Ce plăceri aşa-zis vinovate aveţi?

25 iulie 2012
Ce plăceri aşa zis vinovate aveţi? jpeg

(apărut în Dilemateca, anul VII, nr. 74, iul 2012)


PLĂCÉRE, plăceri, s.f. 1. Acţiunea de a plăcea şi rezultatul ei; stare afectivă, fundamentală, determinată de satisfacerea unor tendinţe, a unor cerinţe vitale; sentiment sau senzaţie de mulţumire, de bucurie, provocate de ceva care satisface gustul sau dorinţa noastră. ◊ Loc. adv. Cu plăcere = a) cu drag, bucuros, din toată inima; b) formulă de răspuns la mulţumirile exprimate de cineva pentru un serviciu. Fără plăcere = în silă, fără voie. ◊ Expr. Fă-mi plăcerea... = fii bun..., te rog... 2. Distracţie, petrecere; desfătare, agrement. 3. Dorinţă, voie, chef, gust. ◊ Loc. adv. După (sau de) plăcere = pe plac, după voie, după gust.

Sursa: DEX ’98


Liviu ANTONESEI Am o anume dificultate să răspund la anchetă dat fiind că nu pricep exact sensul formulei "plăceri vinovate"! Dacă e să disting între feluritele tipuri de plăceri, pot vorbi la rigoare de plăceri mari şi plăceri mici, plăceri alte trupului, ale sufletului şi ale spiritului, plăceri constante şi plăceri aleatorii, dar nu despre plăceri vinovate şi nevinovate. Asta probabil pentru că sînt un hedonist, ca să nu spun un epicureic - sună pretenţios şi nici nu m-am învrednicit să ajung filozof. Prin urmare, socot că nimic din ceea ce-mi place mie nu e vinovat! Ştiu că societatea se străduie de la începuturile sale să ne inculce complexul vinovăţiei, dar m-am decis de multă vreme să nu joc jocul acesta. Prin urmare, nimic din ceea ce-mi provoacă plăcere, dacă nu provoacă altuia neplăcere sau un alt rău, mai mare, nu e vinovat. Nici consumul de alcool, dacă nu-i tulbur pe ceilalţi ca efect al său, nici fumatul - şi de la ţigaretă la narghilea îl practic în toate felurile -, dacă nu deranjez vreun nefumător, nici lectura romanelor poliţiste. Am dat ultimul exemplu din milă faţă de Paul Valéry care, săracul, de gura nevestei, speriată la gîndul că l-ar putea surprinde jurnaliştii pe bietul academician, şi-a închiriat un apartament în Paris pentru a se dedica acestor "lecturi vinovate". Cine îmi cunoaşte cît de cît literatura îşi dă seama că n-aş putea încadra în această categorie "amorul liber"! Prin urmare, nu, nu am nici un fel de plăceri vinovate. Mă strădui să adun experienţe ale plăcerii.

un cristian Nu prea ştiu cum să iau plăcerile vinovate. Dacă-mi aduc bine aminte, au treabă şi cu vîrsta: la început faci o farsă unei cotoroanţe, pui muştar pe sub preş, arunci cu ouă de la balcon, apoi te uiţi ca băieţii şi cu băieţii la niscai filme cu femei goale, închiriind casete video cu buletinul fraierilor, mai tîrziu joci la pariuri (ogari, că-s imprevizibili). Depinde. Cel mai bine m-am simţit cînd am furat cărţi. Din anticariate, librării. A fost o plăcere reală. Mai ales cînd, alături de un prieten, critic literar, ne-am luat la întrecere. În trei ore, aveam ceva la bord: 10 - eu, 9 - el, din cinci sau şase locuri diferite. Vorb-aia, nu eram înfumuraţi degeaba!

