Sexul şi nici moartea

25 iulie 2012
Arta contemporană la Veneţia  Între enciclopedic şi eclectic jpeg

(apărut în Dilemateca, anul VII, nr. 74, iul 2012)
 

André Comte-Sponville (n. 1952) a transformat filozofia într-un gen de succes. A predat filozofia la Sorbona pînă în 1998, cînd a renunţat la cariera universitară pentru a se consacra scrisului, intervenind de asemenea în colocvii şi conferinţe în afara cadrului academic. Cărţile sale, începînd cu Petit traité des grandes vertus/Mic tratat despre marile virtuţi (PUF, 1995, reeditat în 2001 de Seuil în colecţia populară "Points"), rămîn săptămîni la rînd în topul celor mai bune vînzări, iar Micul tratat face parte din primele zece titluri traduse în alte limbi din categoria filozofie-eseu. Într-un stil făcut din claritate şi tact pedagogic, prin dozarea argumentelor şi conducerea demonstraţiei, autorul apropie reflecţia filozofică de marele public. Temele sale: Cum să trăim? Viaţa are un sens? Cum se ajunge la fericire? Cum să ajungi la înţelepciune fără a te supune religiei? Cum să fii liber? Virtutea e posibilă? Pînă unde poate merge toleranţa? André Comte-Sponville propune în cărţile şi intervenţiile sale o "metafizică materialistă", o etică umanistă şi o "spiritualitate fără Dumnezeu", sintetizate în formula "o înţelepciune pentru timpurile noastre".
Le sexe ni la mort/Sexul şi nici moartea. Trei eseuri despre iubire şi sexualitate, Albin Michel, 2012, este o tentativă de a stabili, cu un vast aparat de referinţe filozofice, dar într-un discurs ce se vrea pe înţelesul tuturor, locul ocupat de iubire şi sex/sexualitate în viaţa omului definit ca un animal erotic.

Iubirea ca virtute. Morala, un succedaneu al iubirii

Dacă e adevărat, aşa cum pretinde Kant, că egoismul fundamentează răul moral, soluţia ar fi o atenuare a exclusivei preocupări de sine. O transformare pe care iubirea o poate opera mai bine decît oricare alt sentiment. Iubirea are multiple sensuri, determinări, accepţii. Nu pentru a le limita - operaţiune imposibilă, de altfel -, ci pentru a sistematiza, subsumînd diversitatea cîtorva paradigme, autorul ilustrează iubirea cu trei cuvinte din greacă: agápe, éros, philía. Primul, agápe, este absent din textele clasice (nici Platon, nici Aristotel nu-l folosesc), în schimb e foarte prezent în Noul Testament, unde desemnează iubirea de aproape - cel care nu e nici amant, nici prieten. Acest tip de iubire este una din cele trei virtuţi "teologale", în sensul că toate îl au pe Dumnezeu ca obiect: credinţa, speranţa, caritatea (charité), în vocabularul catolicilor, respectiv credinţa, speranţa, iubirea (amour), la protestanţi. Diferenţa, cum se poate observa, este dată de traducerea diferită în limba franceză a cuvîntului grecesc agápe. Chiar dacă sensurile se echivalează, lucrurile se complică la nivel lexical în limba română, unde canonul ortodox impune o terminologie paralelă slavonă.
