Ce vă lipseşte din România / în Republica Moldova?

10 iunie 2012
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

(apărut în Dilemateca, anul VII, nr. 72, mai 2012)


"Ce înseamnă să fii scriitor basarabean? Înseamnă să vină la Universitate un poet extraordinar, pre nume Emil Brumaru, şi să te întrebe dacă l-ai citit pe Marin Preda. Înseamnă să ai puterea să parcurgi exemplar distanţe necesare pentru integrarea valorică în literatura din Ţară, să-ţi depăşeşti zilnic statutul de personaj de la periferie şi să te considere Nicolae Manolescu inexistent sau defazat şi, dintr-o supărare mare, să vrei să ajungi scriitor într-un sat global. Mă consider însă nu scriitor basarabean, ci scriitor român din Basarabia, şi nu ştiu alţii cum se autodefinesc, dar pentru mine chestiunea asta nu e o dilemă veche." (Anatol Moraru în Dilema veche nr. 421/2012)

Liliana ARMAŞU Viaţa mea aici, mai mult de colecţionar de iluzii decît de scriitor, e o sumă mare de lipsuri, dar cel mai acut simt nevoia călătoriilor. Şi cum nu am posibilitate să merg nici pînă la Bucureşti, la tîrgurile de carte, de exemplu, pentru a vedea ce se mai întîmplă în mediul cultural românesc, unicul lucru ce-mi rămîne de făcut e să-mi alimentez inspiraţia din aerul stătut al Republicii Moldova şi din aceleaşi amăgitoare vise. Noroc cu Asociaţia Culturală Astra din Iaşi, care mă invită din cînd în cînd la manifestările ei, că altfel aş sta ca un pustnic la marginea lumii. Citesc cu jind în revistele literare bucureştene notele de călătorie ale scriitorilor români care participă la tot felul de evenimente literare prin oraşele europene şi astfel îmi creez impresia că am trecut şi eu pe acolo. M-am şi obişnuit cu această stare de lucruri, însă mereu am senzaţia că trăiesc o viaţă de împrumut.

Vladimir BEŞLEAGĂ În ceea ce mă priveşte, nu am nici măcar o singură carte editată în România. Dar nici una! V-am spus-o franc, de la inimă, şi în aceeaşi clipă mi-am zis: ei bine, dar nici Marius Chivu nu are o carte apărută la Chişinău. Şi atunci de ce m-aş olicăi? Cum fiecare, astăzi, se descurcă precum poate, să trecem de la cele personale la cele comune. Anumiţi autori de la noi, deţinători de funcţii, şi-au privatizat relaţiile cu foruri din România, şi-au apropriat fostele organe ale USM, revistele Literatura şi Arta şi Viaţa Basarabiei, aşa că, în prezent, noi, scriitorii de aici nu avem unde să publicăm nici măcar felicitări de jubilee, nemaivorbind de necroloage.