Nora IUGA Nu ştiu cine ne-a turnat în aluatul de cozonac pionezele astea, ca în momentul în care muşcăm din miezul pufos să ni se umple limba de sînge; cine ne-a vîrît frica asta neroadă în sîn, făcîndu-ne să credem că tot ce ne place ar fi vinovat? De aici şi masochismul ăsta, travestit în rasă călugărească, post şi rugăciuni, "că e un timp pentru toate", cum zicea Ecleziastul, dar eu ştiu, de cînd eram copil, că tot ce n-aveam voie să fac era bun, de-aia ne şi vine aşa un chef, din senin uneori, să ştergem cu buretele toată lumea asta de pe tablă şi să ne umplem de plăcere. Am stat o lună la Viena, ziua păşeam pe malul Dunării printre palate, parcă umblam într-un tort cu frişcă, noaptea citeam Lacan şi mă întorceam la marele meu prieten Freud, din anii studenţiei, şi fiecare pagină purta sus, scris cu majuscule, titlul PLĂCERE. Plăcerile mele vinovate? Aşadar, cine "coronat opus"? PLĂCEREA, fără îndoială. Nu sînt făcută să scriu eseuri. Mai bine vă povestesc cum am renunţat eu la plăcerea de a fi Dumnezeu. Aveam 9 ani. Locuiam la Timişoara pe Wilhelm Mühle, la nr. 12. Mă chemau ferestrele mari care dădeau spre stradă, nu ştiu dacă mă chema catedrala greco-catolică de vizavi sau muscoii albaştri care bîzîiau pe geamuri. Prindeam zilnic cîte unul, alegeam un bold de pălărie cu capul de mărgea colorată din pernuţa de ace a mamei, îl înfigeam binişor în pieptul lucios şi bombat al muscoiului care pîrîia scurt ca o platoşă cînd vîrful acului ieşea de un centimetru pe partea cealaltă şi intra ca uns în radiera Hardmuth cu dungi galbene şi roşii. Muscoiul îşi mişca aripile şi picioarele într-o turaţie de ventilator, încît nici nu-i mai vedeam contururile, auzeam doar susurul aerului şi priveam fascinată cum îşi pierde forma; devenise o păpădie ai cărei fulgi erau luaţi de vînt... şi deodată glasul mamei lîngă mine: "Îţi place, nu!? Ce-ai zice să vină acum un uriaş, unul mare cît Palace-Hotel, să scoată din faţa casei stîlpul de telegraf, să te trîntească pe spate şi să ţi-l vîre-n burtă, lăsîndu-te acolo să dai din mîini şi din picioare pînă se termină joaca..." Aşa m-a lecuit mama de plăcerea de a mă juca de-a Dumnezeu. Şi, totuşi, uneori mă gîndesc, nu cumva plăcerea, mai ales cea vinovată, e ea însăşi o formă de Dumnezeu?

Maria MANOLESCU Mănînc seminţe în timp ce citesc, fără să scuip cojile pe pagini - dar le sparg în dinţi. Citesc horoscopul. Cînd cineva se uită urît la mine pe stradă, strîng pumnul drept şi las în jos, discret, degetul mijlociu. Mă abţin să spun "ţi-am zis eu?", pentru ca palma morală dată celuilalt să se dubleze (odată cu plăcerea şi vinovăţia mea). Mă uit de la etajul 6 în curtea vecinilor de jos care vînd fier vechi şi au salcîmi şi o căruţă de copii care sar goi de pe o canapea desfundată, ştiind că, dacă vecinii de jos s-ar ocupa cu bankingul şi s-ar bronza lîngă piscină, m-aş simţi mai voieuristă decît aşa. Iar ştiind că în alt context m-aş simţi mai vinovată mă face ca în ăsta să fiu de fapt mai vinovată, pentru că vinovăţia mi-e mai dulce atunci cînd n-o simt, deşi ştiu c-ar trebui să o simt. Dar cea mai mare plăcere vinovată pe care o am este scrisul. De fapt, e o plăcere pe care sigur o simt mulţi alţii, dar la mine se manifestă prin scris. La bunică-mea se cheamă bîrfă. La prietenii mei cu facultate se cheamă studii de caz. La mine se cheamă caracterizarea personajelor. Este o plăcere despre care ştiu că, după criteriile modestiei, iubirii şi toleranţei, ar trebui să mă facă să mă simt vinovată. Şi tocmai pentru că, de fapt, nu prea mă simt, ea devine o vinovăţie profundă, dulce şi imens de plăcută. Plăcerea vinovată de a crede că eu, faţă de cei din bîrfe, studii de caz, piese sau cărţi, ştiu mult mai bine cum ar trebui trăită viaţa.

