„Literatura trebuie să provoace o revoluţie în universul emoţional al cititorului“

Zeruya Shalev
10 decembrie 2012
„Literatura trebuie să provoace o revoluţie în universul emoţional al cititorului“ jpeg

(apărut în Dilemateca, anul VII, nr. 78, noiembrie 2012)

Este cea mai cunoscută scriitoare israeliană contemporană. Zeruya Shalev (n. 1959) şi-a făcut debutul literar cu un volum de poezii (Ţintă uşoară pentru lunetişti), dar s-a orientat curînd spre proză, publicînd pînă acum mai multe romane şi o carte pentru copii (Puiul mamei, 2000). Romanele sale - Dansînd, încremenind (1993), Viaţa amoroasă (1997), Soţ şi soţie (2000), Thera (2005), Fărîme de viaţă (2011) - au fost foarte apreciate de critica literară şi traduse deja în peste douăzeci şi cinci de limbi. În 2004, la Ierusalim, a fost victima unui atentat cu bombă. A absolvit un masterat în studii biblice şi în prezent lucrează ca redactor la Editura Keshet. De-a lungul carierei, scriitoarea a fost recompensată cu numeroase distincţii, printre care: Premiul "Cartea de Aur" şi Premiul "Cartea de Platină" ale Asociaţiei Editorilor din Israel, Corine Prize (Germania, 2001), Amphi Award (Franţa, 2003), ACUM Prize (obţinut în 1997, 2003 şi 2005) şi Wizo Prize (Franţa, 2007).

Textele dumneavoastră sînt un vîrtej de senzaţii şi de trăiri. Există o mie de scenarii pentru fiecare decizie sau mişcare. Pentru fiecare cuvînt rostit de eroinele dvs. Personajele au o conştiinţă exacerbată. Locuiesc într-o oglindă care deformează totul. Cînd simţiţi că trebuie să vă apucaţi de o nouă carte? Cînd sînteţi sigură că aţi găsit sound-ul potrivit?
Protagoniştii mei trăiesc fiecare moment cu mare intensitate. Nu ştiu cum să-şi reprime sentimentele, astfel că orice situaţie cotidiană devine dramatică, ascunde o mare încărcătură emoţională şi ameninţă să explodeze ca o bombă. Încerc să-i ascult, astfel încît să prind tonul corect. Nu cred că în scris asculţi mai puţin decît într-o poveste pe care o spui cuiva pe viu.

Cu adevărat spectaculos e ritmul cărţilor dvs. - nu subiectul, ci felul în care ţîşneşte fraza. Acel amestec straniu de cruzime, senzorialitate, dezolare şi drăgălăşenie. Patetismul e asumat şi picurat în doze fine. Cum găsiţi proporţia bună? Vă e teamă vreodată că o să fie prea mult?
Am pornit pe drumul meu literar ca poetă, dar, chiar şi atunci cînd m-am reorientat spre proză, am încercat să nu renunţ complet la poezie. Ritmul, metaforele, stilul sînt foarte importante pentru mine. Citesc fiecare frază cu voce tare de mai multe ori şi reanalizez fiecare cuvînt. "Cum" nu este mai puţin important pentru mine decît "ce", iar din multe puncte de vedere stilul reflectă conţinutul. Cu toate acestea, a şterge nu este mai puţin important decît a scrie, şi şterg foarte mult pentru a putea menţine acea măsură corectă, dar cu siguranţă nu reuşesc întotdeauna.