Aureliu BUSUIOC La începuturi, prin anii '90, cu asemenea întrebări ar fi trebuit să fie reluate relaţiile cu Ţara, şi nu cu poduri de flori sau alt material perisabil. România nu şi-a recăpătat Basarabia, şi nici Basarabia orfană n-a revenit la fruntariile dintotdeauna. Scriitorii au rămas în hotarele desemnate de Stalin, plus (mai tîrziu, minus) Transnistria. Era firesc ca după 40 de ani de ocupaţie rusească, unii dintre ei să fi rămas bolnavi de "nostalgită", a1ţii să gîndească în "kiriliţă". Unde mai pui că valul de entuziasm venit odată cu independenţa s-a dovedit a fi prea uşor penetrabil, am ajuns imediat să ne alegem conducătorii din "foşti", opt ani revenind la fostul regim comunist. Treptat-treptat, ignorată de guvern, USM şi-a triplat numărul de membri în detrimentul calităţii, revista Literatura şi Arta, unica publicaţie aparţinînd USM, devenind proprietatea privată a unei singure familii de scriitori. Pînă la admiterea României în UE, se putea circula simplu între vecini, fapt de care au profitat, cu mici excepţii, nu cei mai reprezentativi scriitori din RM, unii dintre ei contribuind din plin la tranformarea postmoderismului într-o literatură de scandal, alţii, mai puţini, (auto)considerîndu-se un fel de consilieri pe lîngă organele de care ar fi depins mai buna cunoaştere a situaţiei de la noi. Lucru de mirare, altfel de ce sînt cvasinecunoscuţi în Ţară un Vasilache, un Beşleagă?! Pe lîngă multe alte probleme moştenite, n-am pomenit-o pe cea crucială pentru literatură: bilingvismul. Ca să înţelegi ce spune azi un vorbitor obişnuit de "limbă română" din Basarabia, e musai să ştii rusa. Dar destul cu cele rele! Am aflat pînă acum că USM nu are un organ al său, o revistă. Cu toate acestea, o parte din procesul literar sănătos s-a consumat prin reviste. Cărora USM nu le-a acordat nici o atenţie. Ba dimpotrivă! E vorba de Contrafort, de Sud-Est, de Semn, de Clipa, toate apărînd sub auspiciile ICR. Scîrţîim, dar nu ne predăm!

Grigore CHIPER S-a vorbit în anii '90 despre o integrare culturală, în pofida tuturor obstacolelor, dar dezideratul s-a dovedit o utopie. Nu e posibilă o integrare mai mare decît cea existentă în afara unei integrări economice şi geopolitice, ca să nu pomenesc de adevăratul tăvălug din 2001-2009, al cărui pericol nu s-a consumat. Cultura română urmează o evoluţie firească, inclusiv una regională, iar Basarabia nu e foarte diferită - mutatis mutandis - de Ardeal sau Oltenia. Ca scriitor, mă simt integrat culturii române, aici la o margine, chiar dacă numele meu părăseşte atît de rar spaţiul basarabean, chiar dacă volumele mele nu au ecou "dincolo", poate din cauza unei comunicări personale defectuoase şi poate din cauza unei trenări de interes a "celorlalţi". România nu-mi poate oferi deocamdată mai mult: un mediu lingvistic confortabil (spaţiu epic) şi o viaţă culturală pe măsură (combustie intelectuală), trăite chiar acasă, live. România susţine reviste, cărţi, lansează proiecte. Nu ştiu ce s-ar putea face mai mult în condiţiile a două state despărţite de un Rubicon, situat la diferite nivele, şi în condiţiile în care principalul inamic este sărăcia.

Dumitru CRUDU Cu toate că foarte mulţi cetăţeni români au nenumărate prejudecăţi faţă de basarabeni - că ar fi defazaţi, înapoiaţi cultural, ignari, inculţi, barbari, mancurţi, mafioţi, grobienţi, tîmpiţi, comunişti şi aşa mai departe -, îi admir foarte tare pe acei intelectuali români care pot vedea dincolo de aparenţele acestor idei preconcepute învechite. Căci nu toţi basarabenii sînt depăşiţi de evenimente, tot aşa cum nu toţi scriitorii basarabeni scriu doar în cheia lui Goga. Culmea e că nici măcar Lari, Vieru sau Dabija. Cu toate că aceştia au destule poezii sămănătoriste, totuşi, cele mai bune cărţi ale lor, cele scrise în tinereţe, sînt neomoderniste. Eticheta asta nu li se potriveşte nici măcar lor. Cu atît mai mult cu cît poeziile lor patriotice erau, de fapt, antisovietice, spre deosebire de poeziile patriotice din România care erau o formă de proletcultism şi de pact subtil cu regimul.

