Ce căutaţi pe Facebook?

25 aprilie 2012
Ce căutaţi pe Facebook? jpeg

(apărut în Dilemateca, anul VII, nr. 71, aprilie 2012)

"Facebook-ul a devenit un fel de nou CNP, CNP-ul "for the IT generation" laolaltă cu materializarea profeţiei lui Andy (Warhol, who else?) cum că "toată lumea va fi celebră timp de 15 minute", a te abstrage - voit - dintr-o "reţea" atît de răspîndită (dar ce spun? pla-ne-ta-ră!) echivalează cu a-ţi tăia singur craca de sub fund. A refuza reţeaua. "Numai cine nu vrea e pe Facebook!" Şi cine nu vrea să "socializeze", "să comunice cu prietenii" (cu cît mai mulţi, cu atît mai bine), să-şi comunice existenţa şi importanţa (oricît de parohială), pe scurt: să se vîndă? Nu pot să vorbesc în numele tuturor, dar asta cu "Numai cine nu vrea nu e pe Facebook" funcţionează, scuzaţi, ca o antireclamă: cine vrea să intre în ceva atît de accesibil, de comun şi de la îndemînă? E ca şi cum ţi s-ar propune să intri într-un club care stă, non-stop, cu uşile larg deschise..." (Alex. Leo Şerban în "Facebookizarea lumii" din Mica dietetică, Editura ART, 2011)


Emil BRUMARU Într-adevăr, ce naiba caut? Mi-au rămas atîtea cărţi de citit, de recitit! Mă îngrozesc de cîte universuri am ratat din trîndăvie, din prostie, din lehamitea luată de la brambureala asta haotică de pe Facebook, o boală incurabilă... Poate e şi comoditatea omului în vîrstă. Poate e şi atracţia realităţii rapid, copios bălegate, aparent imediate, oricît de vulgară, de promiscuă ar fi, setea obscură de kitsch... Kitsch-ul atotbiruitor, cocina divină! Degeaba caut să-l transform în poezie!? Rămîne betonat, ca şi acele piţipoance trăsnet, "bunăciuni" mîndre de cracii mortali, de aura lor de infatuare hlizită (deşi se poartă, mai des, moaca severă, încruntată, fixă, dar curul dezlănţuit în opturi infinite!), strălucitoare-n inteţii bulbucate de silicoane şi botox, plimbată pe tocuri ameţitor de înalte, în rînjetul instaurat vaginal sub rujul gros, cotidian... De fapt, sînt fascinat de kitsch!! E totuşi anul lui Ion Luca Caragiale, nu? Oricum, după 73 de anişori, nu mai eşti tînăr, ci copil cu ochii măriţi de orice se vede şi se mişcă în jur. Şi trebuie s-o spunem, cu mîna pe inimă, că fiţele ondulează superb în spaţiu, în timp... Frumuseţea sfîşietoare, abrutizantă, mistuitoare, porcină pînă la extaz, a kitsch-ului... Estetica balei supreme-n ţărţămuri...

Sorin GHERGUŢ De cînd cu Internetul, obişnuiam să le împărtăşesc unor prieteni lucrurile, pe care le găseam de interes mutual, prin e-mail. Fiind eu însumi destinatar al unor pulsiuni de acest fel (şeruinde? partajante?), manifestate cu mai mult sau mai puţin discernămînt, o făceam cu o anumită rezervă, nefiind sigur că nu plictisesc. Cînd am descoperit Facebook, mi s-a părut calea optimă să scap de acest sentiment de invazivitate. Un fel de gazetă de perete pentru un grup, o comunitate restrînsă: cei cu care stăteam sau aş fi stat, în condiţii ideale, la aceeaşi masă, în serile din weekend. Pe lîngă asta, un loc în care să pot regăsi şi să pot fi regăsit de oameni cîndva apropiaţi, cu care am pierdut legătura din cauza îndepărtării geografice sau al hazardului biografic. Nu mi-am imaginat, la început, că o să trec vreodată de 40-50 de prieteni "virtuali". Cred că Facebook (şi social media în general) înseamnă pentru nevoile de comunicare şi relaţionare interpersonală* cam ce e hipermarketul pentru nevoile de aprovizionare domestică. Facilitatea are mereu costuri: aşa cum marile suprafeţe afectează comerţul de proximitate, cu şarmul lui, şi "reţeaua socială" pare să implice pierderi de partea emoţiei... (dar poate că nici n-am fi remarcat încărcătura de căldură umană din întîlnirea cu negustorul din colţ, dacă n-am fi renunţat la ea pentru preţurile mai mici şi mai grosolana satisfacţie a coşului plin). Menţionez că prietenii despre care vorbeam la început, cei cărora le trimiteam frecvent citate şi alte linkuri, nu şi-au făcut cont pe Facebook sau au renunţat repede la el.
______
* Un gînd colateral. Că iscă sau nu mutaţii, schimbări de paradigmă ş.a.m.d., democratizarea comunicării "de masă" (prin bloguri, forumuri, reţele sociale) scoate cumva în evidenţă un fapt: mai mult decît o deplină libertate de exprimare, destui dintre noi îşi doresc puterea neîngrădită de a-i face pe ceilalţi să-i asculte/de a se face auziţi.
 

