Dilemateca

Este una dintre cele mai prolifice traducătoare de la noi. În studenţie, Micaela Ghiţescu (n. 18 iulie 1931) a fost arestată în cadrul celebrului "lot francez", format din eleve şi profesoare de la Liceul Francez. A ispăşit o condamnare politică de trei ani (1952-1955). Şi-a luat licenţa în filologie la Universitatea din Bucureşti, în 1957. A publicat peste 80 de volume de traduceri din limbile portugheză, spaniolă, franceză, germană şi engleză, pentru care a fost răsplătită cu numeroase premii

Este cea mai cunoscută scriitoare israeliană contemporană. Zeruya Shalev (n. 1959) şi-a făcut debutul literar cu un volum de poezii (Ţintă uşoară pentru lunetişti), dar s-a orientat curînd spre proză, publicînd pînă acum mai multe romane şi o carte pentru copii (Puiul mamei, 2000). Romanele sale - Dansînd, încremenind (1993), Viaţa amoroasă (1997), Soţ şi soţie (2000), Thera (2005), Fărîme de viaţă (2011) - au fost foarte apreciate de critica literară şi traduse deja în peste douăzeci şi cinci d

Gentil, profund, neprins de parapon, faceţios - că-n academic, scriitor, prieten - era Matei. N-ar fi fost potrivit să-i monumentalizăm amintirea cu ghirlande şi pompă, aşa că ne-am întîlnit să ne amintim de Matei şi de opera lui, ca între prieteni. În octombrie 2011, la Universitatea Western Ontario din London, Canada, două zile de conversaţii academice, prieteneşti, familiale ne-au readus vivacitatea, umorul şi strălucirea spiritului lui Matei.

În decembrie 2011 moare, la vîrsta de 82 de ani, scriitoarea est-germană Christa Wolf, fiind înmormîntată cu funeralii naţionale. La înmormîntare participă personalităţi importante ale vieţii culturale şi politice germane: fostul laureat al Premiului Nobel, Günther Grass, scriitorul Wolf Braun [...]

Enrique Vila-Matas (n. 1948, Barcelona) este considerat cel mai important scriitor spaniol contemporan (New York Times), iar cărţile sale adevărate capodopere (Times Literary Supplement).

Félix J. Palma (1968, Sanlúcar de Barrameda, Spania) este scriitor, jurnalist şi critic literar; coordonează ateliere de scriere creativă şi, ocazional, e consultant editorial. Povestirile lui au apărut în numeroase publicaţii, cîştigînd premii importante precum Gabriel Aresti, Alberto Lista, Miguel de Unamuno sau Premiul Tiflos de Libro de Cuento.

Cine are curiozitatea să răsfoiască revista România literară de la începutul anilor ’70 (la scurt timp, aşadar, după „rebranduirea“ Gazetei literare), va constata că, începînd cu numărul 30 din vara lui 1970, revista găzduieşte o serie de "anchete" sau sondaje de opinie, realizate în rîndurile cititorilor din „uzine, fabrici, şantiere“. De ce această alegere?

Reluăm, în grupajul de faţă, cîteva fragmente din "Un dosar al memoriei arestate. Jurnalul fericirii în arhivele Securităţii", publicat ca postfaţă la N. Steinhardt, Jurnalul fericirii, Mănăstirea Rohia şi Editura Polirom, Iaşi, 2008, şi ca addenda la varianta inedită (Jurnalul fericirii. Manuscrisul de la Rohia) care face obiectul acestui grupaj al Dilematecii. Fragmentele selectate se referă la procesul de rescriere din memorie a Jurnalului fericirii, după ce prima variantă a textului a fost

La 100 de ani de la naşterea lui N. Steinhardt, criticul şi istoricul literar George Ardeleanu - autorul subtilei monografii N. Steinhardt şi paradoxurile libertăţii (Editura Humanitas, 2009) - a descoperit (la Mănăstirea "Sf. Ana" de la Rohia) şi a editat (la Editura Polirom) o variantă inedită a Jurnalului fericirii. Manuscrisul de la Rohia.

A absolvit Facultatea de Litere a Universităţii Bucureşti şi Institutul European de Jurnalism de la Bruxelles. Între 1995 şi 2004, Tatiana Niculescu Bran (n. 1962) a fost redactor la Radio BBC World Service, secţia română de la Londra. Între 2004 şi 2008, a condus biroul BBC World Service de la Bucureşti. În 2006, a publicat primul roman non-fiction din literatura română, Spovedanie la Tanacu, urmat, în 2007, de Cartea Judecătorilor. Cele două romane au inspirat filmul După dealuri, în reg

Cel mai cunoscut autor francez contemporan are un nume greu de pronunţat şi greu de scris. Cu toate acestea, e citit şi citat peste tot în lume. Nu dă nici un semn că ar vrea să fie simpatic, dar e adorat de cititori. Foarte adesea, atitudinile sale politice nasc controverse; scriitorul se exprimă rar în public, dar atunci cînd o face, loveşte cu o replică neaşteptată şi dispare înainte să mai poată fi interpelat.

"Il y a vingt-cinq ans, on se disait volontiers fin de siecle. Nos grammairiens sont amerement fin de langue. L'un d'eux a meme écrit un livre ironique et spécieux sur le Français langue morte." Fragmentul îi aparţine lui Thibaudet.

Publicată în Finlanda în 2008 şi primită, atît de critici, cît şi de cititori, cu un entuziasm fără precedent, Purificare, cartea lui Sofi Oksanen, a devenit unul dintre cele mai citite romane finlandeze ale tuturor timpurilor, atingînd tirajul de un milion de exemplare vîndute în întreaga lume.

[...] Unul dintre cele mai persistente obiceiuri ale istoriei literare ţine de reducerea unor practici literare vii la concepte mai mult sau mai puţin forţate. Ceea ce înţelegem astăzi prin romantism, cu toate prejudecăţile noastre privind formele literare, este cît se poate de departe de fuziunea genurilor şi de implicaţiile sociale pe care le vizau autorii integraţi scolastic în sertarele manualelor. În acelaşi fel funcţionează prejudecata potrivit căreia poezie e numai ceea ce se poate