și despre „dancing the Other“ ca pasiune de a-l „încorpora“ pe Celălalt prin experiența existențială a dansurilor exotice. Dar există un soi de indecență a acestui plagiat corporal: nu poți să ieși, onest, din propriul corp, nu poți să dansezi ca altul, poți doar să-i imiți mișcările. Din acest punct de vedere, tentația hipsterilor pentru manele este un simulacru de dezîncorsetare, de dancing out of the box, echivalent corporal al thinking out of the box – un intermezzo mult visat al vieții in the box; dar, oricîtă jubilație de moment ar aduce, rămîne un plagiat între ridicol și grotesc.

În Cuba – și, cu certitudine, în multe alte părți similare –, realizezi că, într-un fel, nu există decît două feluri de dansuri pe lumea asta: de „salon“ și de „plantație“. Primele sînt elegante, dictate de reguli rafinate ale corpului încorsetat, celelalte sînt vii, expresii ale corpului „primitiv“, dar neîncorsetat. Uneori, dansurile de plantație sînt „creolizate“ și migrează în salon pentru a-l „elibera“, pentru a aduce pasiunea sau revolta, ca în cazul tangoului sau al vechiului rock’n’roll, cu origini afro-americane, dar atunci sînt curînd canonizate în „pași de dans“. Alteori, rezultatul mimetic este grotesc, ca în cazul muzicii latino devenite… macarena. Sau care este transformată, în general, în muzică latino comercială: nu știu cum fac, dar chiar și atunci cînd vor să fie pop sau rap, tot manele de telenovelă ies – un ritm pe care acum dansează o lume întreagă. Or, așa cum limba nu constă doar în a învăța cuvinte, nici dansul nu constă doar în a performa mișcări, oricît de bine le-ai învăța.

În Cuba, pe ferestrele mereu deschise (sau inexistente…) ale caselor, în baruri sau pe stradă, vezi femeile cubaneze indecent de „plinuțe“ pentru gustul occidental, care își provoacă soții cu nurii rotunjimilor lor debordante și citesc în ochii acestora iubirea pe care le-o poartă. Erotismul, nu sexualitatea, este parcă înscris cultural în corpurile lor; este o artă, desigur, dar nu o cosmetică. Mai mult: în Muzeul de Artă Cubaneză Contemporană, vulva este prezentă într-o mulțime de tablouri, fără însă cea mai mică urmă de indecență. Este aproape un principiu vital. Bărbatul este aducător de moarte, femeia este purtătoare de viață, existența umană este compunerea (copulația) celor două elemente. Această viziune a contopirii dintre Eros și Thanatos abundă în literatura latino-americană, pe care europenii, neștiind cum să o clasifice în canonul lor literar, au numit-o „realism magic“, cînd ea este, de fapt, doar sui generis realistă. În memoria mea livrescă, nimic nu egalează însă o scenă de acest gen din Conversație la Catedrala de Mario Vargas Llosa.

Pe tot parcursul șederii în Cuba, am fost fascinat de „celălalt corp“. Dar, ca să fiu onest, m-am bucurat să-mi regăsesc propriul corp odată întors acasă. Se pare că „spiritul“ este mai flexibil și ecumenic, dar corpul se dovedește a avea niște limite pe care le descoperi doar atunci cînd le depășești. Nu-mi rămîne deci decît să închei, parafrazîndu-l, școlărește, pe Pascal: Le corps a ses raisons que la raison ne connaît point!… 

Vintilă Mihăilescu este antropolog, pro­­fe­sor la Școala Națională de Științe Po­litice și Administrative. Cea mai recentă carte publicată: De ce este România astfel? (coord.), Editura Polirom, București, 2017.

15893136202 0a2c4f1f4b c jpg
Nici o asemănare între Comisia Europeană și regimul Ceaușescu
Contextul actual face ca, după 30 de ani, românii, alături de ceilalți europeni, de această dată, să se afle în situația în care să suporte o serie de restricții de consum nepopulare și dificile care le vor afecta nivelul de trai.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
À la guerre...
Campania declanșată împotriva Amnesty International este în cel mai bun caz ineficientă, în cel mai rău – dăunătoare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știi să faci?
Spiritul ciocoismului renaşte (supravieţuieşte) viguros pe scena noastră politică şi are la bază aceeaşi congenitală inaptitudine a noilor ciocoi pentru orice meserie determinată.
Frica lui Putin jpeg
Cele șapte zile ale miracolului
Miracolele sînt prin definiție nu numai încăpățînate, ci și cad nepoftite peste gazde.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Deșteptul proștilor
Mediul cel mai propice pentru a observa legătura fascinantă dintre prost și deșteptul lui și, în consecință, mediul de viață cel mai propice pentru deșteptul proștilor este Facebook.
04 Lord and Lady Somers + Prince Michael on Eastnor Castle Terrace  1937  jpg
Istoria în turneu
Istoria este vie. Și continuă. Trebuie doar să știi să surprinzi cadrele potrivite.
Iconofobie jpeg
Ego-disecții
Ce își cunoaște omul mai bine decît proprietatea, posesiunea (simbolică sau materială) cu care generează, gradual, raporturi de consubstanțialitate?
„Cu bule“ jpeg
Ciao, ciau, ceau
Probabil că la răspîndirea formulei de salut au contribuit, în anii de după al Doilea Război Mondial, muzica și filmele.
HCorches prel jpg
Orice sat are nevoie de bătrînii săi înțelepți
Cum să-i fidelizăm și să le oferim bucuria de a mai dărui din ceea ce au acumulat o viață?
p 7 Sediul Bancii Centrale Europene WC jpg
Sfîrșitul „mesei gratuite” în Uniunea Europeană
Pînă nu demult, Banca Centrală Europeană (BCE) putea să arunce realmente cu bani, pentru gestionarea problemelor din zona euro.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul nostru trece printr-o secetă sau, dimpotrivă, băltește?
Fotbalul nostru e ca un trenuleţ electric de jucărie. Arată bine, se mişcă bine şi reproduce destul de bine realitatea.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Summit NATO la Telega
Mergînd într-o zi la unele dintre aceste băi din Telega, la Șoimu, cu toată istoria asta în cap, nu mică mi-a fost mirarea să întîlnesc niște personaje interesante.
O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.