"Cioran era un dandy intelectual"

Patrice Bollon
31 octombrie 2011
"Cioran era un dandy intelectual" jpeg

(apărut în Dilemateca, anul VI, nr. 66, noiembrie 2011)

Jurnalistul şi scriitorul Patrice Bollon tocmai a terminat un eseu filozofic despre dimensiunea metafizică a crizei actuale a Occidentului, dar interviul de mai jos îi este dedicat lui Cioran, despre care, în 1997, a publicat la Gallimard o carte intitulată Cioran, l'Hérétique. 2011 este Anul "Emil Cioran".

Cum aţi ajuns să cunoaşteţi opera lui Cioran?
Nu-mi mai amintesc exact cum am ajuns să cunosc numele lui Cioran. Fără îndoială, dintr-un articol de ziar, care mi-a dat ghes să cumpăr ediţia de buzunar a Précis de décomposition - pe care o am şi acum -, pe la începutul anilor 1970. Pe atunci aveam douăzeci de ani şi mă doream cît mai extremist. Militam într-o organizaţie ultra de stînga, anarho-comunistă, dar totodată eram fascinat şi de beatnici. Încercam să fiu beatnic, cu barbă şi păr lung, călătorii în Creta, la Tanger, Istanbul etc. Pe planul ideilor, îi admiram la modul absolut pe Marx, Kropotkin, Stirner şi Nietzsche, iar în literatură, pe Lautréamont, Artaud şi Bataille. Pe scurt, eram un fel de vlăstar desăvîrşit al epocii, undeva între stîngism şi miturile marginalismului, rockului, ale "centurii", ale iubirii libere etc. Aşadar, însuşi titlul cărţii lui Cioran a reprezentat pentru mine un fel de "declanşator de cumpărare", cum se spune în marketing. Nu putea fi idee mai frumoasă pentru mine decît aceea a "descompunerii"!
Cred că la început m-am mulţumit să ciupesc pasaje pe ici, pe colo, cum mi se năzărea pe moment. Nu l-am citit sistematic pe Cioran decît spre sfîrşitul anilor 1970 şi doar mai tîrziu, în 1986, în momentul apariţiei Exerciţiilor de admiraţie, l-am întîlnit, cu prilejul unui portret pentru o revistă şic pe hîrtie lucioasă, City-Magazine, pe care îl intitulasem: "L'Aristocrate du doute" ("Aristocratul îndoielii"). La vremea respectivă îmi scriam prima carte, Morale du masque, un eseu despre etica aparenţei, şi aspiram mai mult sau mai puţin spre dandysm... Pentru mine deci, descoperirea lui Cioran nu a reprezentat un fapt literar; ea mi-a însoţit evoluţia intelectuală şi spirituală.

Deschis, nostim, delicat

Cum era omul Cioran?
Ceea ce m-a cucerit imediat la el a fost latura lui de marginal şi dandy. În el găsisem cumva un exemplu a ceea ce eu însumi visasem să fiu! Opusul total al unui om de litere, el era ceea ce Nietzsche numea un spirit liber. Nu îi plăcea să vorbească despre opera lui. La urma urmelor, opera lui se găsea la dispoziţia tuturor, era de ajuns să te cufunzi în ea şi să tragi ce concluzii doreai. Din acest motiv, cu el se vorbea, înainte de toate, despre mizele vieţii.
Îmi aduc aminte că prima oară cînd l-am văzut i-am povestit istoria unui personaj ciudat din lumea rockului, Vince Taylor, un perdant magnific (şi în anumite privinţe mai degrabă jalnic), din care David Bowie se inspirase pentru personajul fictiv Ziggy Stardust. Asta îl distrase foarte tare. Cum eu încercam să revin la filozofie, el mi-a spus că destinul acelui om era mult mai metafizic decît întreaga operă a lui Kant! Fiindcă pe atunci eram fascinat de viaţa lui Wittgenstein, îmi amintesc că i-am povestit şi cum făcuse - se zicea - un "miracol", pe vremea cînd era profesor al copiilor de ţărani din Austria Inferioară. Asta l-a făcut să rîdă în hohote. După aceea am început să-l întîlnesc ori să îi dau telefon aproape săptămînal. Schimbam consideraţii despre nişte autori puţin frecventaţi, ca marele savant italian Mario Praz... Îşi făcea multe griji pentru situaţia mea materială (cum îmi închipuiam eu că voi supravieţui fără un loc de muncă stabil, ca el?) şi se interesa şi de viaţa mea privată. (Cine era, bunăoară, tînăra şi frumoasa metisă cu care mă văzuse la plimbare pe Saint-Germain-des-Près, cu o săptămînă înainte? Eram îndrăgostit? Şi aşa mai departe...)
Pe scurt, purtam cu el discuţii nesfîrşite, foarte plăcute, fiindcă era deschis, nostim, delicat şi întotdeauna de o politeţe fără cusur. Eu personal nu l-am asociat niciodată cu tema sinuciderii sau a pesimismului. Pentru mine, era un dandy intelectual - aşa cum sînt "adevăraţii" dandy, căci dandysmul nu are nimic de-a face cu îmbrăcămintea. Cum a scris Barbey d'Aurevilly, el este exact negaţia ei: este o atitudine, o morală de viaţă.