Iubirea este aşadar o virtute, un sentiment, şi nu o datorie. Şi totuşi, se întreabă filozoful, "prin ce stranie aberaţie Scripturile pot să comande ceva, respectiv iubirea, care nu se comandă", atunci cînd în Noul Testament se spune: "Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi"? Pentru rezolvarea acestei chestiuni, autorul, ateu declarat, face apel la autoritatea incontestabilă a lui Kant, luteran pios şi chiar pietist. Filozoful german e de părere că în comandamentul enunţat se face referinţă nu la un sentiment, care nu se poate comanda, ci la un act, ceea el numeşte "iubirea practică", iubirea activă sau în acţiune - de la grecescul práxis, "acţiune": "A-L iubi pe Dumnezeu semnifică, din această perspectivă: a executa de bună voie comandamentele sale; a-ţi iubi aproapele: a îndeplini de bună voie îndatoririle tale faţă de el." Kant observă că "un comandament care ordonă o acţiune din bună voinţă este în sine contradictoriu", de aceea filozoful german acceptă că e vorba mai puţin de a avea o asemenea intenţie, cît mai ales de a tinde către. A iubi nu se poate comanda, a acţiona însă, da - este concluzia provizorie a filozofului Comte-Sponville, al cărui text este un parcurs ascendent conceput în aşa fel încît cititorul să nu se rătăcească şi să nu se epuizeze înainte de termen: "A iubi? Nu se poate la comandă. A acţiona, da. Cea care comandă este deci iubirea, inclusiv - şi acesta e paradoxul idealului - cînd ea e absentă. Iată spiritul Evangheliilor, dar curăţat de naivitate. Iubirea sau sfinţenia nu sînt decît idealuri. Doar acţiunea depinde de noi. Doar ea poate fi comandată. Ceea ce Iisus sau morala pretind de la noi este deci să acţionăm: din iubire, cînd iubim, sau ca şi cum am iubi, cînd iubirea lipseşte. Cine nu vede că al doilea termen al alternativei este de departe cel mai frecvent? Avem nevoie de morală doar în absenţa iubirii; o nevoie imperioasă, căci ea, morala, ne permite să acţionăm în conformitate cu acest ideal interior (iubirea) care nu se comandă, dar care comandă. Cu alte cuvinte, în actele noastre imităm iubirea, care ar trebui să le ghideze sau chiar le ghidează efectiv, dar ca ideal, şi nu ca sentiment."
Reluînd firul demonstraţiei: în absenţa iubirii, care este obiectiv limitată, morala serveşte drept regulator în relaţiile dintre oameni, împiedicînd răul sau, mai mult, facilitînd binele. Un joc subtil se stabileşte între virtuţi (cele capabile să ridice omul la excelenţă - semnificaţia cuvîntului grec areté) şi succedaneele lor. Morala, în ipostaza de "ca şi iubire", are la rîndul ei două succedanee: dreptul şi politeţea. O societate dominată de drept (justiţie) şi de politeţe are, privită din exterior, toate aparenţele unei societăţi aproape perfecte. Şi totuşi, viaţa în interiorul ei nu ar avea nici valoare, nici savoare, nici sens. Între cele două forme de excepţii - sfinţenia (care se satisface din iubire) şi barbaria (în care şi dreptul, şi politeţea sînt deficiente) -, oamenii trăiesc din faux-semblants (ipocrizie) şi din vrais-semblants: mimarea moralei, altfel spus legalitate şi bune maniere. "E mai puţin bine decît iubirea? Cert. Dar e mult mai bine decît barbaria. Dreptul şi politeţea n-au salvat niciodată pe nimeni. Delincvenţa şi grosolănia, încă şi mai puţin." Referindu-se în permanenţă la valorile iudeo-creştine, Comte-Sponville rămîne fidel eticii umaniste, tinzînd la articularea a ceea ce el numeşte o "spiritualitate fără Dumnezeu".