Diana IEPURE De obicei, caut informaţii: ce mai citeşte lumea, ce mai scrie, ce mai publică. Îmi spionez ocazional familia, colegii de facultate, consătenii, prietenii şi amicii. Le mai dau cîte un Like, le mai distribui cîte o postare. Fără îndoială că pot trăi bine-mersi şi fără FB, dar, odată inventat, de ce să nu mi-l fac util? Vara trecută, de exemplu, m-am ocupat de promovarea cărţii mele. A contat? Habar n-am. Dacă e să mă iau după "Cererile de prietenie" şi lista de simpatizanţi, CDPL ar fi trebuit să reediteze O sută cincizeci de mii la peluze de vreo patru ori. Pe de altă parte, la lansarea organizată de editură au venit fix atîţia oameni cîţi aveau să vină şi cu, şi fără evenimentul creat pe FB, la care au fost invitaţi în total vreo două mii de oameni. În acelaşi timp, Facebook-ul ne oferă nouă, utilizatorilor-părinţi, o listă impresionantă de "prieteni" pe care îi putem teroriza în voie cu pozele celor mai grozavi copii din lume. Pînă nu demult, posibilităţile erau modeste: cîteva rude îndepărtate, cîţiva colegi de birou, cîţiva vecini exasperaţi periodic de sute de imagini făcute din toate unghiurile: copiluţul numai ce ieşit din ou, copiluţul la mare cu cucul gol, copiluţul la munte pe schiuri, copiluţul absolvent, actuala prietenă a copiluţului, fosta copiluţului, nunta copiluţului, copiluţul copiluţului etc. Sîntem un fel de exhibiţionişti. Clar că ne place. Facebook-ul este parcul în care ne practicăm viciile.

Florin LĂZĂRESCU Cu vreun an în urmă, am intrat pe Facebook din curiozitate. Unii îl lăudau, alţii îl înjurau şi eu habar n-aveam despre ce-i vorba. Şi m-a prins prin principiul pe care îl are la bază: cine se-aseamănă se adună. Îmi regăsesc colegi de liceu sau prieteni din copilărie pe care nu i-am mai văzut de 20 de ani. Aflu aproape instantaneu o mulţime de ştiri care mă interesează şi fie nu apăreau în presă, fie erau prea împrăştiate ca să dau peste ele. Intru în discuţie cu oameni pe care, altfel, nu cred că i-aş fi "întîlnit" vreodată. Bref, folosesc Facebook-ul ca pe o unealtă utilă - mai eficientă uneori decît mail-ul - de comunicare, fără să mă entuziasmeze (de cele mai multe ori e o comunicare de suprafaţă) ori să mă sperie prin aşa-zisa dependenţă creată.

Dan LUNGU Recunosc, sînt fascinat de Facebook. Îl văd ca pe un flux de ştiri în timp real despre oameni pe care îi cunosc sau îi apreciez, eventual îi admir, sau cu care pur şi simplu am afinităţi. E o manieră de a intra în pulsul unei realităţi cotidiene altminteri greu de descoperit sau de întreţinut, de a explora realitatea, de obicei inaccesibilă, a gusturilor, trăirilor, stărilor oamenilor mai apropiaţi sau mai îndepărtaţi. Apoi, în cazul unor evenimente pe care presa le relatează parţial sau deformat, se pot afla mărturii de la faţa locului, cu atît mai credibile cu cît cunoşti de multă vreme persoana care relatează. Recentele mişcări de stradă sînt o ilustraţie excelentă. E o sursă alternativă şi independentă de informaţii, atît de preţioasă în această ţară în care presa este supusă la tot felul de presiuni. Nu în ultimul rînd, văd în Facebook un mod de a dialoga cu cititorii mei, care sînt foarte curioşi, vorbăreţi, cultivaţi şi inteligenţi, o plăcere să stai la taifas cu ei.