Ce aspecte din opera lui Cioran v-au atras atenţia la o primă lectură şi pe care le consideraţi importante şi astăzi?
Cele două teme care mi-au reţinut atenţia la prima lectură şi care continuă să mă atragă şi astăzi sînt cele pe care tocmai le-am amintit: revolta (în sensul voinţei de a rămîne un marginal, un asimetric) şi modalitatea de a se acomoda. Aşa cum am spus deseori, pentru mine Cioran este înainte de toate un maestru de viaţă, de existenţă: cum să rămîi nobil într-o lume care nu este nobilă, ba chiar o lume chiar ignobilă, coruptă, josnică, murdară, prinsă în capcana sordidă a banilor, a reuşitei materiale obţinute cu orice preţ? Celor care o doresc, Cioran le dă o speranţă că vor izbuti, ca şi Wittgenstein de altfel: amîndoi oferă remedii la ceea ce trebuie să numim decadenţă spirituală. Ei sînt adevăraţii filozofi, în sensul de înţelepţi sau mari cinici, asemenea "cerescului cîine" Diogene. Aş spune numai că, în acest registru, Wittgenstein, mi se pare mai puternic întrucît este mai intransigent: un veritabil "sfînt civil".
Oricum ar sta lucrurile, ne aflăm departe de o viziune bătută în cuie despre un Cioran melancolic şi preocupat exclusiv de stil, viziune pe care unii o agită şi acum şi care, după părerea mea, îl degradează. La el nu vedeai nici urmă de afectare, în stil sau comportament, aşa cum vedem la pretinşii lui "admiratori". Era o fiinţă dreaptă, căci era adevărată, dar căreia îi putem reproşa totuşi o anumită şiretenie, aceea de a nu fi mers întotdeauna pînă la capăt în convingerile sale. Acestora le dă, în schimb, impulsul. De obicei idioţii sau oamenii mărunţi trec pe lîngă ceea ce învaţă el, căci învăţăturile lui nu ţin de literatură în sensul strict al termenului, ci tocmai de ceea ce este mai important, ba chiar de singura realitate care ar trebui să conteze: viaţa.