Răzvan PETRESCU Simt o imensă plăcere cînd mănînc ciocolata copilului. O mănînc noaptea. Tot atunci citesc pasaje unde sînt preţuit într-o carte despre vieţile sfinţilor şi încerc aceeaşi satisfacţie. Ca să-mi exacerbez starea, beau şi Nestea-ul copilului - mai ales acum, în toiul caniculei, e excepţional pentru un băiat de 12 ani să resimtă bucuria deshidratării, astfel se va pregăti pentru meseria de explorator, singura pe care ar putea-o urma. Mă bucur şi cînd îmi bat nevasta, nu des, dar exemplar. Faptul că-şi face poze cu ochii vineţi pe care şi-i postează pe Facebook mi-a crescut ratingul la femei cu final neaşteptat, primesc solicitări de prietenie pe care le aprob punînd o singură condiţie - să poarte cruci mari la gît. Un alt divertisment teribil este să scriu cuvinte de dojană pe gardul iubitului iubitei mele - pe ea o chinui făcîndu-i cele mai absurde cadouri, cum ar fi pendule. La fel de vesel mă simt şi cînd blochez între etaje liftul iubitului altei iubite (mai am două, dintre care una-i neprihănită), îl pîndesc cînd intră-n ascensor şi, folosind o telecomandă cu rotor, îl opresc între şase şi opt, punîndu-i la difuzoarele instalate de mine în plafon toate variantele lui Miles Davis la muzica filmului Ascensor pentru eşafod. Apoi mă prefac că-ncerc să-l ajut să iasă, îi dau mîna ca să se strecoare prin deschizătura dintre etaje şi pornesc liftul. Mereu celălalt lift, nu-i o greşeală, ci o nouă desfătare, pentru că mă îndreptăţeşte să-mi percep uimitoarea generozitate: îl salvez pe nenorocit exact în clipa-n care pot să-l tai în două. Pe urmă merg la un preot scund şi el mă laudă.

Antoaneta RALIAN O contradicţie în termeni, aproape oximoron. Pentru că, din momentul în care plăcerea e poluată de insidiosul sentiment de culpabilitate, încetează să mai fie plăcere. Plăcerea e o trăire radioasă, naturală, perfect inocentă, în măsura în care e instinctuală şi senzorială, adică atîta timp cît e spontană, neprocesată de gîndire, de conştiinţa de sine. Plăcerea pură are şi o finalitate creatoare: plăcerea sexuală generează viaţă, plăcerea creaţiei generează artă, plăcerea spirituală deschide noi orizonturi. Nimic nu poate fi vinovat în plăcerea spontană sau chiar într-o existenţă epicureană generată de bunul-simţ. Tenta de vinovăţie intervine doar în plăcerea care lezează, afectează pe altul: plăcerea de a-l umili, ironiza, persecuta, răni, calomnia (nu şi de a-l bîrfi; bîrfa, chiar acidulată, poate rămîne o plăcere inofensivă dacă îşi cunoaşte limitele). Un loc ambiguu în galeria plăcerilor vinovate îl deţine adulterul, în care se îmbină firescul şi culpabilitatea. Mi se pare oarecum firesc (mai ales cînd e vorba de viaţa altuia, şi nu de a mea) ca într-o căsătorie longevivă, după ani şi ani de monogamie şi captivitate emoţională, să simţi nevoia de a oferi puţină libertate simţurilor condamnate la ascetism. Atîta timp cît asemenea derapaje nu duc la destrămarea căsniciei, la profanarea empatiei şi a afecţiunii dintre soţi. Ba chiar adulterul poate avea şi efecte salutare: partenerul adulterin oferă în chip de compensaţie mai multă atenţie şi tandreţe, ajungîndu-se, într-un fel, la o revigorare a vieţii conjugale. Da, ştiu bine că plăcerile practicate pe ascuns au un gust mai picant: ţigara fumată de elev la closet, sexul "pe furate" pe bancheta din spate a maşinii sau prin locuri nebănuite, chiulul de la îndatoriri, mica orgie neprevăzută etc., dar nu sînt convinsă că în asemenea cazuri prevalează gustul plăcerii propriu-zise sau cel al teribilismului, al victoriei asupra unei primejdii mai mult sau mai puţin imaginare sau stupoarea insolitului, a spargerii rutinei şi a tabuurilor. Am detestat întotdeauna duşmanii plăcerii: puritanismul, moralitatea afectată, băţoasă, imperativă.

Mihnea RUDOIU Anul acesta, în septembrie, se împlinesc 20 de ani de cînd sînt în armată. O cifră consistentă, dacă o raportez la cei 34 de ani pe care îi am, din care motiv cred că plăcerilor mele vinovate li s-ar potrivi, mai degrabă, adjectivul "neregulamentare". Nu cultiv multe asemenea plăceri, în schimb, toate mă binedispun. Astfel, mă simt vinovat că patriotismul oficial îl percep ca pe o sudalmă rostită dintr-un amvon, dar mă amuză cînd realizez că nimeni nu îl ia în serios; mă simt vinovat că lectura presei militare mă plictiseşte ca un film despre marile realizări comuniste, dar mă amuză cînd constat că n-are cum altfel; mă simt vinovat că la depunerile de coroane de Ziua Armatei casc de cum aud vorbindu-se despre "patrie" şi "nepreţuita jertfă a strămoşilor", dar mă amuză că nimeni nu-şi dă seama că dorm pe mine (poate fiindcă toţi, la rîndul lor, dorm pe ei); mă simt vinovat că persoane fără o pregătire militară solidă au capacitatea intelectuală să ajungă într-un timp record generali sau colonei, pe cînd eu sînt doar căpitan, dar mă amuză cînd îmi dau seama că asta se întîmplă fiindcă eu urmez, pas cu pas, ghidul carierei militare; mă simt vinovat cînd mi se atrage atenţia că sînt prea mic ca să pricep de ce în armată se întîmplă ce se întîmplă, dar mă amuză cînd îi ascult pe cei mari, care pricep, explicînd de ce se întîmplă ce se întîmplă. Nu în ultimă instanţă, recunosc că mă simt vinovat fiindcă mă amuză asemenea plăceri ascunse. Din fericire, trebuie să admit şi că, cel mai adesea, mă amuză teribil faptul că mă simt vinovat.

Mihaela URSA O mărturisire despre plăcerile vinovate nu poate fi decît ipocrită: dacă sînt cu adevărat vinovate, ele trebuie să rămînă imposibil de mărturisit. Ne putem însă fandosi oricînd, cu voluptate narcisică, vorbind despre micile plăceri vinovate. În cazul meu, acestea au mereu o anumită gratuitate. Cu cît lumea în care alerg arată mai mult ca una a necesităţii şi a eficienţei, cu atît devine mai plăcută şi mai vinovată gratuitatea, ca tot ceea ce se opune necesităţii şi eficienţei. Descopăr o astfel de plăcere, mai ales după perioadele aglomerate de expunere socială, în toate formele de recluziune: să nu-mi deschid mail-ul săptămîni la rînd, să mă ocup de florile din grădină şi din casă, să nu prea am de vorbit. Sigur, toate astea n-ar avea nici un farmec dacă, în contrapartidă, n-aş savura autoexhibarea pe reţelele de socializare, o bîrfă sănătoasă, întîlnirile cu Doru la o cafea secretă în oraş. Mi se pare foarte plăcut să fac altceva decît ceea ce trebuie, adică: să citesc Roberto Bolano cînd am de scris despre comparatismul românesc, să cos o rochie (ca rochia de mireasă pentru Lili, de exemplu) sau să-mi fac nişte cercei tocmai cînd am mai multe lucrări de corectat, să şuşotesc cu Nona şi Mira înainte de culcare ("ca fetele") şi să ne apuce rîsul fără oprire tocmai cînd Doru adoarme, să nu mă extazieze magazinele de pantofi, ci magazinele de bricolaj, să mut mobila prin casă şi să fac prăjituri cînd sînt foarte stresată şi da, să mă uit în fiecare vacanţă de vară la toate seriile din Seinfeld.

Radu VANCU Cum de cîţiva ani încoace nu fac decît să tot tai de pe listă diverşi itemi încadrabili la secţiunea "plăceri vinovate", deduc că principala mea plăcere vinovată e aceea de eliminare a plăcerilor vinovate. De inchizitor al plăcerii, cum ar veni. Aşa se face că am tăiat de pe listă alcoolul, de vreo trei ani şi ceva, cafeaua, de un an şi ceva... Mi-ar fi plăcut să pot tăia şi ţigările, dar, din nefericire pentru vinovatele plăceri ale inchizitorului plăcerii, n-am fumat niciodată. Cum nici una dintre tăierile astea nu sînt motivate ideologic (n-am absolut nimic cu băutorii, cu cafegiii, cu fumătorii etc.), încep să bănuiesc că în psihologia mea se amestecă un masochism de ascet bezmetic cu anorexia pătimaşă a unei drama queen din showbiz. O combinaţie între Torquemada şi Andreea Marin (nu ştiu să fie anorexică, dar mi se pare zîna-mamă a tuturor drama queen-urilor de pe lumea asta). A, să nu uit plăcerea vinovată de a mă vorbi numai de foarte bine în public. La asta, iată, pare-se că nu pot renunţa nicicum!

anchetă realizată de Marius CHIVU

ASTALOŞ 1933 2014 jpeg
ASTALOŞ 1933-2014
A murit Astaloş. Vestea a venit într-o dimineaţă. Înainte şi după alte morţi. Sîntem înconjuraţi de morţi. Ca şi cum viaţa ar fi o subversiune.
Alain Finkielkraut, un „reacţionar“ la Academia franceză jpeg
Alain Finkielkraut, un „reacţionar“ la Academia franceză
Alain Finkielkraut (născut în 1949) a intrat, din ziua de 10 aprilie 2014, în rîndul nemuritorilor. Cărţile sale compun o lamentaţie antimodernă punctată de accente de revoltă împotriva unor evoluţii pe care individul nu le controlează. Transformările suferite de identitatea franceză sub impactul hipermodernităţii şi al imigraţiei constituie substanţa ultimului volum publicat, L'identité malheureuse, Editions Stock, Paris, 2013.
Tenebrele limbii şi literaturii române jpeg
Tenebrele limbii şi literaturii române
Eugeni şi Mihu sînt doi liceeni harnici, cuminţi şi frumoşi; ei provin din două familii harnice, cuminţi şi frumoase, dar părinţii fetei se opun iubirii lor. Fata decide să se sinucidă amîndoi, deodată, bînd vitriol, pe care l-a cumpărat deja, de la farmacie.
Tenebrele limbii şi literaturii române jpeg
O lecţie de patriotism
În general, socotesc că nu e bine să te joci cu cele sfinte - aşa că am ezitat la titlul de mai sus. Dar, cum să numeşti altfel o carte scrisă de un profesor universitar (...) carele însuşi despre sine scrie, pe coperta a patra, că, în fiinţa sa, "omul de ştiinţă a fost permanent dublat de cel ce a făcut din slujirea neamului său ceea ce sfinţii fac din slujirea lui Dumnezeu...
Pop Yoga jpeg
Pop Yoga
O sinteză originală este cartea lui Pacôme Thiellement Pop Yoga, Sonatine Editions, Paris, 2013.
Mioritiquement notre jpeg
Mioritiquement notre
De veacuri învăţăm la şcoală că "Românul s-a născut creştin", "Românul s-a născut poet" şi "Românul e francofon prin tradiţie".
Mereu în miezul chestiunii şi cu totul la marginea ei jpeg
Mereu în miezul chestiunii şi cu totul la marginea ei
Karl-Markus Gauß (Salzburg), n. 1954, din 1991 redactor-şef al prestigioasei reviste de cultură Literatur und Kritik, cunoscut critic literar, scriitor şi eseist austriac, laureat al unor importante premii literare austriece şi europene(...)
Tehnodrom 2013 jpeg
Tehnodrom 2013
Ca la orice final de an, e vremea unei rememorări: ce am descoperit, ce am accesat şi ce am criticat în Tehnodrom.
Străinii care au făcut Franţa jpeg
Străinii care au făcut Franţa
Numeroşi sînt străinii care, în ultimele două secole, au lăsat urme durabile în cultura Franţei. Dictionnaire des étrangers qui ont fait la France/Dicţionarul străinilor care au făcut Franţa, Editura Robert Laffont, 2013, 956 pagini, redactat de un colectiv de autori sub direcţia lui Pascal Ory, profesor de istorie la Sorbona, depune mărturie în acest sens.
Tehnodrom 2013 jpeg
echitate şi ebook
În Statele Unite, a început un scandal din cauza ediţiilor digitale şi a prezenţei lor în biblioteci. Marii editori acuză bibliotecile de "socialism" şi le impun preţuri mult mai mari la achiziţia acestor ediţii, cu 150% pînă la 500% mai scumpe decît în cazul utilizatorilor privaţi. Mai mult, editorii adesea limitează numărul de citiri ale unui exemplar. Cartea nu se mai află în proprietatea bibliotecii care o punea la dispoziţie publicului.
Andra Cărbunaru   PR, Librăria Bastilia jpeg
Andra Cărbunaru - PR, Librăria Bastilia
(apărut în Dilemateca, anul VIII, nr. 89, octombrie 2013)
Arta contemporană la Veneţia  Între enciclopedic şi eclectic jpeg
Arta contemporană la Veneţia. Între enciclopedic şi eclectic
Veneţia, oraş suprasaturat de artă, găzduieşte la fiecare doi ani o vastă expoziţie de artă contemporană. Un fel de tur de orizont al creaţiei imediate. Anul acesta, organizatorii au ales drept temă - sau principiu coagulant - "cunoaşterea enciclopedică".
Un colţ de lume jpeg
Un colţ de lume
În Tire am mai descoperit o comoară: aşezată în mijlocul unei grădini exotice, stăpînă a multor veacuri, adăpost literar al multor erudiţi, Biblioteca "Necip Paşa" este unul dintre cele mai importante centre ale vieţii culturale. Atît ale oraşului, cît şi ale Turciei.
Ce aţi amîna(t) să faceţi în viaţă? jpeg
Ce-aţi amîna(t) să faceţi în viaţă?
Răspund: Gabriela ADAMEŞTEANU • Dumitru CRUDU • Andrei DÓSA • Ştefan MANASIA • Marin MĂLAICU-HONDRARI • Anatol MORARU • Cezar PAUL-BĂDESCU • Andrei POGORILOWSKI • Ana Maria SANDU • V. LEAC
Bucovina   schiţe literare  Unde a fost de fapt „Mica Vienă“ jpeg
Bucovina - schiţe literare. Unde a fost de fapt „Mica Vienă“
Un pămînt slav era Bucovina în Evul Mediu. Mai tîrziu, parte a voievodatului moldav. Numele ei provine din germanul Buchenland (Ţara fagilor). În 1774, acest ţinut, lăsat în voia naturii lui sălbatice, a fost ocupat de austrieci, care s-au pus pe treabă: au cultivat ţara şi oamenii ei.
Gloria unui solitar jpeg
Gloria unui solitar
Este bine totuşi de ştiut că, înainte de-a fi orice altceva, Guénon a fost matematician. Principiile calculului infinitezimal, o lucrare de tinereţe, publicată abia în 1946, arată interesul primordial al ezoteristului faţă de matematică.
„Activismul meu cultural poate fi privit ca o contrabandă cu arme“ jpeg
„Activismul meu cultural poate fi privit ca o contrabandă cu arme“
Este profesor de filozofie, eseist, dramaturg, romancier, filozof de consum cu discurs metafizic. Este un salvator de idei şi un demolator de concepte. E un "băiat rău". Ţine lecţii de filozofie unde te-aştepţi mai puţin: prin penitenciare, birturi, aziluri de bătrîni, case de nebuni, parcuri. E slobod la gură şi la minte.
Tehnodrom 2013 jpeg
Internetul şi protestele la români
Cine s-ar fi aşteptat ca, pentru prima dată în istorie, la un eveniment să participe mai mulţi oameni decît cei care s-au anunţat pe Facebook? ?i nu o singură dată, ci de două ori. Dacă nu plouă, şi a treia duminică probabil va fi la fel. (Articolul e scris după al doilea mare marş pentru salvarea Roşiei Montane, din 15 septembrie 2013.)
Gloria unui solitar jpeg
Iezechiel, autor ştiinţifico-fantastic
Profetul Iezechiel, figură din toate punctele de vedere excentrică, face excepţie de la regula invizibilităţii.
Bucureştiul insular din „Nuntă în cer“ jpeg
Bucureştiul insular din „Nuntă în cer“
Andreea Răsuceanu este dr. în filologie al Universităţii din Bucureşti cu lucrarea Mahalaua Mîntulesei, drumul către modernitate (2009). Cea mai recentă lucrare, Bucureştiul lui Mircea Eliade. Elemente de geografie literară, are la bază cercetările întreprinse în perioada 2010-2013 în cadrul CESI şi Université Sorbonne nouvelle Paris 3 (programul "Vers une géographie littéraire").
Noutăţile toamnei jpeg
Noutăţile toamnei
Răspund: Laura ALBULESCU (ART) • Lidia BODEA (Humanitas) • Denisa COMĂNESCU (Humanitas Fiction) • UN CRISTIAN (Casa de pariuri literare) • Oana DUMITRU (Vellant) • Dana MOROIU (Baroque Books & Arts) • Angela NAGHI (Publica) • Ştefania NALBANT (Curtea Veche) • Bogdan-Alexandru STĂNESCU (Polirom) • Livia SZASZ (Corint/Leda)
Mario De Mezzo   CEO, Editura ALL jpeg
Mario De Mezzo - CEO, Editura ALL
Preşedintele Asociaţiei Casa de Cultură (şi CEO al grupului editorial ALL) Mario De Mezzo a vrut să omagieze cu acest premiu un autor şi mai ales un redactor al editurii sale, pe Augustin Frăţilă, plecat acum cîţiva ani dintre noi.
 La Batthyaneum jpeg
La Batthyaneum
Cînd am ajuns la Alba Iulia, mi s-a spus: trebuie să vezi Batthyaneum-ul - mai degrabă un sanctuar de carte rară decît o bibliotecă.
Scandal, skándalon jpeg
Scandal, skándalon
Cum Iacov cu îngerul, omul cu dicţionarul: pînă dimineaţa. Termenul grecesc skándalon provine din skándalethron, suportul momelii într-o cursă - băţul în care e înfiptă carnea de focă pentru a prinde în cursă urşii polari, de pildă, dar nu carnea însăşi; [...]

Adevarul.ro

barbat arestat jpeg
Femei violate în propria casă. Cazuri șocante trase la indigo în nordul Moldovei
Un tânăr de 24 de ani dintr-o comună din Botoșani a fost arestat preventiv pentru 30 de zile pentru că a intrat peste o femeie, în casă, și a violat-o. Cazul nu este singular.
Arme nucleare Rusia FOTO Shutterstock
Șansele Ucrainei de a se apăra împotriva unor potențiale arme nucleare tactice, potrivit unui expert militar
Forțele armate ucrainene s-ar putea apăra împotriva unor potențiale arme nucleare tactice pe care Rusia le-ar lansa asupra Ucrainei doar în anumite condiții, spune expertul militar Mihailo Samus.
Camera Deputaţilor FOTO Alexandru Dobre / Mediafax
Noi pomeni bugetare. Lista de beneficii pregătită de Coaliție
Coaliția a intrat într-o logică electorală, chiar dacă până la următoarele alegeri mai sunt doi ani, fiind dublate unele alocații, iar personalului bugetar fiindu-i pregătite noi beneficii.

HIstoria.ro

image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.