EROS cu o mie de feţe

Forma de iubire asupra căreia autorul se opreşte cel mai mult este erosul. Eros, în mitologia greacă, este zeul pasiunii iubirii. Eros nu e sexul, ci iubirea, mai precis un tip particular, iubirea pasiune. Sexualitatea - ta aphrodísia - este domeniul zeiţei Afrodita. Chiar dacă nu e numai sexualitate, Eros o presupune, o conţine, o potenţează şi, în unele cazuri, chiar o depăşeşte. Eros, o realitate complexă şi poliformă, a intrat în reflecţia filozofilor, constituind, mai mult, fundamentul sau liantul unor viziuni articulate despre lume. În partea cea mai substanţială a cărţii sale, Comte-Sponville rezumă, comentează şi analizează din această perspectivă cîteva din textele filozofice fundamentale. Platon, în Banchetul, pune faţă în faţă discursul lui Aristofan şi pe cel al lui Socrate. Primul, pornind de la "mitul hermafroditului", altfel spus al completitudinii perfecte, ajunge la aceste caracteristici ale iubirii: exclusivitate, perpetuitate, beatitudine, fuziune. Eros singur este capabil să provoace fuziunea a două fiinţe în una singură, vindecînd astfel natura umană de sciziunea primordială. Realist, nuanţat şi complex, discursul lui Socrate este în egală măsură fructul cunoaşterii, dar şi al revelaţiei făcute de o femeie, Diotima. Adevărul lor, însuşit de Platon, se prezintă sub forma acestei duble ecuaţii: Iubirea = dorinţă = lipsă. În treacăt fie spus, această formulă va servi drept soclu psihanalizei lui Lacan. Dorim ceea ce nu avem. Starea de fericire este exclusă, pentru că dorinţa încetează odată cu obţinerea obiectului sau a fiinţei dorite. Iubirea este lipsă. Prezenţa - deci dispariţia lipsei - atenuează treptat dorinţa şi sfîrşeşte prin a epuiza iubirea. De la Platon la Schopenhauer, "cea mai tristă fază din istoria filozofiei", nu mai e decît un pas: "Toată viaţa noastră oscilează asemenea unui pendul, de la dreapta la stînga, de la suferinţă la plictis." Condiţia umană intrată pe mîna scepticilor dominaţi de umori negre nu e deloc glorioasă. Aceşti doi poli nu epuizează toate faţetele erosului, dar ilustrează schematizarea excesivă căreia i se poate atribui, ce-i drept, o regretabilă frecvenţă statistică: "Ceea ce Platon şi Schopenhauer ne ajută să înţelegem este dificultatea cuplului. Ce e un cuplu nefericit? Un cuplu care a căzut din Platon în Schopenhauer sau din Aragon în Michel Houellebecq: cînd dispare lipsa nu mai rămîne decît plictisul." Platon/Socrate/Diotima propun în continuare calea ascendentă în trepte, de la iubirea cea mai de jos şi cea mai accesibilă, pînă la forma elevată de iubire, cea mai rară şi cea mai exigentă, trecînd prin estetic şi etic pînă la spiritual - iubirea pentru Frumosul absolut, care la greci e nedespărţită de Bine. "A filozofa înseamnă a deveni grec." "Dialectica ascendentă" a lui Platon va servi doctrinei creştine, îndreptăţind observaţia în formă de butadă a lui Nietzsche: creştinismul este platonismul săracului.
Orice iubire este iubire de imortalitate, este de părere Platon, introducînd astfel cealaltă mare temă majoră a oricărei discuţii despre iubire, ambivalenţa Eros-Thanatos. Comte-Sponville observă rezerva dintotdeauna a filozofilor faţă de Eros considerat şi în componenta sa sexuală, exprimîndu-se în schimb unanim asupra morţii, din care au făcut chiar un subiect de predilecţie: "Asupra morţii, filozofii sînt de acord fără dificultate, pînă la a-i da, în mod exagerat, un statut esenţial ("a filozofa înseamnă a învăţa să mori"). Asupra sexualităţii, ei sînt de cele mai multe ori rezervaţi. Prea multă furie în ea, sau în noi, prea multă orbire, prea mult egoism, aviditate, violenţă, prea multă animalitate. Este partea noastră de umbră." Platon, indulgent cu Eros, complezent cu pederastia, atîta vreme cît rămîne în principal spirituală, se arată sever cu "Afrodita vulgară", ghid al plăcerilor carnale, în opoziţie cu sublimul reprezentat de "Afrodita celestă", simbolizînd "iubirea platonică". Sfîntul Augustin, care înainte de convertire a cunoscut depravarea, nu vede în sexualitate decît "tenebre senzuale" şi "turpitudini degradante", "mizerabilă şi arzătoare dorinţă de a se freca de creaturi sensibile". Libido, cuvîntul prezent în Confesiunile Sfîntului Augustin pentru a desemna dorinţa sexuală, este prezent şi la Spinoza. Autorul Eticii are o viziune amplă şi luminoasă despre iubire, dar reproşează plăcerii senzuale acapararea spiritului şi acuză "tristeţea extremă" ce urmează "plăcerilor voluptuoase". Un loc comun discutabil, ca o încercare de extirpare din memorie a ceea ce este exaltant în experienţa erotică: explorarea limitelor.