Stilul ca preocupare etică

Care este interpretarea pe care o daţi dvs. operei lui Cioran?
În Cioran, l'Hérétique, am încercat să dau o coerenţă operei sale prin intermediul temei "răscumpărării" rătăcirilor lui din trecut - mă refer la poziţiile antisemite şi prohitleriste din tinereţe. Acest lucru m-a făcut să propun o interpretare de ordin politic şi moral aflată sub semnul - expresia se găseşte la el - "anti-utopiei". Putem rămîne fideli idealului sau visului unei răsturnări politice şi sociale totale atunci cînd îi cunoaştem consecinţele? Şi ce să facem apoi? Această teză a fost criticată, dar şi reluată adesea, uneori criticată chiar de cei care au reluat-o. Acesta este jocul măruntelor ego-uri stupide, în care Franţa este din păcate specialistă, dar s-o lăsăm baltă... Această teză nu este decît o propunere. Mai sînt şi altele. Se poate susţine, de exemplu, că există la el o filozofie implicită a "viului", care nu are nevoie decît să fie dezvoltată. Este ceea ce am susţinut acum cîteva luni într-un articol din Dosarul "Cioran" în Magazine Littéraire.
În sfîrşit, mai este şi stilul lui, despre care nu am vorbit încă. Cioran este un maestru al scrierii, un egal în proză al lui Baudelaire, de altfel într-o măsură mai mare decît moraliştii francezi din secolul al XVII-lea, cu care îl asociază uneori o anumită trîndăvie intelectuală. Putem spune atunci că la el stilul este totul, că ideea vine ulterior. Este teza susţinută de unii; problema este că cei care gîndesc aşa nu analizează niciodată ce anume reprezintă stilul pentru Cioran. Cioran nu era nicidecum un preţios. Dacă stilul poate fi considerat drept mesajul lui, acest lucru este posibil întrucît, pentru el, stilul nu este o pură preocupare estetică, ci şi una etică. Opera lui ilustrează celebra frază din Tractatus logico-philosophicus a lui Wittgenstein, după care "estetica şi etica sînt una". În fond, aici se situează interpretarea generală pe care o dau eu operei lui. Se revine la ideea că stilul este un mijloc - singurul? asta mai rămîne de văzut - de a face faţă cu eleganţă dezastrului existenţei. Acesta este dandysmul lui Cioran: o morală de viaţă!

Din punctul de vedere al temelor de reflecţie şi al stilului, ce scriitor ar putea fi comparat cu Cioran?
Nu văd, a priori, nici un scriitor contemporan care să poată fi comparat cu Cioran. De fapt, mi se pare că cea mai bună paralelă pe care am putea-o trasa ar fi cu unii romancieri ca Albert Cossery şi Jean Genet. Mă gîndesc la ei datorită stilului lor, dar şi mai mult datorită firii lor independente şi care îi împinge să meargă pînă la capăt: în fond, un caracter moral. Or, aceasta este o calitate pe care o întîlnim din ce în ce mai rar în ziua de azi, într-o lume în care, inclusiv în literatură, totul a devenit un business, material sau al ego-ului. În domeniul gîndirii, lucrurile stau puţin altfel. Cum este puţin, ba chiar deloc rentabilă, ea a fost acaparată de universitari. Bineînţeles, unii dintre ei au foarte multe calităţi, însă opera lor nu este legată de viaţă, cîteodată fiind opusul, dacă nu cumva chiar adversara vieţii.
Nu încape îndoială că în lume există autentici "PrivatDenker", "gînditori particulari", după expresia lui Nietzsche pe care o revendica şi Cioran pentru sine, dar nu înseamnă neapărat că îi şi cunoaştem. Ei sînt singurii pe care i-am putea compara legitim cu Cioran, pentru că fac parte din aceeaşi familie, aceea a eseiştilor-poeţi, ca Nietzsche, Leopardi, Kierkegaard, Wittgenstein sau, cu unele rezerve, Schopenhauer. Din această categorie face parte Cioran. În acest sens aproape că am putea vorbi despre "clar-văzători".

Un maestru al existenţei

Consideraţi justă părerea exegeţilor care văd în Cioran principalul continuator al lui Nietzsche în secolul al XX-lea?
Ceea ce tocmai am spus ilustrează incontestabila apropiere existentă între atitudinile lui Cioran şi Nietzsche - deosebirea fiind că acesta din urmă era mult mai filozof, în sensul propriu al termenului. Nietzsche a bulversat filozofia reconstruind-o. În opera lui sau la marginea ei e conţinută întreaga reflecţie ce a urmat după el: Foucault, desigur, dar şi o parte din Wittgenstein şi Heidegger din Ce înseamnă a gîndi?. Cioran nu are aceeaşi putere ca ei. În ochii mei el este, repet, un maestru al existenţei - ceea ce într-un sens înseamnă că este mai puţin, într-altul, mai mult.

