Dilemateca

Răspund: Liliana ARMAŞU • Vladimir BEŞLEAGĂ • Aureliu BUSUIOC • Grigore CHIPER • Dumitru CRUDU • Maria-Paula ERIZANU • Emilian GALAICU-PĂUN • Diana IEPURE • Eugen LUNGU • Ana RAPCEA • Maria ŞLEAHTIŢCHI • Mihail VAKULOVSKI

Prin trecerea de la cititul pe hîrtie la lectura în medii electronice, regret tot mai mult obiceiul vechi şi simpatic de a frunzări o revistă sau o carte.

David Eagleman este un cunoscut neuropsiholog american din generaţia mai tînără (a împlinit 40 de ani). În 2009 a publicat o carte, Sum (Eu sînt), care a avut succes în lumea anglo-saxonă. Genul ei literar este greu de definit. Să zicem că face parte din aceea a speculaţiilor metafizice.

Nu sînt singurul care ar vrea ca Internetul să dispară. Să văd cum într-o zi acţiunile de la Google devin doar oo, iar miliardarii ruşi, care se scaldă în datele noastre personale pe Facebook, să facă apoplexie. Mi-aş dori ca toţi bloggerii să iasă în stradă şi să scrie pe ziduri ce au de zis, studenţii să se întoarcă în biblioteci, inginerii de sistem să mai pună mîna pe lopată, iar agenţiile de PR fi-vor arheologie.

Unul dintre cei mai buni dramaturgi români contemporani e absolvent de Fizică. Rigoarea şi spiritul critic ale savantului sînt şi însuşirile autorului dramatic Vlad Zografi. Textele sale au ceva din precizia unui tratat; şi vorbesc despre lucruri accesibile doar celor care vor să înţeleagă mai mult. Acelaşi Vlad Zografi este şi coordonatorul colecţiei de cărţi de ştiinţă de la Editura Humanitas.

Cu exact 150 de ani în urmă, în ziua de 3 aprilie 1862, apăreau primele două tomuri din romanul Mizerabilii, conform unui plan de marketing, cum am spune astăzi, perfect pus la punct: extrase din roman publicate în presă, însoţite de cronici şi articole elogioase. În mod aproape simultan, monumentala frescă romanescă apărea în portugheză, italiană şi greacă. Opera lui Victor Hugo a cunoscut nenumărate reeditări, a inspirat peste o sută de adaptări cinematografice şi tot atîtea opere, filme

Pentru generaţia mea, reclama are gustul fructului oprit. Dacă în anii '60 ai secolului trecut tot mai vedeai cîte o publicitate, de preferinţă cubaneză, Havana Club sau Kuba libre, mai tîrziu, pînă în 1990, gazetele comuniste şi anemicele programe de televiziune n-au mai permis jocul primejdios al reclamei. Primejdios pentru că refuză tăvălugul care nivelează tot ce ar putea ieşi în evidenţă şi aduce aminte de comerţul liber, de omul liber, de proprietatea privată, de trecutul prohibit.

Răspund: Emil BRUMARU • Sorin GHERGUŢ • Diana IEPURE • Florin LĂZĂRESCU • Dan LUNGU • Cezar PAUL-BĂDESCU • Adina ROSETTI • Lucian Dan TEODOROVICI • Răzvan ŢUPA

Trăim o vreme în care "proprietatea intelectuală" a devenit mai importantă decît proprietatea asupra corpului, cea fizică şi cea materială, o vreme în care totul e informaţional, dar nu ştim ce să mai credem, un timp al ciocnirilor şi contradicţiilor (foarte anatagonice de această dată)

De Crăciun mi-am făcut cadou un e-book. Am preferat modelul propus de Amazon, deşi este predominant anglofon, iar eu citesc mai mult în alte limbi. Cred că am fost victima publicităţii şi a uşurinţei cu care poţi cumpăra acest model.

A devenit un clişeu "argumentul" că, între lectura pe hîrtie şi lectura online, o preferăm pe prima, pentru că "simţim mirosul hîrtiei proaspăt tipărite, auzim foşnetul paginilor, pipăim coperta lucioasă" ş.a.m.d.

Despre "modelul suedez" s-a tot vorbit în România prin anii '90: e socialismul călduţ care ne face cu ochiul dintr-o ţară în care e iarnă şase luni pe an; e o îngemănare fericită de liberalism economic şi responsabilitate socială; e bunăstarea generală garantată de un stat bogat şi bine administrat. Pardoxul e că, deşi funcţionează atît de bine, modelul suedez nu poate fi aplicat nicăieri în altă parte. Carmen Vioreanu l-a învăţat din cărţi, din teatru şi din şederi repetate în Suedia.