Sexul este o tensiune în care se amestecă inextricabil plăcere, jubilaţie, suferinţă, forţă şi abandon, dorinţa de întoarcere la starea dintîi, la nefiinţă, la moarte sau la Nirvana (Freud). Sexul atinge spiritul (Sfîntul Augustin nu se înşela) şi prin asta dă acces la infinit.
Titlul cărţii lui André Comte-Sponville parafrazează o propoziţie a moralistului La Rochefoucault: "Le soleil ni la mort ne se peuvent regarder fixement/Soarele şi nici moartea nu pot fi privite în faţă". Spargerea ritmului şi a simetriei (construcţia standard ar fi "nici... nici") are drept efect intensificarea expresivităţii. O cadenţă capricioasă, trăgîndu-şi farmecul, forţa şi misterul din neregularitate. Introducînd le sexe în loc de le soleil şi oprind propoziţia la jumătate, Comte-Sponville îi sporeşte caracterul enigmatic. Fonetic, şi o altă lectură e posibilă: "le sexe nie la mort - sexul neagă moartea". Propoziţie valabilă doar la nivelul speciei, susţine cartezian filozoful de azi. Dincolo de acest adevăr strict şi limitat, "sexul neagă moartea" este o emblemă fosforescentă la un nivel spiritualizat al erotismului. Mai corect spus, "la un alt nivel de realitate" - în sensul de "diferit" şi de "înalt". "Eros îl învinge pe Thanatos şi este potenţat de el." Moarte-viaţă, această ambivalenţă specifică erotismului este mai frecvent şi mai intens trăită de femei. Ca în versurile poetesei Marie-Catherine de Villedieu (secolul al XVIII-lea): "Mor în braţele iubitului meu fidel şi în această moarte găsesc viaţa."
Partea a doua a ecuaţiei lui Platon "Iubirea = dorinţă = lipsă" este modificată în mod esenţial de Spinoza: dorinţa nu e lipsă, ci putere. Cuvîntul "putere" este luat în sensul de "potenţă", "potenţial". Dorinţa, dorinţa dorită şi dorinţa dezirabilă. Reînnoită mereu. Cîtă vreme dorim, nu murim.

ASTALOŞ 1933 2014 jpeg
ASTALOŞ 1933-2014
A murit Astaloş. Vestea a venit într-o dimineaţă. Înainte şi după alte morţi. Sîntem înconjuraţi de morţi. Ca şi cum viaţa ar fi o subversiune.
Alain Finkielkraut, un „reacţionar“ la Academia franceză jpeg
Alain Finkielkraut, un „reacţionar“ la Academia franceză
Alain Finkielkraut (născut în 1949) a intrat, din ziua de 10 aprilie 2014, în rîndul nemuritorilor. Cărţile sale compun o lamentaţie antimodernă punctată de accente de revoltă împotriva unor evoluţii pe care individul nu le controlează. Transformările suferite de identitatea franceză sub impactul hipermodernităţii şi al imigraţiei constituie substanţa ultimului volum publicat, L'identité malheureuse, Editions Stock, Paris, 2013.