Care este în prezent receptarea operei lui Cioran în Franţa?
Poziţia mea nu este prea potrivită pentru a răspunde la această întrebare. După apariţia cărţii mele, în 1997, am trecut la altceva. Nu mă văd sfîrşind ca "specialist în Cioran". Este genul de identitate pe care o dispreţuiesc. Nu am urmărit, aşadar, actualitatea comentariilor în această privinţă. Totuşi, după cîte pot judeca, ele sînt slabe. Poate că receptarea lui Cioran nici nu a început cu adevărat încă. Nu demult am citit două sau trei lucrări recente despre el, cum ar fi Les Cahiers de l'Herne şi un eseu intitulat destul de vulgar "Éjaculations mystiques". Toate aceste publicaţii mi s-au părut laborioase, egotiste, cu fasoane, slăbuţe - adică inversul a ceea ce mi se pare că am putea şi ar trebui să scoatem din opera lui.
Însă trebuie să ne păstrăm încrederea în viitor. Dacă întrebarea pe care o pune Cioran este aceea a existenţei, obligatoriu ea va fi citită într-o zi la un nivel bun. Căci va trebui să ieşim din epoca oarbă în care lîncezim în prezent. Poate că atunci Cioran va apărea drept una dintre posibilele resurse în vederea unei revoluţii metafizice şi spirituale care să regenereze Occidentul nostru sleit de puteri. Aşadar, să aşteptăm!

interviu realizat de Ciprian VĂLCAN

traducere din limba franceză de Cornelia DUMITRU

______
Patrice Bollon este jurnalist şi scriitor. Ca ziarist, a lucrat pentru cotidianele franceze Libération, Le Monde şi Le Figaro-Littéraire, pentru săptămînalele L'Express şi Paris-Match, pentru revistele Vogue-Hommes, Femme, City-Magazine, Le Magazine-Littéraire, Philosophie-Magazine, La Revue des Deux Mondes etc., şi a coordonat rubrica de cultură la Globe-Hebdo. Ca scriitor, a publicat şapte volume, toate traduse în limbi străine, printre care se numără un eseu despre dandism, Morale du Masque (1991, Seuil), Cioran, l'Hérétique (1997, Gallimard), Esprit d'époque (2002, Seuil), Manuel du Contemporain (2007, Seuil) şi Kapital Kontrol (2009, Anabet). În momentul de faţă a terminat un eseu filozofic despre dimensiunea metafizică a crizei actuale a Occidentului.