Există o revistă care merită mai mult decît oricare alta să fie aşezată în Biblioteca Paradiso. Da, mai mult chiar decît Cahiers du cinéma, mult mai mult. Apare din 1932, e publicată de British Film Institute şi e enervant de bine scrisă...

Pe asta trebuie s-o povestesc pe scurt: Nu de mult am fost la Bucureşti şi în avionul spre casă, care va să zică spre Düsseldorf, citeam foarte prins Zen, formidabilul jurnal al lui Cărtărescu, căci fără doar şi poate cartea îmi oferea un multiplu potenţial de identificare, de exemplu în fragmentele de asistare neputincioasă la propria îmbătrînire.

Marile pericole care ameninţă democraţia nu vin de la rivalii săi din exterior - fascism, comunism sau terorism -, democraţia se află în situaţia de a genera ea însăşi forţele care o ameninţă. Noutatea absolută a perioadei contemporane constă în aceea că aceste forţe născute în sînul democraţiei sînt superioare celor care o atacă din exterior. În ultima sa carte, Les ennemis intimes de la démocratie (Robert Laffont, Paris, 2012), Tzvetan Todorov analizează cu erudiţie şi metodă problemele lumii

Răspund: Crista BILCIU • Bianca BURŢA-CERNAT • Val CHIMIC • Adina DINIŢOIU • Andrei DÓSA • Gabriela GHEORGHIŞOR • Alex GOLDIŞ • Matei HUTOPILA • Medeea IANCU • Florin IRIMIA • Vlad MIXICH • George NECHITA • Vlad Ioan TĂUŞANCE

Recitind de curînd Lacrimi şi sfinţi de Cioran (o carte căreia i s-a făcut, la apariţie, în 1937, un infam proces de impietate, aşa cum aminteşte Marta Petreu), am căzut peste următorul concis aforism: Singurul argument împotriva nemuririi este plictiseala. Din aceasta pleacă de altfel toate negaţiunile vieţii, toate probele defavorabile existenţei.

Gutenberg inventează maşina de tipar cu scopul de a duce mai departe cuvîntul lui Dumnezeu (aka Biblia), dar în primii 50 de ani ai tiparului (cunoscuţi şi ca perioadă a incunabulelor) cartea laică depăşeşte ca titluri şi număr de exemplare cartea bisericească.

În afară de sfîrşitul lumii, desigur. Sau pînă la sfîrşitul lumii. (Şi nu, nu cred c-o să renunţ prea curînd la glumiţa cu deadline-ul total, e revigorantă, îţi pune sîngele în mişcare şi-ţi dă senzaţia că mai ai atîtea lucruri de făcut.)

Printre multele lamentări din categoria "de ce nu avem şi noi..., aşa cum au ei...", adaug şi eu una (deşi, în principiu, n-am obiceiul). Ce statut au la noi autorii care practică genurile "mici", textele lejere, populare, dar care, în alte locuri, generează nu doar succes comercial, ci şi (uneori) literatură de bună calitate?

Editura Flammarion publică un masiv volum de Poésies complètes de Tristan Tzara, ediţie îngrijită şi prezentată de Henri Béhar. 1740 de pagini pe "hîrtie de Biblie", menite să restituie statura poetului Tzara, obturată de notorietatea mondială a ipostazei de inventator şi promotor al mişcării Dada.

Răspund: Lavinia BRANIŞTE • Marius CHIVU • Livius CIOCÂRLIE • Andrei CODRESCU • Marin MĂLAICU-HONDRARI • Mihai MATEIU • Ioana MORPURGO • Antoaneta RALIAN • Iulian TĂNASE • Alexandru VLAD

"Imaginaţi-vă un pumn de oameni înfăşuraţi în pergamente şi atlazuri pe măsura oaselor / avizi de existenţă individuală şi afirmînd cuvinte care sînt lucrări ca ale mîinilor / lucrări istovitoare cum au fost din totdeauna cele ale poeţilor adevăraţi / lucrări-cuvinte despre spaime din haosul acestui secol sfărîmat / închipuiţi-vă un pumn de oameni în glasul cărora există presimţirea poeziei noului mileniu / îl voi numi pe unul dintre cei mai buni: Dan Stanciu Şi sper din toată inima să fi

"Cultura îmblînzeşte moravurile", am afirmat acum cîtva timp. Este adevărat? Sub influenţa unui bun prieten, mare cititor, am citit cele două cărţi ale istoricului britanic Simon Sebag Montefiore, Tinereţea lui Stalin (1978-1918) şi Ţarul Roşu (1929-1953), aceasta din urmă în două volume.