Maria-Paula ERIZANU Nu ştiu ce îmi lipseşte ca scriitor, dar ca om îmi lipsesc un sistem de valori şi priorităţi clare şi bine gîndite de fiecare dintre noi, o viziune şi o deschidere mai largi - sîntem o societate prea închisă şi introvertită, ca să nu zic provincială; lipseşte o responsabilitate individuală (nu e obligatoriu să facem ceva, noi sîntem oricum numai titani şi semizei), dar şi generală, în societate. Îmi lipseşte o solidarizare socială, deşi am început totuşi s-o văd formîndu-se odată cu mobilizarea întregii societăţi, atît din Chişinău, cît şi din celelalte regiuni, la ajutorarea sinistraţilor inundaţiilor de acum doi ani. Dar asta s-a întîmplat doar într-un moment extrem de criză şi, din păcate, nu se manifestă în fiecare zi, chiar dacă în fiecare zi e criză pe holurile blocurilor de locuit, de exemplu. Şi lipsa deschiderii, a solidarizării umane şi lipsa de responsabilitate mă duc poate la cel mai grav lucru pe care îl nasc ele: ura dintre oameni, ura săracilor faţă de bogaţi, ura creştinilor faţă de homosexuali, ura românilor faţă de ruşi şi a ruşilor faţă de români, ura faţă de omul de alături pentru că el nu e la fel de nefericit ca tine.

Emilian GALAICU-PĂUN Povestea o ştiu de la mai mulţi intelectuali moldoveni din "prima generaţie încălţată", cei care au mers la şcoală în primul deceniu de după război şi au intrat la facultate în anii '60: fii şi fiice de ţărani "de la coada vacii", majoritatea dintre ei au învăţat carte "pe rupte" - literalmente! -, adică "rupînd" ceva timp de la muncile din gospodărie, dar şi smulgînd pagina 17 (aia cu ştampila instituţiei) din cărţile luate cu împrumut (horribile dictu!) de la biblioteca sătească. Mai mult sau mai puţin îngăduitori cîtă vreme odraslele lor îşi făceau temele pentru acasă, aceiaşi părinţi i-ar fi snopit în bătăi să-i fi prins cu "lecturi de plăcere". Şi atunci, cîte un copil mai inteligent, şi care se trăgea la carte, pur şi simplu rupea p. 17/18, cu ştampila bibliotecii, prefăcîndu-se apoi că învaţă din manualul şcolar. De cele mai multe ori, pagina cu pricina era aruncată înainte să fie citită - sute şi mii de p. 17/18 sacrificate pe altarul cunoaşterii. Paradoxal, tocmai generaţia '60 avea să aducă "primăvara pragheză" în cultura noastră, după decenii de proletcultism. Şi tot aceşti oameni - ajunşi în anii '70-'80 universitari & scriitori - ne-au pus în mîini primele cărţi adevărate, acum cu toate paginile prezente (mai puţin cele scoase de cenzură), doar că... de citit printre rînduri/pe sub masă! Ori de cîte ori comunic cu colegii mei de breaslă din România, îmi dau seama că le lipseşte, hélas!, tocmai această "dimensiune a absenţei" - de bună seamă, la ea acasă, literatura română se simte suficientă sieşi şi fără p. 17/18 a culturii basarabene (pe care Ion Simuţ o vede, nici mai mult nici mai puţin, drept "a cincea roată la căruţă"). Faptul că o duzină de scriitori moldoveni sînt perfect integraţi în literatura română contemporană nu schimbă deloc datele problemei - la urma urmei, aceştia fac parte din Republica Literelor anume de aceea că n-au rămas la acea p. 17/18 smulsă (& necitită) a generaţiei '60. Or, printre autorii şaizecişti există cîteva valori certe, neomologate pe plan naţional. Cine-i duce dorul, la Bucureşti, prozatorului Vasile Vasilache, un fel de "Milan Kundera rural" al nostru? Şi lui Aureliu Busuioc? Vladimir Beşleagă? Vlad Ioviţă etc., etc. (lista rămîne deschisă)? Şi invers, bună parte dintre colegii mei de breaslă din Republica Moldova, chit că au conştiinţa apartenenţei la o singură literatură, de facto rămîn la aceeaşi p. 17/18, rescriind-o la nesfîrşit (de unde nu au citit-o la timpul potrivit) şi chiar revendicîndu-şi statutul de "poeţi naţionali" ai Moldovei (vezi Doamne!, avem şi o Alee a Clasicilor în plin centrul Chişinăului, cu Grigore Vieru & Adrian Păunescu instalaţi acolo la doar un an de la moarte... Alte cîteva figuri, unele mai degrabă dubioase, sînt împinse în faţă, nu atît din dragoste pentru postumitatea lor lipsită de glorie, cît spre a le face loc celor ce se văd deja, de son vivant, instalaţi printre clasici). Or, dacă în tinereţea lor ei sacrificau partea pentru a păstra întregul, acum partea a luat locul întregului şi le conferă un anumit prestigiu local. Într-un cuvînt, vechea poveste cu pădurea şi copacii... (galaicu-paun.cartier.md)