ASTALOŞ 1933 2014 jpeg
ASTALOŞ 1933-2014
A murit Astaloş. Vestea a venit într-o dimineaţă. Înainte şi după alte morţi. Sîntem înconjuraţi de morţi. Ca şi cum viaţa ar fi o subversiune.
Alain Finkielkraut, un „reacţionar“ la Academia franceză jpeg
Alain Finkielkraut, un „reacţionar“ la Academia franceză
Alain Finkielkraut (născut în 1949) a intrat, din ziua de 10 aprilie 2014, în rîndul nemuritorilor. Cărţile sale compun o lamentaţie antimodernă punctată de accente de revoltă împotriva unor evoluţii pe care individul nu le controlează. Transformările suferite de identitatea franceză sub impactul hipermodernităţii şi al imigraţiei constituie substanţa ultimului volum publicat, L'identité malheureuse, Editions Stock, Paris, 2013.
Tenebrele limbii şi literaturii române jpeg
Tenebrele limbii şi literaturii române
Eugeni şi Mihu sînt doi liceeni harnici, cuminţi şi frumoşi; ei provin din două familii harnice, cuminţi şi frumoase, dar părinţii fetei se opun iubirii lor. Fata decide să se sinucidă amîndoi, deodată, bînd vitriol, pe care l-a cumpărat deja, de la farmacie.
Tenebrele limbii şi literaturii române jpeg
O lecţie de patriotism
În general, socotesc că nu e bine să te joci cu cele sfinte - aşa că am ezitat la titlul de mai sus. Dar, cum să numeşti altfel o carte scrisă de un profesor universitar (...) carele însuşi despre sine scrie, pe coperta a patra, că, în fiinţa sa, "omul de ştiinţă a fost permanent dublat de cel ce a făcut din slujirea neamului său ceea ce sfinţii fac din slujirea lui Dumnezeu...
Pop Yoga jpeg
Pop Yoga
O sinteză originală este cartea lui Pacôme Thiellement Pop Yoga, Sonatine Editions, Paris, 2013.
Mioritiquement notre jpeg
Mioritiquement notre
De veacuri învăţăm la şcoală că "Românul s-a născut creştin", "Românul s-a născut poet" şi "Românul e francofon prin tradiţie".
Mereu în miezul chestiunii şi cu totul la marginea ei jpeg
Mereu în miezul chestiunii şi cu totul la marginea ei
Karl-Markus Gauß (Salzburg), n. 1954, din 1991 redactor-şef al prestigioasei reviste de cultură Literatur und Kritik, cunoscut critic literar, scriitor şi eseist austriac, laureat al unor importante premii literare austriece şi europene(...)
Tehnodrom 2013 jpeg
Tehnodrom 2013
Ca la orice final de an, e vremea unei rememorări: ce am descoperit, ce am accesat şi ce am criticat în Tehnodrom.
Străinii care au făcut Franţa jpeg
Străinii care au făcut Franţa
Numeroşi sînt străinii care, în ultimele două secole, au lăsat urme durabile în cultura Franţei. Dictionnaire des étrangers qui ont fait la France/Dicţionarul străinilor care au făcut Franţa, Editura Robert Laffont, 2013, 956 pagini, redactat de un colectiv de autori sub direcţia lui Pascal Ory, profesor de istorie la Sorbona, depune mărturie în acest sens.
Tehnodrom 2013 jpeg
echitate şi ebook
În Statele Unite, a început un scandal din cauza ediţiilor digitale şi a prezenţei lor în biblioteci. Marii editori acuză bibliotecile de "socialism" şi le impun preţuri mult mai mari la achiziţia acestor ediţii, cu 150% pînă la 500% mai scumpe decît în cazul utilizatorilor privaţi. Mai mult, editorii adesea limitează numărul de citiri ale unui exemplar. Cartea nu se mai află în proprietatea bibliotecii care o punea la dispoziţie publicului.
Andra Cărbunaru   PR, Librăria Bastilia jpeg
Andra Cărbunaru - PR, Librăria Bastilia
(apărut în Dilemateca, anul VIII, nr. 89, octombrie 2013)
Arta contemporană la Veneţia  Între enciclopedic şi eclectic jpeg
Arta contemporană la Veneţia. Între enciclopedic şi eclectic
Veneţia, oraş suprasaturat de artă, găzduieşte la fiecare doi ani o vastă expoziţie de artă contemporană. Un fel de tur de orizont al creaţiei imediate. Anul acesta, organizatorii au ales drept temă - sau principiu coagulant - "cunoaşterea enciclopedică".
Un colţ de lume jpeg
Un colţ de lume
În Tire am mai descoperit o comoară: aşezată în mijlocul unei grădini exotice, stăpînă a multor veacuri, adăpost literar al multor erudiţi, Biblioteca "Necip Paşa" este unul dintre cele mai importante centre ale vieţii culturale. Atît ale oraşului, cît şi ale Turciei.
Ce aţi amîna(t) să faceţi în viaţă? jpeg
Ce-aţi amîna(t) să faceţi în viaţă?
Răspund: Gabriela ADAMEŞTEANU • Dumitru CRUDU • Andrei DÓSA • Ştefan MANASIA • Marin MĂLAICU-HONDRARI • Anatol MORARU • Cezar PAUL-BĂDESCU • Andrei POGORILOWSKI • Ana Maria SANDU • V. LEAC
Bucovina   schiţe literare  Unde a fost de fapt „Mica Vienă“ jpeg
Bucovina - schiţe literare. Unde a fost de fapt „Mica Vienă“
Un pămînt slav era Bucovina în Evul Mediu. Mai tîrziu, parte a voievodatului moldav. Numele ei provine din germanul Buchenland (Ţara fagilor). În 1774, acest ţinut, lăsat în voia naturii lui sălbatice, a fost ocupat de austrieci, care s-au pus pe treabă: au cultivat ţara şi oamenii ei.
Gloria unui solitar jpeg
Gloria unui solitar
Este bine totuşi de ştiut că, înainte de-a fi orice altceva, Guénon a fost matematician. Principiile calculului infinitezimal, o lucrare de tinereţe, publicată abia în 1946, arată interesul primordial al ezoteristului faţă de matematică.
„Activismul meu cultural poate fi privit ca o contrabandă cu arme“ jpeg
„Activismul meu cultural poate fi privit ca o contrabandă cu arme“
Este profesor de filozofie, eseist, dramaturg, romancier, filozof de consum cu discurs metafizic. Este un salvator de idei şi un demolator de concepte. E un "băiat rău". Ţine lecţii de filozofie unde te-aştepţi mai puţin: prin penitenciare, birturi, aziluri de bătrîni, case de nebuni, parcuri. E slobod la gură şi la minte.
Tehnodrom 2013 jpeg
Internetul şi protestele la români
Cine s-ar fi aşteptat ca, pentru prima dată în istorie, la un eveniment să participe mai mulţi oameni decît cei care s-au anunţat pe Facebook? ?i nu o singură dată, ci de două ori. Dacă nu plouă, şi a treia duminică probabil va fi la fel. (Articolul e scris după al doilea mare marş pentru salvarea Roşiei Montane, din 15 septembrie 2013.)
Gloria unui solitar jpeg
Iezechiel, autor ştiinţifico-fantastic
Profetul Iezechiel, figură din toate punctele de vedere excentrică, face excepţie de la regula invizibilităţii.
Bucureştiul insular din „Nuntă în cer“ jpeg
Bucureştiul insular din „Nuntă în cer“
Andreea Răsuceanu este dr. în filologie al Universităţii din Bucureşti cu lucrarea Mahalaua Mîntulesei, drumul către modernitate (2009). Cea mai recentă lucrare, Bucureştiul lui Mircea Eliade. Elemente de geografie literară, are la bază cercetările întreprinse în perioada 2010-2013 în cadrul CESI şi Université Sorbonne nouvelle Paris 3 (programul "Vers une géographie littéraire").
Noutăţile toamnei jpeg
Noutăţile toamnei
Răspund: Laura ALBULESCU (ART) • Lidia BODEA (Humanitas) • Denisa COMĂNESCU (Humanitas Fiction) • UN CRISTIAN (Casa de pariuri literare) • Oana DUMITRU (Vellant) • Dana MOROIU (Baroque Books & Arts) • Angela NAGHI (Publica) • Ştefania NALBANT (Curtea Veche) • Bogdan-Alexandru STĂNESCU (Polirom) • Livia SZASZ (Corint/Leda)
Mario De Mezzo   CEO, Editura ALL jpeg
Mario De Mezzo - CEO, Editura ALL
Preşedintele Asociaţiei Casa de Cultură (şi CEO al grupului editorial ALL) Mario De Mezzo a vrut să omagieze cu acest premiu un autor şi mai ales un redactor al editurii sale, pe Augustin Frăţilă, plecat acum cîţiva ani dintre noi.
 La Batthyaneum jpeg
La Batthyaneum
Cînd am ajuns la Alba Iulia, mi s-a spus: trebuie să vezi Batthyaneum-ul - mai degrabă un sanctuar de carte rară decît o bibliotecă.
Scandal, skándalon jpeg
Scandal, skándalon
Cum Iacov cu îngerul, omul cu dicţionarul: pînă dimineaţa. Termenul grecesc skándalon provine din skándalethron, suportul momelii într-o cursă - băţul în care e înfiptă carnea de focă pentru a prinde în cursă urşii polari, de pildă, dar nu carnea însăşi; [...]