Cezar PAUL-BĂDESCU În general, găsesc cu greu oameni care să vorbească aceeaşi limbă ca mine, cu care să comunic cu adevărat. Asta şi pentru că e o limbă minoritară, rară, aproape pe cale de dispariţie. Sîntem puţini, izolaţi, şi singura noastră şansă socială este să ne găsim unii pe alţii. Internetul, care aboleşte distanţele fizice, m-a ajutat mult să găsesc astfel de oameni. La un moment dat, am avut un blog. Nu-l ţineam pentru a avea un spaţiu unde să mă exprim, fiindcă, lucrînd în presă, nu duceam deloc lipsă de aşa ceva. Cu ajutorul blogului, unde discuţiile pe marginea postărilor mele erau mult mai interesante decît respectivele postări, am cunoscut cîţiva oameni foarte faini, de care altfel nu cred că aş fi avut cum să dau. Foloseam, deci, blogul, ca un fel de reţea de socializare. Cînd am descoperit adevărata reţea de socializare, Facebook, era normal să renunţ la blog în favoarea ei. Aici nu mă interesează popularitatea şi sînt foarte selectiv în alegerea prietenilor. În primul rînd, nu accept decît cererile venite din partea unor oameni cu preocupări culturale. Este una dintre condiţiile de bază pentru a vorbi limba minorităţii mele.

Adina ROSETTI Pregătesc biberonul de la ora 6,00, pe noptieră, la lumina slabă a iPhone-ului. După ce Anton adoarme la loc, somnul nu se mai lipeşte de mine. Ştiu că dacă m-aş da jos din pat şi m-aş duce la laptop sau la bucătărie, s-ar trezi. Aş putea s-aprind veioza şi să mai citesc ceva, Nimfa nestatornică a lui Cabrera Infante mă aşteaptă lîngă dozatorul de lapte praf, dar nu vreau să risc. Aşa că aleg să rămîn, cuminte, în pat, lîngă mine Anton respiră liniştit în somnul lui dulce, mai e mult pînă să se lumineze, mă acopăr cu plapuma şi deschid, de pe telefon, Facebook-ul, acest Mediafax al prieteniei. Florin Lăzărescu added a new foto, Iv cel Naiv a postat un link către o poezie nouă, iar Andrei Ruse un cover după celebra "Eu beu" a lu' Stratan, într-o interpretare afro-chineză (o fi haios, dar nu pot să dau play din motivul sus-amintit...), de la grupul Piaţa Universităţii aflu ultimele noutăţi despre proteste, Rucsandra Pop se gîndeşte să îmblînzească o veveriţă, Dorothee Hasnaş a ajuns cu bine în Bangalore, Despina Bădescu a descoperit site-ul www.freecabinporn.com, iar Raul Dumitrescu - o asemănare uimitoare între Nicolae Grigorescu şi Orlando Bloom, Dia Radu şi Luiza Vasiliu tocmai au postat două supermelodii, T.O. Bobe - un interviu în care vorbeşte despre Contorsionista, Lucian Teodorescu e exasperat de noul Timeline, aflu că Nigel Kennedy va concerta la Bucureşti pe 2 aprilie şi că Marjanne Satrapi vine la Librăria Bastilia pe 11 februarie, dau Join la "Românii îi dau papucii Elenei Udrea" şi scriu "La mulţi ani!" pe wall-ul unor prieteni.
Între timp, s-a făcut 7... În curînd se vor trezi copiii şi toate lucrurile astea vor face parte dintr-o realitate foarte îndepărtată.

Lucian Dan TEODOROVICI Relaţia mea cu FB-ul e plină de năbădăi. Mari reticenţe la început, căci aveam prieteni care insistau că-i "un bun mijloc de promovare". Mie-mi suna însă rău de tot a autopromovare şi intervenea o firească jenă. Am acceptat să-mi fac cont mai mult de gura lumii. După o lună, eram fascinat, uitasem de orice interes într-ale (auto)promovării, îmi mutasem stările, curiozităţile, sentimentele pe Facebook. Însă pe mine entuziasmele mă ţin puţin, aşa încît lucrurile s-au mai domolit, iar după începutul în forţă, au urmat cîteva luni de absenţă cvasitotală. Eram, e adevărat, ocupat şi cu scrierea romanului Matei Brunul, aşa încît am neglijat "comunicarea". După apariţia cărţii, m-am avîntat iarăşi spre FB, uitînd de reticenţe şi de uşoara jenă, tocmai pentru a-mi face cunoscut noul roman. Alte dezamăgiri: prietenii mă aşteptau pe mine, cel de dinainte de fervoarea autopromovării, aşa încît am fost dojenit de către unii. Şi-aşa am ajuns să-mi pun eu singur întrebarea: "Ce (mai) caut pe Facebook?". În fine, de vreo două luni, povestea de dragoste a reînflorit. Mi-am dat seama că FB-ul nu e neapărat un mijloc de promovare, cum nu e neapărat nici un bun înlocuitor al comunicării face-to-face. Însă am aflat ce caut în primul rînd: să mă informez. Culmea, niciodată nu văzusem că în asta ar consta principalul merit al FB-ului. Acum însă, datorită prietenilor de reţea, sînt la zi cu foarte multe lucruri interesante ce se petrec în jurul meu restrîns sau extins. Şi am început să mă simt bine.

Răzvan ŢUPA De cînd nu mai sînt tînăr, suferinţa mea nu mai e legată de exprimare sau public, în termeni generali. Mai repede, mă enervez cînd îmi dau seama că trebuie tot timpul să mă asigur că atunci cînd spun poezie nu o să mă trezesc interpretat greşit. Iar Facebook îmi dă ocazia să aflu la ce fel de poezie se oferă unul sau altul dintre cei cu care intru în dialog. Cam acelaşi lucru pe care l-am căutat şi pe alte reţele sociale îl caut şi aici. E destul de uşor să identifici legături cu persoane pe care le cunoşti în funcţie de interesul pentru poezie. În plus, aici e ceva mai clar şi despre ce fel de poezie vorbeşte fiecare, astfel că e uşor să îmi trimit invitaţiile atunci cînd am o lectură de poezie sau vreau să se popularizeze un articol. Pe urmă, pe Facebook îmi e mult mai accesibil orice anunţă un poet care mă interesează - român, dar şi străin - şi pot să urmăresc programele instituţiilor specializate: case de poezie, teatrul de poezie sau alte fundaţii dedicate genului. Pînă acum nu mi s-a întîmplat să aflu de o carte de poezie nouă, de pe Facebook, dar cea mai mare parte a lucrurilor ce ţin de lecturi ori de colaborări am început să le culeg de acolo. Îmi place să aleg "prietenii" pe Facebook în funcţie de genul de interes pe care îl au faţă de poezie.

anchetă realizată de Marius CHIVU

ASTALOŞ 1933 2014 jpeg
ASTALOŞ 1933-2014
A murit Astaloş. Vestea a venit într-o dimineaţă. Înainte şi după alte morţi. Sîntem înconjuraţi de morţi. Ca şi cum viaţa ar fi o subversiune.
Alain Finkielkraut, un „reacţionar“ la Academia franceză jpeg
Alain Finkielkraut, un „reacţionar“ la Academia franceză
Alain Finkielkraut (născut în 1949) a intrat, din ziua de 10 aprilie 2014, în rîndul nemuritorilor. Cărţile sale compun o lamentaţie antimodernă punctată de accente de revoltă împotriva unor evoluţii pe care individul nu le controlează. Transformările suferite de identitatea franceză sub impactul hipermodernităţii şi al imigraţiei constituie substanţa ultimului volum publicat, L'identité malheureuse, Editions Stock, Paris, 2013.
Tenebrele limbii şi literaturii române jpeg
Tenebrele limbii şi literaturii române
Eugeni şi Mihu sînt doi liceeni harnici, cuminţi şi frumoşi; ei provin din două familii harnice, cuminţi şi frumoase, dar părinţii fetei se opun iubirii lor. Fata decide să se sinucidă amîndoi, deodată, bînd vitriol, pe care l-a cumpărat deja, de la farmacie.
Tenebrele limbii şi literaturii române jpeg
O lecţie de patriotism
În general, socotesc că nu e bine să te joci cu cele sfinte - aşa că am ezitat la titlul de mai sus. Dar, cum să numeşti altfel o carte scrisă de un profesor universitar (...) carele însuşi despre sine scrie, pe coperta a patra, că, în fiinţa sa, "omul de ştiinţă a fost permanent dublat de cel ce a făcut din slujirea neamului său ceea ce sfinţii fac din slujirea lui Dumnezeu...
Pop Yoga jpeg
Pop Yoga
O sinteză originală este cartea lui Pacôme Thiellement Pop Yoga, Sonatine Editions, Paris, 2013.
Mioritiquement notre jpeg
Mioritiquement notre
De veacuri învăţăm la şcoală că "Românul s-a născut creştin", "Românul s-a născut poet" şi "Românul e francofon prin tradiţie".
Mereu în miezul chestiunii şi cu totul la marginea ei jpeg
Mereu în miezul chestiunii şi cu totul la marginea ei
Karl-Markus Gauß (Salzburg), n. 1954, din 1991 redactor-şef al prestigioasei reviste de cultură Literatur und Kritik, cunoscut critic literar, scriitor şi eseist austriac, laureat al unor importante premii literare austriece şi europene(...)
Tehnodrom 2013 jpeg
Tehnodrom 2013
Ca la orice final de an, e vremea unei rememorări: ce am descoperit, ce am accesat şi ce am criticat în Tehnodrom.
Străinii care au făcut Franţa jpeg
Străinii care au făcut Franţa
Numeroşi sînt străinii care, în ultimele două secole, au lăsat urme durabile în cultura Franţei. Dictionnaire des étrangers qui ont fait la France/Dicţionarul străinilor care au făcut Franţa, Editura Robert Laffont, 2013, 956 pagini, redactat de un colectiv de autori sub direcţia lui Pascal Ory, profesor de istorie la Sorbona, depune mărturie în acest sens.
Tehnodrom 2013 jpeg
echitate şi ebook
În Statele Unite, a început un scandal din cauza ediţiilor digitale şi a prezenţei lor în biblioteci. Marii editori acuză bibliotecile de "socialism" şi le impun preţuri mult mai mari la achiziţia acestor ediţii, cu 150% pînă la 500% mai scumpe decît în cazul utilizatorilor privaţi. Mai mult, editorii adesea limitează numărul de citiri ale unui exemplar. Cartea nu se mai află în proprietatea bibliotecii care o punea la dispoziţie publicului.
Andra Cărbunaru   PR, Librăria Bastilia jpeg
Andra Cărbunaru - PR, Librăria Bastilia
(apărut în Dilemateca, anul VIII, nr. 89, octombrie 2013)
Arta contemporană la Veneţia  Între enciclopedic şi eclectic jpeg
Arta contemporană la Veneţia. Între enciclopedic şi eclectic
Veneţia, oraş suprasaturat de artă, găzduieşte la fiecare doi ani o vastă expoziţie de artă contemporană. Un fel de tur de orizont al creaţiei imediate. Anul acesta, organizatorii au ales drept temă - sau principiu coagulant - "cunoaşterea enciclopedică".
Un colţ de lume jpeg
Un colţ de lume
În Tire am mai descoperit o comoară: aşezată în mijlocul unei grădini exotice, stăpînă a multor veacuri, adăpost literar al multor erudiţi, Biblioteca "Necip Paşa" este unul dintre cele mai importante centre ale vieţii culturale. Atît ale oraşului, cît şi ale Turciei.
Ce aţi amîna(t) să faceţi în viaţă? jpeg
Ce-aţi amîna(t) să faceţi în viaţă?
Răspund: Gabriela ADAMEŞTEANU • Dumitru CRUDU • Andrei DÓSA • Ştefan MANASIA • Marin MĂLAICU-HONDRARI • Anatol MORARU • Cezar PAUL-BĂDESCU • Andrei POGORILOWSKI • Ana Maria SANDU • V. LEAC