Diana IEPURE Ca scriitor, deşi m-aş cam teme să mă încadrez în această categorie, îmi lipsesc timp şi o debara în care să mă refugiez periodic cu laptopul. Deşi s-a tot vorbit că în România, şi cu atît mai mult în Republica Moldova, e imposibil să trăieşti din lecturi publice şi din scrisul cărţilor, eu asta visez: să am vreodată suficient timp şi suficienţi bani ca să-mi pot permite să scriu în voie. Probabil mi se va întîmpla la pensie. (liliuta.blogspot.com)

Eugen LUNGU Aici, în Basarabia, ne-a lipsit şi continuă să ne lipsească un mediu lingvistic normal, chiar dacă Rî Moldova, cum îi spunem noi, se consideră un stat "liber, democratic şi suveran". Suveranitatea lingvistică e doar pe hîrtie, deoarece politica ţaristă de rusificare continuă şi azi, ca şi ieri, dar sub alte forme şi cu alte mijloace. Secolul al XIX-lea basarabean e ca şi inexistent pentru cultură, Chişinăul rămînînd locul unde nu se întîmpla nimic. Cei cu har se afirmau fie peste Prut (printre aceştia, Alecu Russo, B.P. Hasdeu şi mai tîrziu Stere), fie în Sankt Petersburg sau Moscova. Dacă sub Brejnev cenzura sovietică eradica orice aluzie la realităţile istorice româneşti, victime căzînd şi neologismele considerate cumva prea valahe, acum bîntuie necruţător cenzura economică. La fel, favorabilă rusei. Cea mai influentă publicaţie (cîteva zeci de pagini) de reclamă, Makler/Intermediar, apare în ruseşte. E un indiciu, cred, al dominantei pe piaţa economică moldavă, dar şi un semn că rusa, deşi nu e declarată de jure a doua limbă de stat, de facto îndeplineşte acest rol. În acest ziar, ca şi altădată în Republica Sud-Africană, sînt publicate oferte de muncă ale unor firme selecte, cu următoarea precizare: "Rugăm moldovenii să nu se deranjeze". În taximetre, indicaţiile prin radio ale dispecerilor se fac exclusiv în ruseşte. Muzica din difuzoare la maxi-taxi, principalul mijloc de transport urban, e cu precădere în ruseşte. În ruseşte rulează şi filmele în cinematografe. După cum tot în ruseşte se transmit şi emisiunile canalelor TV internaţionale prin cablu: Euronews, Discovery, Viasat History, National Geographic ş.a. Evident, şi limba străzii e la fel - din 1989 pînă azi s-a născut o nouă generaţie care trebuia să-şi însuşească o română perfectă. Realitatea demonstrează contrariul - limbajul e cel de totdeauna, cu argoul, mai ales, preponderent rusesc. În acest bilingvism agresiv, rămînem aceeaşi ţară bîlbofonă, care bîiguie ceva într-un pidgin ruso-moldav. Iar claritatea gîndirii şi a ideilor depind în cel mai înalt grad de felul cum vorbeşte omul. Emilian Galaicu-Păun concentra în trei cuvinte esenţa relaţiilor moldo-ruse de la 1812 încoace. În noul său roman, Ţesut viu. 10 x 10, un grănicer de la Vama Ungheni poruncea răstit cîinelui care îl însoţea: "Molda, k noge!"/Molda, la picior! Sînt două sute de ani de istorie esenţializaţi în trei cuvinte. Cei care ştiu să le descifreze rostul pricep în adîncime cum vine treaba cu "drujba" moldo-rusă. Va mai dura oare?