„Încerc să creez crize care vor zgudui personajele“

Prima dată am citit Soţ şi soţie. Şi trebuie să recunosc că am şi ocolit-o o vreme din cauza titlului prea explicit, prea banal. Apoi, n-am mai lăsat-o din mînă şi aţi cîştigat o cititoare de cursă lungă. Cînd am terminat-o, mi-am zis: e o poveste de cuplu, cît se poate de clasică. O iubire care se naşte în adolescenţă, urmează căsătoria celor doi, fetiţa lor şi un motoraş care se defectează. Îi sare un şurub. Continuă să funcţioneze, dar produce spaime, angoase, vinovăţii. Cum poate o scriitoare să-şi asume genul acesta de intimitate, cu ce preţ?
Dimensiunea intimă a vieţii mă preocupă şi mă fascinează. Nuanţele şi adîncimile emoţiei, emoţie legată de noi, legată de cei apropiaţi nouă. Istoria emoţională a personajelor literare care le conduce spre prezentul literar, către lupta dintre determinism şi schimbare. Încerc să creez crize care vor zgudui personajele, întrucît o situaţie de criză ne zdruncină şi ne constrînge să vedem adevărul, fără a-l nega sau reprima. Din acea situaţie tulburătoare, cîteodată - dar nu întotdeauna - ieşim învingători. Cred că literatura nu ar trebui să mîngîie, ci să încerce să provoace o adevărată revoluţie în universul emoţional al cititorului, o revoltă născută din identificare, opoziţie sau reflecţie. Mulţi dintre cititorii mei din întreaga lume îmi spun că citirea uneia sau alteia dintre cărţile mele i-a făcut să înţeleagă ceva legat de ei şi de viaţa lor şi chiar să se vadă pe ei înşişi şi viaţa lor într-o nouă lumină, să aleagă o direcţie nouă. Acest lucru mă bucură foarte mult.

În Thera, o femeie decide să se despartă de bărbatul ei şi de tatăl copilului de doar cîţiva ani pe care-l are. Nu e vorba despre un motiv concret, şi asta devine partea cea mai chinuitoare. Sentimentele de vinovăţie o înnebunesc. Nu avem de-a face cu mari tragedii, ci cu poveşti în surdină. Pot fi aceste bătălii sentimentale la fel de dure şi de sîngeroase precum cele purtate în zone de război?
Cred că rănile provocate acelei părţi numite psyche nu sînt mai puţin dureroase decît rănile fizice, dar în multe cazuri ele pot fi vindecate. Recunosc că în cărţile mele, dar şi în viaţă, prefer sîngele metaforic celui real. Adevăratul cîmp de luptă este crud şi şochează, în timp ce pe cîmpul de luptă al căsniciei există nenumărate momente de graţie şi speranţă.

„Încerc să evoluez odată cu personajele“

Începutul din Fărîme de viaţă e unul dintre cele mai triste şi mai clinice citite vreodată. Senzaţia de dezertare şi de renunţare e de-a dreptul fizică. Reuşiţi să nu vă contaminaţi de stările eroinelor? Cît timp lucraţi la o carte şi în ce ritm? Mă interesează felul în care gestionaţi fluxul acesta al conştiinţelor ficţionale.
Începutul cărţii este, într-adevăr, foarte trist, însă pe parcurs devine una dintre cele mai optimiste cărţi ale mele. La început nu m-am aşteptat la asta, dar, pe măsură ce scriam, cele mai multe dintre personaje au reuşit să parcurgă un proces de maturizare, de reformare. Adevărul este că nu încerc să mă detaşez de personaje, dimpotrivă. Încerc să trăiesc totul alături de ele, cu ajutorul imaginaţiei şi al sentimentelor. Încerc să simt ce trăiesc ele, pentru a putea descrie apoi cît mai exact. Cîteodată chiar plîng în timp ce scriu, din cauza unui grad atît de mare de compasiune şi identificare. De asemenea, trăiesc foarte puternic momentele de graţie şi bucurie. Acesta este unul dintre marile privilegii ale scrisului, deoarece îţi dă posibilitatea să trăieşti mai mult decît o viaţă dublă, fără să ieşi din cameră. Am scris ultima carte în aproape cinci ani. Este un proces îndelungat, care necesită atît documentare, cît şi rescriere. E un proces fascinant, plin de surprize, momente de inspiraţie şi, bineînţeles, de tensiune. Pentru că totul trebuie să vină dinlăuntrul meu şi, uneori, mi se pare că nu am de ce să mă agăţ. Încerc să nu planific prea mult şi să progresez pas cu pas, pentru a rămîne deschisă la diferitele posibilităţi, să evoluez odată cu cartea şi personajele sale.