Adevarul.ro

romica tociu lacrimi 2 jpg
Romică Țociu, despre ,,războiul“ cu Alexandru Arșinel: „A fost o conjunctură nefavorabilă“
Fost angajat al Teatrului de Revistă Constantin Tănase, pe vremea când Alexandru Arșinel era director, Romică Țociu a trebuit să facă față momentului în care a fost dat afară din motive despre care presa scria la acea vreme că ar fi doar „invidie“ între actori.
meteo  frig foto pixabay
Vremea se schimbă radical. Frig pătrunzător după temperaturile tropicale, unde se anunță lapoviță și ninsoare
După căldura tropicală, vremea se schimbă radical. Temperaturile încep să scadă, iar ploile se vor extinde în mare parte din ţară. La munte va fi foarte frig și vor cădea precipitații mixte.
Accident in Bratislava FOTO Twitter jpg
Accident grav în Slovacia: un șofer beat a ucis cinci oameni într-o stație de autobuz VIDEO
Cinci persoane au murit la Bratislava după ce un şofer în stare de ebrietate a intrat cu maşina într-un grup de studenţi într-o staţie de autobuz, a anunţat luni ministrul slovac de interne, denunţând o "tragedie" care a survenit cu o zi înainte de începutul noului an universitar, informează AFP.

HIstoria.ro

image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.
image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia