⬆
Dilemateca
Pagina 5
15 ani de Internet Archive: 3.000.000 de texte
Internet Archive (archive.org), pentru căutătorul serios de web, pentru cercetători, pentru istoricii şi curatorii Internetului şi în general pentru cei care au nostalgia unui acces liber şi universal la cultură, este o instituţie.
Bob nu-i aici
Dintre cele o mie şi una de fraze, anonime sau celebre, care-ar fi putut deveni prime fraze ale biografiei Robert de Niro. Portretul unei legende, John Parker a ales-o pe cea mai bună.
Balcanii: din cărţi şi de la faţa locului
O descoperire care mi-a făcut vara mai tonică şi un pic mai plină de vise a fost faptul că din Piaţa Constituţiei pleacă în fiecare zi, la ore fixe, un autocar către litoralul bulgăresc. Am profitat o singură dată de această opţiune, dar gîndul că ea rămîne valabilă tot sezonul (posibil şi în extrasezon) a fost liniştitor.
"Lovitura aceea între umeri şi gît" - Întîlniri cu Gellu Naum
"Lovitura aceea între umeri şi gît" este un vers dintr-o poezie a lui Gellu Naum şi conţine o trimitere la una dintre practicile spirituale (de "trezire") ale zen-ului. Învăţătorul, avînd un kyosaku (baston de bambus cu un capăt plat), aplică discipolilor adormiţi o lovitură peste umeri, ca să-i trezească.
Aveţi nostalgii?
Răspund: Mircea CĂRTĂRESCU • Radu Pavel GHEO • Marin MĂLAICU-HONDRARI • Dan C. MIHĂILESCU • O. NIMIGEAN • Lucian Dan TEODOROVICI
"Poeţii sînt ca aruncătorii de grenade defensive!"
Robert Şerban face de toate: scrie cărţi, conduce o editură de poezie, poate cea mai elegantă din ţară, precum şi un cotidian online, realizează de ani buni o emisiune TV, iar anul trecut a fost amfitrionul primei ediţii a Festivalului de vin şi literatură de la Timişoara... Mai presus de toate însă este poet.
Spumoasa şampanie şi talii de viespe
La fel ca Art Nouveau, Belle Époque rămîn cuvinte intraductibile, imposibil de înlocuit. În Franţa tuturor exceselor, ele se confundă pentru vecie cu un secol XIX muribund şi cu un strălucit început de secol XX: anul 1900 - strălucire, graţie, volute, plante încîrligate, doamne încorsetate, talii mai mult sau puţin de viespe, decolteuri profunde, domni mustăcioşi, în frac, cu garoafă la butonieră, valsînd într-o fermecătoare şi inocentă superficialitate.
Revel despre Brillat
Nerăbdătoare să ajung la subiect, de multe ori nu citesc prefaţa. În cazul Fiziologei gustului, am citit-o de la început şi am recitit-o ca pe un aperitiv la ospăţul ce avea să urmeze.
"Cum să adăugăm o digresiune unei cărţi care este ea însăşi o digresiune?" Aşa îşi începe prefaţa succintă, dar plină de spirit, Jean-François Revel (...)
Doamna cu stridii
Nu-mi aduc aminte cum a ajuns cartea în biblioteca mea. M-a intrigat probabil bizareria titlului: La biographie sentimentale de l'huître (Biografia sentimentală a stridiei).
Ioana AVĂDANI - traducătoare şi director executiv la CJI
Pe Ioana Avădani o ştiţi din Dilema veche: scrie din cînd în cînd despre bolile presei, despre problemele jurnaliştilor, despre limitele libertăţii de exprimare; ca directoare a Centrului pentru Jurnalism Independent, le ştie foarte bine. Tot în Dilema veche au apărut şi Scrisorile din New Orleans ale lui Andrei Codrescu: cele mai multe Scrisori erau texte pe care poetul le rostea la rubrica lui săptămînală de la National Public Radio. În română, toate aceste articole, precum şi multe dintre căr
"Scriu dintr-un fel de vinovată dependenţă, dar şi din plăcere"
A debutat în volumul colectiv cult Desant '83 şi este unul dintre cei mai longevivi comentatori politici dintre scriitorii români. Cristian Teodorescu a scris cinci cărţi de proză, toate premiate, a lucrat la Radio Europa Liberă şi la revistele Contemporanul, România literară, Avantaje, Cultura, Cotidianul şi Academia Caţavencu. Anul trecut a publicat al şaselea volum: romanul Medgidia, oraşul de apoi, probabil cea mai bună carte de proză din 2009.
Ce gust au cărţile
Expresia "să te pui cu burta pe carte" trimite nu la o postură de lectură, cît mai degrabă pare un îndemn care are sensul "să mănînci cartea", adică să asimilezi învăţătura ca şi cum ar fi un aliment. Analogia carte-hrană decurge, nu în ultimul rînd, şi din participarea corpului la actul lecturii. Cititul, mai ales cu voce tare, a fost asemănat mestecatului hranei, urmat de înghiţire, de digestie şi de încorporare a textului. Imaginile alimentare ale cărţii şi ale lecturii sînt prezente şi în li
Practici de lectură
Cititul ni se pare "natural", la fel ca respiratul sau mersul pe jos, o deprindere universală, desfăşurată după aceleaşi reguli, atît în zilele noastre, cît şi în trecutul mai mult sau mai puţin îndepărtat. Este însă suficient să aruncăm o privire asupra unei pagini dintr-o carte manuscrisă din secolul al XIV-lea pentru a ne da seama că maniera în care era citită diferă foarte mult faţă de obişnuinţele cititorului de azi. Practicile şi gesturile lecturii s-au schimbat de-a lungul timpului, odată
Cum citeau femeile. Reprezentări ale lecturii feminine
În anul 2006 a apărut la editura pariziană Flammarion o carte-album, alcătuită de Laure Adler şi Stefan Bollman, cu un titlu incitant: Les femmes qui lisent sont dangereuses (Femeile care citesc sînt primejdioase). Bogatul corpus de imagini, acoperind secolele XIV-XX, dezvăluie o terra incognita: practicile lecturii feminine în societăţile de altădată. Deşi domeniul istoriei practicilor de lectură este în continuă expansiune, studiile care analizează habitus-urile lecturii în mod diferenţiat pen
Patty
Să zicem că Dilemateca s-ar vinde la pachet cu un minidispozitiv YouTube, capabil să proiecteze clipuri pe cea mai apropiată suprafaţă plană din apropierea dvs. (o masă, un zid, o foaie de hîrtie, o coloană vertebrală şi ce mai e în jurul ei). Ar fi atît de deştept, încît, după ce aţi scanat cu el textul pe care îl citiţi, v-ar arăta clipurile de pe YouTube care se potrivesc cel mai bine cu lectura dvs.
De peste 2000 de ani
Adoptarea Internetului şi world wide web-ului a fost una restrînsă la început. Hackerii (adică meşteşugarii codului), elita academică din computer science şi oamenii de afaceri au format minoritatea care a adoptat noua tehnologie pentru că a răspuns nevoilor ei, adică o comunicare rapidă a informaţiei şi/sau posibilitatea de a tranzacţiona cu costuri mici.
"Cîte bunătăţi ne oferă lumile trecute!" - interviu cu Ioana PÂRVULESCU
Ioana Pârvulescu urmează sfatul pe care ea însăşi îl propune într-un ghid al nonconformistului publicat în volumul Întoarcere în secolul 21: "În lumea de azi, a turmei, avangardistul ar trăi în orice altă epocă în afară de azi" şi se refugiază În intimitatea secolului 19 şi într-o Întoarcere în Bucureştiul interbelic.
Aveţi superstiţii?
Răspund: Emil BRUMARU • Magda CÂRNECI • Marius CHIVU • Sorin GHERGUŢ • Florin IARU • Diana IEPURE • Doina IOANID • Ana Maria SANDU • Dan STANCIU • Radu VANCU
Reactorul nuclear al lui Jung
Fără îndoială, Cartea Roşie a lui C.G. Jung este evenimentul editorial major al ultimilor ani şi în România. Caligrafiată de Jung însuşi cu litere gotice şi însoţită de desene, mandale, picturi elaborate, Cartea roşie a fost pentru mult timp cartea secretă a inconştientului jungian, „Sfîntul Graal al Inconştientului“ sau „reactorul nuclear al tuturor operelor sale“, cum a numit-o istoricul şi îngrijitorul ediţiei prime, profesorul Sonu Shamdasani.
Cartolleria
Am ajuns tîrziu să vizitez Cartolleria – cartolleria.tumblr.com –, dar poate că nici acum nu ştiu ce am vizitat. Ar putea fi un spaţiu imaginar al istoriei analogice. Sau o zonă a speciilor pe cale de dispariţie. Este, posibil, arhiva vie a galaxiei Gutenberg realizată de un curator invizibil care caută, în adîncimile nebănuite din digitalia, toate urmele lumii vechi.
Cunoştinţe
De 90 şi ceva de ani, The New Yorker se deschide cu secţiunea „The Talk of the Town“. Cinci texte scurte despre cele mai discutate subiecte/personaje ale momentului, scrise nu din avion, cu distanţa la care sînt obligaţi jurnaliştii de la publicaţii mai mici, ci de pe poziţii de egalitate, după improbabile întîlniri între patru ochi.
„Viitorul este altundeva decît în Occident!“
Michel Onfray este filozoful francez contemporan cel mai bine cunoscut de către marele public, graţie scriiturii sale seducătoare şi unui stil de reflecţie orientat înspre subiecte iconoclaste. Susţine cursuri la Universitatea Populară din Caen, al cărei fondator este, şi se descrie ca fiind un hedonist, ateu, libertarian şi anarhist de stînga.
Mircea Eliade şi Zoharul: nisipuri mişcătoare
Începînd cu anul 1938, Mircea Eliade a revenit, în multe dintre scrierile sale despre religie, la semnificaţia pe care a găsit-o în diversele mituri ale androginului – o temă ce integrează, potrivit interpretărilor sale, unele dintre cele mai importante idealuri ale religiilor arhaice.
Socialist-Capitalist Network
La ceva timp de la publicarea în această revistă a articolului despre bazele „teoretice“ ale existenţei realismului socialist-capitalist în România, este poate momentul să propun cîteva exemple relevante dintre autorii şi creaţiile care ar putea fi parte din această manieră originală de a vedea lumea înconjurătoare. Mai ales că în perioada scursă au apărut mai multe demersuri artistice care pot fi explicate de conceptul amintit.
Ce să citim vara asta
Răspund: Laura ALBULESCU • Ana ANTONESCU • Mihaela COMAN • Oana DUMITRU • Claudia FITCOSCHI • Roxana PETRESCU • Florina PÎRJOL • Tiberiu STAMATE
Ziua offline
Că ne bazăm pe o tehnologie aşa fragilă şi incontrolabilă ca Internetul (din marea familie a tehnologiilor electronice) e un lucru cunoscut. În lipsa unui terminal conectat, ne putem simţi mintea înjumătăţită sau excluşi, în afara lumii etc. Poate semăna cu o stare de febră, în anumite cazuri.
Parisul visat
Tuturor ne-ar plăcea să trăim în altă parte. N-am întîlnit pe nimeni care să fie pe deplin mulţumit de aici-şi-acum-ul lui (şi, sincer, mulţumirile de sine sînt întotdeauna plictisitoare). Pentru mine, viaţa visată e Parisul. Parisul din anii ’20 sau, dacă nu se poate şi nu se poate, Parisul de azi.
Cum a fost la prima traducere?
Răspund: Ioan GROŞAN • Dan LUNGU • Răzvan PETRESCU • Ioan Es. POP • Andra ROTARU • Cecilia ŞTEFĂNESCU • Lucian Dan TEODOROVICI
„Arta modernă este o afacere a libertăţii“ – interviu cu Daniel VIGHI
Scriitorul timişorean Daniel Vighi conduce de zece ani gruparea culturală „Ariergarda“, însă membrii acesteia au trecut de mult de faza cenaclurilor literare şi a atelierelor de scris creator. Filmele documentare cu boemii oraşului, cu uliţe şi castele, dicţionarul de poeţi alcoolici, sărbătorile străzilor vechi sau chiar urmărirea unui criminal de război – acestea sînt doar cîteva dintre activităţile grupării.
