Cărţi frumoase
(apărut în Dilemateca, anul VI, nr. 60, mai 2011)
Duminca Floriilor, pe strada Spătarului e pustiu şi linişte. Soare, case frumoase şi cîţiva oameni care par să se plimbe. La o privire atentă îi vezi cum se uită la numerele clădirilor şi cum se furişează, la un moment dat, prin uşa unui bloc, urcă scările pînă la etajul 2, unde o uşă gata deschisă le face cu ochiul. Înăuntru, ce să vezi? – alţi oameni care stau în picioare şi frunzăresc nişte cărţi aşezate pe nişte mese, se discută în şoaptă, se circulă alene de la o masă la alta, se fac fotografii, unii pleacă mulţumind frumos, alţii noi intră, şi tot aşa, pînă seara, după ora 8. În mod bizar, nu se cumpără nimic.
Tocmai v-am descris cea mai recentă expoziţie „Best German Book Design“ pe care Centrul de Carte Germană a organizat-o împreună cu prietenii de la „Atelierul de grafică“. Este vorba de titlurile laureate ale concursului cu acelaşi nume care are loc în fiecare an în Germania. Cu o tradiţie de 60 de ani, concursul este unul dintre evenimentele mult aşteptate de către lumea cărţii: sutele de titluri depuse anual sînt dovada că fiecare editor îşi face o datorie de onoare de a participa cît mai des – implicit de a căuta în permanenţă să îşi îmbunătăţească calitatea execuţiei grafice a cărţilor pe care le produce. Ce fascinează la aceste colecţii – în fiecare an laureatele sînt între 30 şi 40 de titluri – este varietatea lor. Ele nu sînt „cărţi obiect“, aşa cum ne-am putea aştepta, ci titluri alese din toate categoriile tematice aflate pe piaţă (beletristică, carte de copii, albume, manuale, carte de artă etc.), ele se găsesc oriunde de vînzare, înscriindu-se, aşadar, în firescul pieţei. Biroul nostru a avut privilegiul să poată expune laureatele concursurilor ultimilor ani, în multe locuri din Bucureşti şi provincie.
Secte secrete
De astă dată, am optat pentru această variantă „de nişă“ deoarece am dorit să ajungem cît mai nemijlocit la beneficiari, să le punem bunătăţile pe masă, în propria casă. Nu ştiu cît impact au avut expoziţiile pe care le-am organizat în alţi ani, în galeriile bucureştene – acum, în schimb, avem şansa să cunoaştem aproape fiecare membru în parte al acestei secte secrete care se cheamă pasionaţii de grafică de carte. Ştiu, o să spuneţi că nu ajungem la publicul larg, dar nu acolo trebuie ajuns – deocamdată, cel puţin –, ci la oamenii breslei, la cei care trebuie să ne bucure cu cărţi frumoase făcute la noi, şi aceştia din păcate sînt prea puţini şi tot mai dezamăgiţi. Un concurs şi o expoziţie de acest gen pot ajuta şi la păstrarea moralului şi a încrederii în sine a designer-ului de carte – susţine Uta Schneider, directoarea Fundaţiei Buchkunst care organizează competiţia „Best German Book Design“.
Motivele pentru care tinerii graficieni români se grăbesc să intre în agenţiile de publicitate şi abia în ultimă instanţă se duc într-o editură sînt probabil bine cunoscute sau măcar uşor de intuit. Nu vă gîndiţi în primul rînd la bani, ci la o atitudine din partea editorilor care ar trebui să aibă mai mult de-a face cu recunoaşterea talentului, cu încurajarea lui şi, de ce nu, cu respectul pentru o meserie deloc neglijabilă în „procesul de creare a cărţii“. O să spuneţi că „graficienii atît sînt în stare să dea, atît îi duce capul, alţii n-avem“. Atunci o să vă întreb de ce reclamele, grafica publicitară, în general, „fac faţă“ – cum se spune –, sînt creative, cu vervă, sînt la zi cu ce se face prin alte părţi, şi de ce coperţile şi layout-ul cărţilor de la noi sînt aşa cum sînt, decente, în cel mai bun caz, şi nimic mai mult. În mod straniu, aceeaşi senzaţie o am şi în legătură cu afişele cu tematică culturală.
Ce fac editorii?
De ce un afiş de teatru din ziua de azi mă face să mă îndoiesc de mine însămi, ba chiar şi de Shakespeare sau Ionesco, ale căror nume nu au ce căuta pe acele hîrtii lipite pe pereţi? Să însemne asta că „publicitarii“ sînt mai deschişi, mai dornici să-i sprijine pe tinerii graficieni, în ideea de a veni mereu cu ceva nou, de a privi peste marginea farfuriei, cum spun nemţii? Şi editorii, editorii ce fac? Sînt oare prudenţi din pricina vînzărilor, a păstrării imaginii deja formate şi a unei respectabilităţi prost înţelese? Nu ştim, dar poate nu ar fi rău să încercăm să aflăm aceste lucruri, dacă vrem ca „tineretul ăsta“ să nu se prăbuşească definitiv pe net în căutarea unor reclame cool.
Urăsc cîrcoteala de dragul cîrcotelii, aşadar declar cu mîna pe inimă că există book designeri care fac astăzi în România cărţi minunate – de la beletristică, non-fiction, business, albume sau carte de copii – pe care cunoscătorii şi le arată bucuroşi unii, altora, pe la vreun tîrg de carte. Dar sînt – cum spuneam – o sectă, o mînă de oameni pe care uităm să-i lăudăm, să-i batem pe umăr, să le dăm un premiu de încurajare sau măcar să le cumpărăm cărţile. Pe unii dintre ei îi puteţi întîlni, în schimb, pe strada Spătarului, la vreuna dintre expoziţiile de book design şi le puteţi face cu ochiul, aşa, ca între cunoscători.
P.S. La Tîrgul de Carte Bookarest, s-au acordat, cîţiva ani la rînd, Premiile Asociaţiei Editorilor din România. Printre multele categorii figurau, mai mult decît onorabil, şi cîteva premii de design de carte.
______
Ioana Gruenwald este directoarea Centrului de Carte Germană, birou al Tîrgului de Carte de la Frankfurt; organizează de şase ani ateliere pe teme legate de book design.