Litera din scrisoarea misterioasă e un text entre chien et loup (adică între nuvelă şi roman), un mediu metraj în care fiecare situaţie de-abia apărută în ecuaţie e răsturnată imediat de o alta, care e răsturnată la rîndul ei, şi aşa mai departe.

România ar trebui să contribuie cu 789.000 de opere la Europeana, pînă în 2015. Europeana.eu este biblioteca digitală care cataloghează şi face accesibile publicului larg opere din patrimoniul cultural al statelor membre ale Uniunii Europene.

Operă de artă, document istoric, instrument de propagandă, simbol al puterii imperiale, metonimie a suveranului, Columna lui Traian este o operă polimorfă care, de-a lungul secolelor, a devenit pentru artişti (cazul Poussin) model şi bancă de date pentru naraţiunile istorice.

Răspund: Radu Pavel GHEO • Călin-Andrei MIHĂILESCU • Ioana NICOLAIE • Veronica D. NICULESCU • Cosmin PERŢA • Adina ROSETTI • Robert ŞERBAN • Radu VANCU • Daniel VIGHI

Laure Murat, născută în 1967, este specialistă în istoria culturii, profesoară în cadrul departamentului de studii franceze şi francofone de la Universitatea California - Los Angeles (UCLA). Domeniile sale predilecte de cercetare le constituie "al treilea sex" (La Loi du genre: une histoire du "troisième sexe", Fayard, 2006) şi istoria psihiatriei.

Apariţia, în româneşte, a Cărţii roşii a lui Jung a lăsat oarecum în umbră o altă realizare remarcabilă a Editurii Trei, traducerea (de către Mihaela Negrilă) a marii biografii a lui Jung datorată lui Deirdre Bair. Cele două cărţi se luminează una pe alta

Nici nu vă închipuiţi cum vă poate schimba relaţia cu un scriitor faptul că, într-o după-masă de februarie, în timp ce vă plimbaţi prin Literaturarchiv din Marbach (cea mai mare arhivă literară a Germaniei), daţi peste rochiţa lui de botez, albă, brodată şi apretată, expusă într-o vitrină de muzeu. Asta am păţit eu cu fraţii Mann - Heinrich şi Thomas.

Motoarele de căutare mediază nu numai informaţia, ci şi o experienţă epistemică importantă. Care e diferenţa între a avea acces la raft într-o bibliotecă şi a fi la îndemîna bibliotecarului?

Acum vreo cîţiva ani, un personaj bizar îşi făcea intempestiv apariţia în Bucureşti. Pe un panou din Pasajul Universităţii cineva lipise un autocolant. Pisica Pătrată - haioasă, isteaţă, colorată - a început apoi să-şi facă de cap; parcă scăpată din lesa celui care a creat-o, s-a insinuat în viaţa cotidiană a oraşului.

Răspund: Emil BRUMARU • Marius CHIVU • Radu Călin CRISTEA • Adela GRECEANU • Ioan GROŞAN • Florin IARU • Nora IUGA • Ana Maria SANDU • Dan STANCIU • Cecilia ŞTEFĂNESCU

Poate că e doar o coincidenţă că "poezia" rimează cu "criza". Dar nu din cauza crizei economice nu (mai) apar, în România, volume de poezie. Editorii cred că nu mai există cititori de poezie, şi atunci nu mai publică volume de versuri. Cititorii cred că nu mai există poezie, şi atunci nici nu mai cer. E un cerc vicios. Poetă şi editoare, Svetlana Cârstean opune acesui cerc vicios "Cercul poeţilor apăruţi".

Tu cît de repede citeşti ceva? Deschide o carte la orice pagină, porneşte ceasul, lasă-ţi ochii să alerge literă cu literă, rînd cu rînd. Acum opreşte ceasul, împarte numărul de cuvinte la numărul de minute şi vei vedea cît citeşti pe minut. Pare bizar să faci astfel de calcule care nu spun nimic despre calitatea lecturii şi despre cît poţi reţine dintr-o lectură.

Dacă aprilie e National Poetry Month (în America, nu la noi), atunci noiembrie ar putea să devină Luna Naţională a Poemelor despre Cinema. Fără nici un motiv, aşa, pur şi simplu. Înainte de fiecare proiecţie, în loc de trailere la premierele viitoare, ne-am uita la teasere pentru volumele de poezie care urmează să apară, iar pe trenciurile noastre am imprima cîteva dintre versurile despre care va fi vorba mai jos.

Răspund: Radu ANDRIESCU • Dumitru CRUDU • Cosmin MANOLACHE • Angela MARINESCU • Cosmin PERŢA • Antoaneta RALIAN