Ana RAPCEA Ştiu că va suna stupid ce vă voi spune, dar în 34 de ani de viaţă ai mei n-am avut niciodată prilejul să merg în România. Nici măcar pînă la Iaşi. Prietenii, colegii mei se miră şi ei de atare "performanţă". Ca să mă justific, într-un fel, am să invoc una dintre fobiile mele, nu ştiu cum s-o fi numind în termeni medicali - aceea de trecere peste graniţe. Idee n-am de la ce mi se trage, dar nici măcar în Transnistria, la Tighina, unde am rude apropiate, nu merg decît foarte rar şi exact din acelaşi motiv. Nici ca scriitor n-am primit vreodată vreo invitaţie de a trece Prutul, deşi mulţi dintre-ai noştri s-au plimbat şi se plimbă într-o fericire - şi bravo lor! Vă voi spune, aşadar, că îmi lipseşte însăşi România, iar despre ce-mi lipseşte în Republica Moldova, credeţi-mă, cîteva sute de semne nu sînt suficiente pentru a încropi o listă. Dacă ar fi să răspund laconic, aş zice: MULTE.

Maria ŞLEAHTIŢCHI Pentru că nu contenesc să cred (mai realist, mai utopic) că locuiesc într-un spaţiu cultural general românesc, mi-ar fi plăcut să pot spune că nu-mi lipseşte nimic: nu-mi lipseşte accesul la informaţie, la biblioteci complete, la o mare parte din arhivele literaturii române; nu-mi lipsesc de asemenea magazinele de carte, cu rafturi pline, cu cărţi diverse, scoase la multe edituri bune; nu-mi lipseşte un canal de televiziune dedicat culturii, literaturii, ştiinţei. Dar, nu pot afirma nimic din toate astea. Se resimte aici deficitul unei infrastructuri adecvate vieţii scriitoriceşti: spaţii pentru întruniri, pentru dezbateri, pentru polemici de idei, case de creaţie (de ce nu?). Nici vocile care să aibă să spună ceva cu adevărat valoros nu sînt atît de numeroase. Este în schimb destulă impostură. Trăiesc, la modul romantic, nostalgia unei vieţi culturale organice, autentice, a vieţii literare în deplinul înţeles al cuvîntului. Dacă la Chişinău această frustrare e cumva mai puţin sesizabilă, în celelalte oraşe ale Basarabiei viaţa literară e ca şi inexistentă. Îndelungata înstrăinare a Basarabiei de matca culturii şi a literaturii române a făcut imposibilă dezvoltarea coerentă şi firească a unei tradiţii. Un mediu cultural care şi-ar fi crescut şi educat creatorii, dar şi consumatorii, în spiritul adevăratelor valori literare şi culturale - iată ce ne lipseşte. Douăzeci de ani raportaţi la aproape două secole este un timp prea restrîns pentru o lucrare de o asemenea profunzime. Abia ne înfiripăm. (mariasleahtitchi.wordpress.com/)

Mihail VAKULOVSKI Da, locul în care scrii poate fi (aproape) la fel de important ca locul în care trăieşti, de aceea întrebarea e justificată. Dar ce-mi lipseşte mie în perioada asta nu ţine de graniţe, geografie sau politică. Aş avea nevoie de o pauză de muncă în care să-mi termin măcar un proiect mai complex, să zicem trilogia Tovarăşi de cameră, din care am publicat primul volum, Student la Chişinău, la Cartea Românească, anul trecut. Cînd e vorba de poezie - nu contează nimic, scriu oriunde, oricînd, în orice stare, dar romanul are pretenţii diferite. În România îmi lipseşte atmosfera literară din timpul studenţiei din Chişinău, oamenii cu obsesii reale, care, orice ar face, tot la literatură ajung. (vakulovski.livejournal.com şi tiuk.reea.net)

anchetă realizată de Marius CHIVU

fotografii de Mitoş MICLEUŞANU (mai multe la www.micleusanu.blogspot.com)

ASTALOŞ 1933 2014 jpeg
ASTALOŞ 1933-2014
A murit Astaloş. Vestea a venit într-o dimineaţă. Înainte şi după alte morţi. Sîntem înconjuraţi de morţi. Ca şi cum viaţa ar fi o subversiune.
Alain Finkielkraut, un „reacţionar“ la Academia franceză jpeg
Alain Finkielkraut, un „reacţionar“ la Academia franceză
Alain Finkielkraut (născut în 1949) a intrat, din ziua de 10 aprilie 2014, în rîndul nemuritorilor. Cărţile sale compun o lamentaţie antimodernă punctată de accente de revoltă împotriva unor evoluţii pe care individul nu le controlează. Transformările suferite de identitatea franceză sub impactul hipermodernităţii şi al imigraţiei constituie substanţa ultimului volum publicat, L'identité malheureuse, Editions Stock, Paris, 2013.
Tenebrele limbii şi literaturii române jpeg
Tenebrele limbii şi literaturii române
Eugeni şi Mihu sînt doi liceeni harnici, cuminţi şi frumoşi; ei provin din două familii harnice, cuminţi şi frumoase, dar părinţii fetei se opun iubirii lor. Fata decide să se sinucidă amîndoi, deodată, bînd vitriol, pe care l-a cumpărat deja, de la farmacie.
Tenebrele limbii şi literaturii române jpeg
O lecţie de patriotism
În general, socotesc că nu e bine să te joci cu cele sfinte - aşa că am ezitat la titlul de mai sus. Dar, cum să numeşti altfel o carte scrisă de un profesor universitar (...) carele însuşi despre sine scrie, pe coperta a patra, că, în fiinţa sa, "omul de ştiinţă a fost permanent dublat de cel ce a făcut din slujirea neamului său ceea ce sfinţii fac din slujirea lui Dumnezeu...
Pop Yoga jpeg
Pop Yoga
O sinteză originală este cartea lui Pacôme Thiellement Pop Yoga, Sonatine Editions, Paris, 2013.
Mioritiquement notre jpeg
Mioritiquement notre
De veacuri învăţăm la şcoală că "Românul s-a născut creştin", "Românul s-a născut poet" şi "Românul e francofon prin tradiţie".
Mereu în miezul chestiunii şi cu totul la marginea ei jpeg
Mereu în miezul chestiunii şi cu totul la marginea ei
Karl-Markus Gauß (Salzburg), n. 1954, din 1991 redactor-şef al prestigioasei reviste de cultură Literatur und Kritik, cunoscut critic literar, scriitor şi eseist austriac, laureat al unor importante premii literare austriece şi europene(...)
Tehnodrom 2013 jpeg
Tehnodrom 2013
Ca la orice final de an, e vremea unei rememorări: ce am descoperit, ce am accesat şi ce am criticat în Tehnodrom.
Străinii care au făcut Franţa jpeg
Străinii care au făcut Franţa
Numeroşi sînt străinii care, în ultimele două secole, au lăsat urme durabile în cultura Franţei. Dictionnaire des étrangers qui ont fait la France/Dicţionarul străinilor care au făcut Franţa, Editura Robert Laffont, 2013, 956 pagini, redactat de un colectiv de autori sub direcţia lui Pascal Ory, profesor de istorie la Sorbona, depune mărturie în acest sens.
Tehnodrom 2013 jpeg
echitate şi ebook
În Statele Unite, a început un scandal din cauza ediţiilor digitale şi a prezenţei lor în biblioteci. Marii editori acuză bibliotecile de "socialism" şi le impun preţuri mult mai mari la achiziţia acestor ediţii, cu 150% pînă la 500% mai scumpe decît în cazul utilizatorilor privaţi. Mai mult, editorii adesea limitează numărul de citiri ale unui exemplar. Cartea nu se mai află în proprietatea bibliotecii care o punea la dispoziţie publicului.
Andra Cărbunaru   PR, Librăria Bastilia jpeg
Andra Cărbunaru - PR, Librăria Bastilia
(apărut în Dilemateca, anul VIII, nr. 89, octombrie 2013)
Arta contemporană la Veneţia  Între enciclopedic şi eclectic jpeg
Arta contemporană la Veneţia. Între enciclopedic şi eclectic
Veneţia, oraş suprasaturat de artă, găzduieşte la fiecare doi ani o vastă expoziţie de artă contemporană. Un fel de tur de orizont al creaţiei imediate. Anul acesta, organizatorii au ales drept temă - sau principiu coagulant - "cunoaşterea enciclopedică".
Un colţ de lume jpeg
Un colţ de lume
În Tire am mai descoperit o comoară: aşezată în mijlocul unei grădini exotice, stăpînă a multor veacuri, adăpost literar al multor erudiţi, Biblioteca "Necip Paşa" este unul dintre cele mai importante centre ale vieţii culturale. Atît ale oraşului, cît şi ale Turciei.
Ce aţi amîna(t) să faceţi în viaţă? jpeg
Ce-aţi amîna(t) să faceţi în viaţă?
Răspund: Gabriela ADAMEŞTEANU • Dumitru CRUDU • Andrei DÓSA • Ştefan MANASIA • Marin MĂLAICU-HONDRARI • Anatol MORARU • Cezar PAUL-BĂDESCU • Andrei POGORILOWSKI • Ana Maria SANDU • V. LEAC
Bucovina   schiţe literare  Unde a fost de fapt „Mica Vienă“ jpeg
Bucovina - schiţe literare. Unde a fost de fapt „Mica Vienă“
Un pămînt slav era Bucovina în Evul Mediu. Mai tîrziu, parte a voievodatului moldav. Numele ei provine din germanul Buchenland (Ţara fagilor). În 1774, acest ţinut, lăsat în voia naturii lui sălbatice, a fost ocupat de austrieci, care s-au pus pe treabă: au cultivat ţara şi oamenii ei.
Gloria unui solitar jpeg
Gloria unui solitar
Este bine totuşi de ştiut că, înainte de-a fi orice altceva, Guénon a fost matematician. Principiile calculului infinitezimal, o lucrare de tinereţe, publicată abia în 1946, arată interesul primordial al ezoteristului faţă de matematică.
„Activismul meu cultural poate fi privit ca o contrabandă cu arme“ jpeg
„Activismul meu cultural poate fi privit ca o contrabandă cu arme“
Este profesor de filozofie, eseist, dramaturg, romancier, filozof de consum cu discurs metafizic. Este un salvator de idei şi un demolator de concepte. E un "băiat rău". Ţine lecţii de filozofie unde te-aştepţi mai puţin: prin penitenciare, birturi, aziluri de bătrîni, case de nebuni, parcuri. E slobod la gură şi la minte.
Tehnodrom 2013 jpeg
Internetul şi protestele la români