Timpul prezent este timpul corect

V-aţi descoperit încă de la început fraza aceasta atît de particulară din romanele dvs. - lungă, aluvionară, interioară şi care adună, pînă iese la suprafaţă, gîndirea unui personaj, o senzaţie, istoria unei relaţii ori drama unui oraş sau popor?
Nu am urmărit niciodată un ton sau un stil propriu şi niciodată nu am construit o frază într-un mod calculat sau planificat. Acest stil a apărut firesc, dinlăuntrul meu, din momentul în care am început să scriu proză. Aceste fraze se scriu singure astfel, ceea ce reflectă, evident, lumea interioară a protagoniştilor, agitată şi neobosită, şi lumea în care trăiesc.

Există un efect, în proza dvs., de prezent continuu care e un perfect conductor al emoţiei. Cum este el susţinut în sute de pagini?
Timpul prezent adaugă povestirii o senzaţie de urgenţă şi intensitate, şi cred că este timpul corect. Şi el şi-a găsit locul uşor şi firesc în cărţile mele, fără ca măcar să mă gîndesc la asta. A fost clar din prima clipă. Mă decid frecvent în timp ce scriu, atît la nivel micro, cît şi macro, dar stilul, timpul verbal, îmbinarea dintre vorbire şi gîndire fără semne de întrebare, totul pare să constituie vocea interioară autentică formată înlăuntrul meu.

Graniţe emoţionale şi graniţe geografice

Există în extraordinarul dvs. roman Fărîme de viaţă, recent tradus în româneşte, cel puţin două planuri mari: mitul (lacul muribund, societatea perfectă din kibbutz, Europa pierdută - cu zăpadă şi cireşe -, mitul salvării copilului de aur) şi planul "vieţii modeste", al micilor iubiri, al dramelor personale. Unde devin ele compatibile şi care vă interesează (ca prozator) mai mult?
Viaţa unui om oscilează între marile mituri şi supravieţuirea de fiecare zi, dar am început să cred din ce în ce mai puţin în această împărţire între mare şi mic. La urma urmelor, totul este fie mare, fie mic. Chiar şi crearea unui kibbutz are numeroase drame mărunte, de fiecare zi, şi aşa se întîmplă cu toate celelalte presupuse lucruri mari. În cărţile mele mă opresc îndelung asupra micilor momente şi le fac să devină importante. Orice moment al unei zile poate fi decisiv, indiferent dacă ne place sau nu. În spatele fiecărui moment al zilei se ascunde o întreagă istorie, la fel cum sînt şi miturile spulberate, iar acesta este unul dintre lucrurile despre care vreau să scriu în cărţile mele, văzut, fără îndoială, prin ochii protagoniştilor care le trăiesc cu mare intensitate.

Multe dintre frazele dvs. au un ton biblic şi profetic brusc deviat (de pildă, în romanul amintit: "acesta este fiul meu preaiubit, întru care am binevoit"). Este Biblia o sursă asumată în scrisul dvs.?
Acesta este unul dintre versetele mele preferate din Noul Testament (Matei 3,17): "Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit", şi am fost bucuroasă să i-l pot dărui unei femei care visează să adopte un copil şi se roagă pentru a simţi cît mai curînd acea emoţie binecuvîntată. Pentru mine, Biblia este o comoară în ceea ce priveşte puterea literară şi inspiraţia, nu doar un text religios indispensabil. Tatăl meu obişnuia să ne citească din Biblie înainte de culcare, iar cînd am crescut, am studiat Biblia la Universitate. Este important pentru mine să le arăt cititorilor mei laici din Israel că Biblia poate fi relevantă pentru ei în literatura modernă contemporană.

Vorbeaţi undeva despre frontierele emoţionale care sînt mult mai ample decît cele geografice şi între care vă situaţi cînd scrieţi sau cînd sînteţi citită. Ce înseamnă, totuşi, identitatea dvs. de scriitoare israeliană care scrie în limba ebraică?
Graniţele emoţionale sînt, desigur, mai flexibile decît cele geografice, iar cînd locuieşti într-o ţară ca Israelul acest lucru devine un mare avantaj. Mulţi ani am încercat să nu scriu despre Israel în cărţile mele. Era suficient că îmi dominase viaţa, mă gîndeam, nu-l voi lăsa să-mi domine şi cărţile. Pe măsură ce trec anii, încerc să-i acord mai mult spaţiu, iar în ultimul meu volum am deschis mai multe ferestre spre realitatea israeliană. Traiul aici nu este lucru uşor şi nu este simplu să scrii aici. A fi un scriitor israelian înseamnă să fii capabil să scrii despre lumea ta interioară chiar şi atunci cînd un autobuz aglomerat a explodat nu departe de biroul tău. Înseamnă să fii capabil să scrii bazîndu-te pe libertatea ta interioară chiar şi atunci cînd nu departe de tine există oameni care nu se bucură de libertate de mişcare. Înseamnă să te lupţi permanent cu inspiraţia, să fii conectat la evenimente, dar, în acelaşi timp, să poţi să fii spectator. Şi, bineînţeles, să te îngrijorezi continuu.

interviu realizat de Ana Maria SANDU şi Simona SORA

traducere de Ines SIMIONESCU

fotografii de Itzik SHOKEL

ASTALOŞ 1933 2014 jpeg
ASTALOŞ 1933-2014
A murit Astaloş. Vestea a venit într-o dimineaţă. Înainte şi după alte morţi. Sîntem înconjuraţi de morţi. Ca şi cum viaţa ar fi o subversiune.
Alain Finkielkraut, un „reacţionar“ la Academia franceză jpeg
Alain Finkielkraut, un „reacţionar“ la Academia franceză
Alain Finkielkraut (născut în 1949) a intrat, din ziua de 10 aprilie 2014, în rîndul nemuritorilor. Cărţile sale compun o lamentaţie antimodernă punctată de accente de revoltă împotriva unor evoluţii pe care individul nu le controlează. Transformările suferite de identitatea franceză sub impactul hipermodernităţii şi al imigraţiei constituie substanţa ultimului volum publicat, L'identité malheureuse, Editions Stock, Paris, 2013.
Tenebrele limbii şi literaturii române jpeg
Tenebrele limbii şi literaturii române
Eugeni şi Mihu sînt doi liceeni harnici, cuminţi şi frumoşi; ei provin din două familii harnice, cuminţi şi frumoase, dar părinţii fetei se opun iubirii lor. Fata decide să se sinucidă amîndoi, deodată, bînd vitriol, pe care l-a cumpărat deja, de la farmacie.
Tenebrele limbii şi literaturii române jpeg
O lecţie de patriotism
În general, socotesc că nu e bine să te joci cu cele sfinte - aşa că am ezitat la titlul de mai sus. Dar, cum să numeşti altfel o carte scrisă de un profesor universitar (...) carele însuşi despre sine scrie, pe coperta a patra, că, în fiinţa sa, "omul de ştiinţă a fost permanent dublat de cel ce a făcut din slujirea neamului său ceea ce sfinţii fac din slujirea lui Dumnezeu...
Pop Yoga jpeg
Pop Yoga
O sinteză originală este cartea lui Pacôme Thiellement Pop Yoga, Sonatine Editions, Paris, 2013.
Mioritiquement notre jpeg
Mioritiquement notre
De veacuri învăţăm la şcoală că "Românul s-a născut creştin", "Românul s-a născut poet" şi "Românul e francofon prin tradiţie".
Mereu în miezul chestiunii şi cu totul la marginea ei jpeg
Mereu în miezul chestiunii şi cu totul la marginea ei
Karl-Markus Gauß (Salzburg), n. 1954, din 1991 redactor-şef al prestigioasei reviste de cultură Literatur und Kritik, cunoscut critic literar, scriitor şi eseist austriac, laureat al unor importante premii literare austriece şi europene(...)
Tehnodrom 2013 jpeg
Tehnodrom 2013
Ca la orice final de an, e vremea unei rememorări: ce am descoperit, ce am accesat şi ce am criticat în Tehnodrom.
Străinii care au făcut Franţa jpeg
Străinii care au făcut Franţa
Numeroşi sînt străinii care, în ultimele două secole, au lăsat urme durabile în cultura Franţei. Dictionnaire des étrangers qui ont fait la France/Dicţionarul străinilor care au făcut Franţa, Editura Robert Laffont, 2013, 956 pagini, redactat de un colectiv de autori sub direcţia lui Pascal Ory, profesor de istorie la Sorbona, depune mărturie în acest sens.
Tehnodrom 2013 jpeg
echitate şi ebook
În Statele Unite, a început un scandal din cauza ediţiilor digitale şi a prezenţei lor în biblioteci. Marii editori acuză bibliotecile de "socialism" şi le impun preţuri mult mai mari la achiziţia acestor ediţii, cu 150% pînă la 500% mai scumpe decît în cazul utilizatorilor privaţi. Mai mult, editorii adesea limitează numărul de citiri ale unui exemplar. Cartea nu se mai află în proprietatea bibliotecii care o punea la dispoziţie publicului.
Andra Cărbunaru   PR, Librăria Bastilia jpeg
Andra Cărbunaru - PR, Librăria Bastilia
(apărut în Dilemateca, anul VIII, nr. 89, octombrie 2013)
Arta contemporană la Veneţia  Între enciclopedic şi eclectic jpeg
Arta contemporană la Veneţia. Între enciclopedic şi eclectic
Veneţia, oraş suprasaturat de artă, găzduieşte la fiecare doi ani o vastă expoziţie de artă contemporană. Un fel de tur de orizont al creaţiei imediate. Anul acesta, organizatorii au ales drept temă - sau principiu coagulant - "cunoaşterea enciclopedică".
Un colţ de lume jpeg
Un colţ de lume
În Tire am mai descoperit o comoară: aşezată în mijlocul unei grădini exotice, stăpînă a multor veacuri, adăpost literar al multor erudiţi, Biblioteca "Necip Paşa" este unul dintre cele mai importante centre ale vieţii culturale. Atît ale oraşului, cît şi ale Turciei.
Ce aţi amîna(t) să faceţi în viaţă? jpeg
Ce-aţi amîna(t) să faceţi în viaţă?
Răspund: Gabriela ADAMEŞTEANU • Dumitru CRUDU • Andrei DÓSA • Ştefan MANASIA • Marin MĂLAICU-HONDRARI • Anatol MORARU • Cezar PAUL-BĂDESCU • Andrei POGORILOWSKI • Ana Maria SANDU • V. LEAC
Bucovina   schiţe literare  Unde a fost de fapt „Mica Vienă“ jpeg
Bucovina - schiţe literare. Unde a fost de fapt „Mica Vienă“
Un pămînt slav era Bucovina în Evul Mediu. Mai tîrziu, parte a voievodatului moldav. Numele ei provine din germanul Buchenland (Ţara fagilor). În 1774, acest ţinut, lăsat în voia naturii lui sălbatice, a fost ocupat de austrieci, care s-au pus pe treabă: au cultivat ţara şi oamenii ei.
Gloria unui solitar jpeg
Gloria unui solitar
Este bine totuşi de ştiut că, înainte de-a fi orice altceva, Guénon a fost matematician. Principiile calculului infinitezimal, o lucrare de tinereţe, publicată abia în 1946, arată interesul primordial al ezoteristului faţă de matematică.
„Activismul meu cultural poate fi privit ca o contrabandă cu arme“ jpeg
„Activismul meu cultural poate fi privit ca o contrabandă cu arme“
Este profesor de filozofie, eseist, dramaturg, romancier, filozof de consum cu discurs metafizic. Este un salvator de idei şi un demolator de concepte. E un "băiat rău". Ţine lecţii de filozofie unde te-aştepţi mai puţin: prin penitenciare, birturi, aziluri de bătrîni, case de nebuni, parcuri. E slobod la gură şi la minte.
Tehnodrom 2013 jpeg
Internetul şi protestele la români
Cine s-ar fi aşteptat ca, pentru prima dată în istorie, la un eveniment să participe mai mulţi oameni decît cei care s-au anunţat pe Facebook? ?i nu o singură dată, ci de două ori. Dacă nu plouă, şi a treia duminică probabil va fi la fel. (Articolul e scris după al doilea mare marş pentru salvarea Roşiei Montane, din 15 septembrie 2013.)
Gloria unui solitar jpeg
Iezechiel, autor ştiinţifico-fantastic
Profetul Iezechiel, figură din toate punctele de vedere excentrică, face excepţie de la regula invizibilităţii.
Bucureştiul insular din „Nuntă în cer“ jpeg
Bucureştiul insular din „Nuntă în cer“
Andreea Răsuceanu este dr. în filologie al Universităţii din Bucureşti cu lucrarea Mahalaua Mîntulesei, drumul către modernitate (2009). Cea mai recentă lucrare, Bucureştiul lui Mircea Eliade. Elemente de geografie literară, are la bază cercetările întreprinse în perioada 2010-2013 în cadrul CESI şi Université Sorbonne nouvelle Paris 3 (programul "Vers une géographie littéraire").
Noutăţile toamnei jpeg
Noutăţile toamnei
Răspund: Laura ALBULESCU (ART) • Lidia BODEA (Humanitas) • Denisa COMĂNESCU (Humanitas Fiction) • UN CRISTIAN (Casa de pariuri literare) • Oana DUMITRU (Vellant) • Dana MOROIU (Baroque Books & Arts) • Angela NAGHI (Publica) • Ştefania NALBANT (Curtea Veche) • Bogdan-Alexandru STĂNESCU (Polirom) • Livia SZASZ (Corint/Leda)
Mario De Mezzo   CEO, Editura ALL jpeg
Mario De Mezzo - CEO, Editura ALL
Preşedintele Asociaţiei Casa de Cultură (şi CEO al grupului editorial ALL) Mario De Mezzo a vrut să omagieze cu acest premiu un autor şi mai ales un redactor al editurii sale, pe Augustin Frăţilă, plecat acum cîţiva ani dintre noi.
 La Batthyaneum jpeg
La Batthyaneum
Cînd am ajuns la Alba Iulia, mi s-a spus: trebuie să vezi Batthyaneum-ul - mai degrabă un sanctuar de carte rară decît o bibliotecă.
Scandal, skándalon jpeg
Scandal, skándalon
Cum Iacov cu îngerul, omul cu dicţionarul: pînă dimineaţa. Termenul grecesc skándalon provine din skándalethron, suportul momelii într-o cursă - băţul în care e înfiptă carnea de focă pentru a prinde în cursă urşii polari, de pildă, dar nu carnea însăşi; [...]

Adevarul.ro

cropat traian savu foto linkedin jpg
Chirurg român de excepție, mort în Franța într-un teribil accident cu bicicleta
Traian Savu, chirurg român stabilit în Franța, a murit într-un accident de bicicletă. Vehiculul său a rămas blocat într-o șină de tramvai, iar doctorul a fost proiectat pe carosabil izbindu-se cu capul de asfalt.
facturi
Calculul facturilor la energie, modificat din nou. Când primesc oamenii banii înapoi
Iarna care vine rămâne incertă din punct de vedere al cuantumurilor facturilor la energie, autoritățile luând în calcul noi modificări ale legislației abia trecute de Senat.
Volodimir Zelenski FOTO Profimedia
Volodimir Zelenski salută sprijinul Indiei pentru Ucraina
Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a avut o discuție telefonică cu premierul indian Narendra Modi căruia i-a mulțumit pentru sprijinul acordat Ucrainei.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.