BD: una din ultimele speranţe ale cinematografului vizionar
La capătul decadei 2000, putem conchide că cele mai importante (şi mai de succes) tendinţe strategice din industria cinematografică au fost remake-urile şi ecranizările după benzi desenate. În ce priveşte prima direcţie, nimic interesant nu se poate ascunde în spatele ei, decît cel mult dorinţa de actualizare a valorilor de producţie.
Interferenţe între A Şaptea şi A Noua Artă
Încă de la naşterea lor, acum mai bine de un secol, cele două arte surori, banda desenată şi cinematografia, au crescut (evoluat) împreună, „împrumutîndu-şi“ de multe ori părinţii (scenarişti, desenatori, actori) şi hainele (tehnicile de realizare, subiectele şi personajele).
„Jocul de smarald“ al destinului
La fel ca magistrul său Mircea Eliade, I.P. Culianu a descoperit de timpuriu puterea de atracţie a cîmpurilor magnetice ale misterului şi magiei. Fratele Elis, cum i se mai spunea în cercul restrîns al prietenilor din facultate, avea ceva de „mag modern“, iniţiat în teoriile de graniţă ale fizicii, dar şi în arcanele ştiinţelor oculte, între care astrologia ocupa un loc important.
Jean Clair despre „iarna culturii“
Jean Clair, membru al Academiei Franceze, critic de artă, a condus mai multe muzee din Franţa şi SUA, a fost directorul Bienalei de la Veneţia cu ocazia centenarului acesteia. A organizat expoziţii de mare anvergură, învestite cu toate particularităţile unor exegeze personale. Este autorul a numeroase eseuri consacrate artei şi situate, de cele mai multe ori, în răspăr cu nonconformismul dominant şi chiar oficializat.
Ion Bănşoiu - directorul Editurii Paideia
O casă veche, fără etaj, undeva, în zona Batiştei. În încăpere miroase a hîrtie, a clei, a cerneluri şi a băuturi fine. Piesele de mobilier, şubrede şi desperecheate, gem de povara anilor şi de sarcina pe care o duc: zeci de cărţi masive, îmbrăcate în piei groase, cu nişte cotoare cît tocul uşii de groase, stau adunate în stive, una peste alta.
„Pessoa a şi trăit literatura“ - interviu cu Dinu FLAMÂND
"Pessoa era un umil funcţionar, slab, cu nişte ochelari rotunzi (ce ciudat este că secolul al XX-lea a excelat în funcţionari benigni, dar geniali, funcţionari şterşi: Kafka era un funcţionar şters, Urmuz la fel, şi atîţia alţii), cunoscut de cîţiva care îl ştiau mai cu seamă din articole de ziar. Debutase ca un strălucit critic literar, scria articole pe teme de actualitate."
Primul televizor / prima amintire de la TV
Răspund: Constantin ABĂLUŢĂ • Adriana BABEŢI • Marius CHIVU • Emilian GALAICU-PĂUN • Angela MARINESCU • Dan C. MIHĂILESCU • O. NIMIGEAN • Ioana PÂRVULESCU • Daniel VIGHI
Hermeneutica binaro-fractalică a „ultimului Culianu“
Pentru a-şi expune convingător şi atractiv noua sa metodă de cercetare a religiilor, magiei, a extazului şi a culturii în general, Culianu recurge la un exemplu notoriu. Un gangster vestit din Chicago folosea o metodă foarte simplă pentru a decide în situaţiile create de viaţă: dădea cu banul: „Cap însemna da, pajură nu“4. O singură dată alegerea a fost greşită, iar consecinţele au fost fatale.
Adaptări
Rubrica asta trebuia să înceapă ca un banc: un critic român, unul francez şi unul american se întîlnesc şi... Continuarea deja nu mai conta, pentru că v-aş fi captat atenţia şi succesul ar fi fost asigurat. Dar Jacky Goldberg, regizor, producător şi critic de film la Les Inrockuptibles, a uitat să mai scrie.
Olimpiadele cenzurii, faza pe Internet
Conform acestei hărţi, cele mai libere state din lume privind conţinutul online sînt cîteva din America de Sud şi Africa, alături de Mongolia şi Republica Moldova (da, Moldova e în top!).
Cărţi frumoase
Duminca Floriilor, pe strada Spătarului e pustiu şi linişte. Soare, case frumoase şi cîţiva oameni care par să se plimbe. La o privire atentă îi vezi cum se uită la numerele clădirilor şi cum se furişează, la un moment dat, prin uşa unui bloc, urcă scările pînă la etajul 2, unde o uşă gata deschisă le face cu ochiul. Înăuntru, ce să vezi?
„Trăim în fundul unui Infern unde fiecare zi e un Miracol“
„N-am ştiut că Cioran-copil a cîntat la vioară“ şopteşte cineva în sală privind, pe ecran, o mărturie a fratelui, Aurel Cioran. Dar că Cioran ar fi vrut să fie spaniol? Fernando Savater zîmbeşte lucid, evocînd 20 de ani de prietenie: „Nu am crezut deloc că îl fascinau comentariile mele pasionate despre ultimii ani de franchism sau primii de democraţie; îl fascina referinţa precisă la acea ţară, Spania.“
„Vă închipuiţi că filozofia a ajuns în ceasul în care-şi dă ultima suflare?“
Este unul dintre cei mai originali gînditori francezi contemporani, îmbinînd în mod strălucit o profundă cunoaştere a marii filozofii clasice cu abordări iconoclaste ale unor teme neobişnuite, precum istoria boxului, problema ucigaşilor în serie sau moartea lui Ludovic al XVI-lea. Istoric al filozofiei, specialist în filozofia germană, Alexis Philonenko a primit, în 1991, pentru volumul său Istoria boxului, Marele Premiu al Cărţii de Sport acordat de Asociaţia Scriitorilor Spor
Spiritul nipon în semne şi însemnări
„Tuşul, îmbibînd pensula, o însufleţeşte; pensula, folosind tuşul, îl înzestrează cu spirit... Stă în puterea omului să dea chip şi viaţă, altminteri cum ar putea scoate la lumină, din pensulă şi tuş, o realitate atît de vie?“ Shi Tao – Cartea măsurii de mijloc
Cum e la debut?
„Dintre toate evenimentele care au loc în viaţa unui om, publicarea primului volum de versuri este cel mai insignifiant. Dar, chiar dacă asta nu contează pentru nimeni, autorul simte destulă nelinişte.“
Herman MELVILLE
There is no small-talk in Jerusalem... Ierusalimul cu doi scriitori
Am fost sfătuit să ajung la ceremonia de decernare a Jerusalem Prize cu jumătate de oră mai devreme. Eram deja obişnuit cu toate controalele şi verificările, însă prezenţa lui Shimon Peres şi a primarului Ierusalimului nu putea decît să le dubleze eforturile, aşa că am luat sfatul în serios.
Fukushima, mon amour
Cînd scriu aceste rînduri, reactorele nucleare ale Japoniei nu vor să se răcească. Acum toată lumea ştie cum arată un reactor, ce s-a întîmplat cu sistemul de răcire etc. Am văzut în cinci zile peste 20 de infografice care explică pe înţelesul oricui tehnologia şi riscul aferent
„Altădată oamenii şi-ar fi dat viaţa pentru sublim“
„Ultimul Culianu“ e legat de Cabala, de revenirea la aceasta. Există documente publicate, dar care nu au fost luate în seamă, nu înţeleg din ce motiv.
Critica literară la ora culturii de masă - diviziunea mitotică a criticii contemporane -
E mai grav pentru un critic să se exprime greşit despre literatură într-un eseu, sau să greşească un „diagnostic de autor“?
Cum preferaţi Paradisul?
Răspund: Emil BRUMARU • Ruxandra CESEREANU • Rita CHIRIAN • Marin MĂLAICU-HONDRARI • Letiţia ILEA • Ioana NICOLAIE • Bogdan O. POPESCU • Adina ROSETTI • Ana Maria SANDU • Dan STANCIU • Radu ŢUCULESCU
Patru proze inedite
Sorin Stoica (n. 27 iulie 1978 – m. 6 ianuarie 2006) a absolvit Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării a Universităţii Bucureşti, a fost preparator la Catedra de Antropologie Culturală a Facultăţii de Jurnalism şi asistent cercetător la Muzeul Ţăranului Român. Cu peste 50 de recenzii şi cronici literare, romanul său din 2002, Dincolo de frontiere, este considerat primul mare succes al literaturii noului val.