Cine s-ar fi aşteptat ca, pentru prima dată în istorie, la un eveniment să participe mai mulţi oameni decît cei care s-au anunţat pe Facebook? ?i nu o singură dată, ci de două ori. Dacă nu plouă, şi a treia duminică probabil va fi la fel. (Articolul e scris după al doilea mare marş pentru salvarea Roşiei Montane, din 15 septembrie 2013.)
Gloria unui solitar jpeg
Iezechiel, autor ştiinţifico-fantastic
Profetul Iezechiel, figură din toate punctele de vedere excentrică, face excepţie de la regula invizibilităţii.
Bucureştiul insular din „Nuntă în cer“ jpeg
Bucureştiul insular din „Nuntă în cer“
Andreea Răsuceanu este dr. în filologie al Universităţii din Bucureşti cu lucrarea Mahalaua Mîntulesei, drumul către modernitate (2009). Cea mai recentă lucrare, Bucureştiul lui Mircea Eliade. Elemente de geografie literară, are la bază cercetările întreprinse în perioada 2010-2013 în cadrul CESI şi Université Sorbonne nouvelle Paris 3 (programul "Vers une géographie littéraire").
Noutăţile toamnei jpeg
Noutăţile toamnei
Răspund: Laura ALBULESCU (ART) • Lidia BODEA (Humanitas) • Denisa COMĂNESCU (Humanitas Fiction) • UN CRISTIAN (Casa de pariuri literare) • Oana DUMITRU (Vellant) • Dana MOROIU (Baroque Books & Arts) • Angela NAGHI (Publica) • Ştefania NALBANT (Curtea Veche) • Bogdan-Alexandru STĂNESCU (Polirom) • Livia SZASZ (Corint/Leda)
Mario De Mezzo   CEO, Editura ALL jpeg
Mario De Mezzo - CEO, Editura ALL
Preşedintele Asociaţiei Casa de Cultură (şi CEO al grupului editorial ALL) Mario De Mezzo a vrut să omagieze cu acest premiu un autor şi mai ales un redactor al editurii sale, pe Augustin Frăţilă, plecat acum cîţiva ani dintre noi.
 La Batthyaneum jpeg
La Batthyaneum
Cînd am ajuns la Alba Iulia, mi s-a spus: trebuie să vezi Batthyaneum-ul - mai degrabă un sanctuar de carte rară decît o bibliotecă.
Scandal, skándalon jpeg
Scandal, skándalon
Cum Iacov cu îngerul, omul cu dicţionarul: pînă dimineaţa. Termenul grecesc skándalon provine din skándalethron, suportul momelii într-o cursă - băţul în care e înfiptă carnea de focă pentru a prinde în cursă urşii polari, de pildă, dar nu carnea însăşi; [...]

Adevarul.ro

Nord Stream FOTO EPA EFE jpg
Sabotarea Nord Stream ar putea fi „prima salvă” dintr-o serie de atacuri lansate de Putin asupra Europei
Fisurile provocate gazoductelor Nord Stream 1 și 2 în urma unor explozii subacvatice, cel mai probabil opera sabotajului rus, sunt un semnal al faptului că Putin ar putea folosi și alte mijloace ale războiului hibrid împotriva Occidentului.
 Mobilizare partiala - rusi trimisi la razboi FOTO Profimedia
Primul recrut rus care s-a predat Ucrainei în cadrul proiectului „Vreau să trăiesc”
Un tânăr de 26 de ani a devenit primul mobilizat rus în baza decretului din data de 21 septembrie care s-a predat autorităților ucrainene, relatează „Zerkalo Nedeli”.
disparuta olt foto ipj olt png
Tânără din Olt, dispărută în drum spre notarul de la oraș. Ultima dată, Alina a vorbit la telefon cu mama sa
O tânără în vârstă de 26 ani, Alina Ciulu, dintr-o localitate din Olt, a dispărut marți, 4 octombrie 2022. Acasă o așteaptă un copil de 8 ani. Mama tinerei este cea care a anunțat poliția.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.