Bucovina   schiţe literare  Unde a fost de fapt „Mica Vienă“ jpeg
Bucovina - schiţe literare. Unde a fost de fapt „Mica Vienă“
Un pămînt slav era Bucovina în Evul Mediu. Mai tîrziu, parte a voievodatului moldav. Numele ei provine din germanul Buchenland (Ţara fagilor). În 1774, acest ţinut, lăsat în voia naturii lui sălbatice, a fost ocupat de austrieci, care s-au pus pe treabă: au cultivat ţara şi oamenii ei.
Gloria unui solitar jpeg
Gloria unui solitar
Este bine totuşi de ştiut că, înainte de-a fi orice altceva, Guénon a fost matematician. Principiile calculului infinitezimal, o lucrare de tinereţe, publicată abia în 1946, arată interesul primordial al ezoteristului faţă de matematică.
„Activismul meu cultural poate fi privit ca o contrabandă cu arme“ jpeg
„Activismul meu cultural poate fi privit ca o contrabandă cu arme“
Este profesor de filozofie, eseist, dramaturg, romancier, filozof de consum cu discurs metafizic. Este un salvator de idei şi un demolator de concepte. E un "băiat rău". Ţine lecţii de filozofie unde te-aştepţi mai puţin: prin penitenciare, birturi, aziluri de bătrîni, case de nebuni, parcuri. E slobod la gură şi la minte.
Tehnodrom 2013 jpeg
Internetul şi protestele la români
Cine s-ar fi aşteptat ca, pentru prima dată în istorie, la un eveniment să participe mai mulţi oameni decît cei care s-au anunţat pe Facebook? ?i nu o singură dată, ci de două ori. Dacă nu plouă, şi a treia duminică probabil va fi la fel. (Articolul e scris după al doilea mare marş pentru salvarea Roşiei Montane, din 15 septembrie 2013.)
Gloria unui solitar jpeg
Iezechiel, autor ştiinţifico-fantastic
Profetul Iezechiel, figură din toate punctele de vedere excentrică, face excepţie de la regula invizibilităţii.
Bucureştiul insular din „Nuntă în cer“ jpeg
Bucureştiul insular din „Nuntă în cer“
Andreea Răsuceanu este dr. în filologie al Universităţii din Bucureşti cu lucrarea Mahalaua Mîntulesei, drumul către modernitate (2009). Cea mai recentă lucrare, Bucureştiul lui Mircea Eliade. Elemente de geografie literară, are la bază cercetările întreprinse în perioada 2010-2013 în cadrul CESI şi Université Sorbonne nouvelle Paris 3 (programul "Vers une géographie littéraire").
Noutăţile toamnei jpeg
Noutăţile toamnei
Răspund: Laura ALBULESCU (ART) • Lidia BODEA (Humanitas) • Denisa COMĂNESCU (Humanitas Fiction) • UN CRISTIAN (Casa de pariuri literare) • Oana DUMITRU (Vellant) • Dana MOROIU (Baroque Books & Arts) • Angela NAGHI (Publica) • Ştefania NALBANT (Curtea Veche) • Bogdan-Alexandru STĂNESCU (Polirom) • Livia SZASZ (Corint/Leda)
Mario De Mezzo   CEO, Editura ALL jpeg
Mario De Mezzo - CEO, Editura ALL
Preşedintele Asociaţiei Casa de Cultură (şi CEO al grupului editorial ALL) Mario De Mezzo a vrut să omagieze cu acest premiu un autor şi mai ales un redactor al editurii sale, pe Augustin Frăţilă, plecat acum cîţiva ani dintre noi.
 La Batthyaneum jpeg
La Batthyaneum
Cînd am ajuns la Alba Iulia, mi s-a spus: trebuie să vezi Batthyaneum-ul - mai degrabă un sanctuar de carte rară decît o bibliotecă.
Scandal, skándalon jpeg
Scandal, skándalon
Cum Iacov cu îngerul, omul cu dicţionarul: pînă dimineaţa. Termenul grecesc skándalon provine din skándalethron, suportul momelii într-o cursă - băţul în care e înfiptă carnea de focă pentru a prinde în cursă urşii polari, de pildă, dar nu carnea însăşi; [...]

Adevarul.ro

Regina Elisabeta jubileu
Cauza oficială a morții reginei Elisabeta a II-a a fost dezvăluită
A fost publicat certificatul de deces care dezvăluie cauza oficială a morții reginei Elisabeta a II-a, cel mai longeviv monarh al Marii Britanii.
operaresidence2 jpg
Anunțul Untold care lasă hotelurile fără camere. Un apartament în centru ajunge la 2.386 de euro
Anunțul perioadei Festivalului Untold, 3-6 august 2023, lasă hotelurile și pensiunile din Cluj-Napoca fără camere pe cea mai mare platformă de cazare - Booking.com. Prețurile încep de la 170 de euro și depășesc 2.000 de euro.
mama gemeni png
Mama gemenilor morți după ce au căzut de la etaj, condamnată pentru ucidere din culpă
Andreea Vizu, mama gemenilor care au murit după ce au căzut de la etajul zece al unui bloc din Ploiești a fost condamnată la trei ani de închisoare cu suspendare, printr-o decizie a Judecătiriei Ploiești.

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.