Tenebrele limbii şi literaturii române jpeg
Tenebrele limbii şi literaturii române
Eugeni şi Mihu sînt doi liceeni harnici, cuminţi şi frumoşi; ei provin din două familii harnice, cuminţi şi frumoase, dar părinţii fetei se opun iubirii lor. Fata decide să se sinucidă amîndoi, deodată, bînd vitriol, pe care l-a cumpărat deja, de la farmacie.
Tenebrele limbii şi literaturii române jpeg
O lecţie de patriotism
În general, socotesc că nu e bine să te joci cu cele sfinte - aşa că am ezitat la titlul de mai sus. Dar, cum să numeşti altfel o carte scrisă de un profesor universitar (...) carele însuşi despre sine scrie, pe coperta a patra, că, în fiinţa sa, "omul de ştiinţă a fost permanent dublat de cel ce a făcut din slujirea neamului său ceea ce sfinţii fac din slujirea lui Dumnezeu...
Pop Yoga jpeg
Pop Yoga
O sinteză originală este cartea lui Pacôme Thiellement Pop Yoga, Sonatine Editions, Paris, 2013.
Mioritiquement notre jpeg
Mioritiquement notre
De veacuri învăţăm la şcoală că "Românul s-a născut creştin", "Românul s-a născut poet" şi "Românul e francofon prin tradiţie".
Mereu în miezul chestiunii şi cu totul la marginea ei jpeg
Mereu în miezul chestiunii şi cu totul la marginea ei
Karl-Markus Gauß (Salzburg), n. 1954, din 1991 redactor-şef al prestigioasei reviste de cultură Literatur und Kritik, cunoscut critic literar, scriitor şi eseist austriac, laureat al unor importante premii literare austriece şi europene(...)
Tehnodrom 2013 jpeg
Tehnodrom 2013
Ca la orice final de an, e vremea unei rememorări: ce am descoperit, ce am accesat şi ce am criticat în Tehnodrom.
Străinii care au făcut Franţa jpeg
Străinii care au făcut Franţa
Numeroşi sînt străinii care, în ultimele două secole, au lăsat urme durabile în cultura Franţei. Dictionnaire des étrangers qui ont fait la France/Dicţionarul străinilor care au făcut Franţa, Editura Robert Laffont, 2013, 956 pagini, redactat de un colectiv de autori sub direcţia lui Pascal Ory, profesor de istorie la Sorbona, depune mărturie în acest sens.
Tehnodrom 2013 jpeg
echitate şi ebook
În Statele Unite, a început un scandal din cauza ediţiilor digitale şi a prezenţei lor în biblioteci. Marii editori acuză bibliotecile de "socialism" şi le impun preţuri mult mai mari la achiziţia acestor ediţii, cu 150% pînă la 500% mai scumpe decît în cazul utilizatorilor privaţi. Mai mult, editorii adesea limitează numărul de citiri ale unui exemplar. Cartea nu se mai află în proprietatea bibliotecii care o punea la dispoziţie publicului.
Andra Cărbunaru   PR, Librăria Bastilia jpeg
Andra Cărbunaru - PR, Librăria Bastilia
(apărut în Dilemateca, anul VIII, nr. 89, octombrie 2013)
Arta contemporană la Veneţia  Între enciclopedic şi eclectic jpeg
Arta contemporană la Veneţia. Între enciclopedic şi eclectic
Veneţia, oraş suprasaturat de artă, găzduieşte la fiecare doi ani o vastă expoziţie de artă contemporană. Un fel de tur de orizont al creaţiei imediate. Anul acesta, organizatorii au ales drept temă - sau principiu coagulant - "cunoaşterea enciclopedică".
Un colţ de lume jpeg
Un colţ de lume
În Tire am mai descoperit o comoară: aşezată în mijlocul unei grădini exotice, stăpînă a multor veacuri, adăpost literar al multor erudiţi, Biblioteca "Necip Paşa" este unul dintre cele mai importante centre ale vieţii culturale. Atît ale oraşului, cît şi ale Turciei.
Ce aţi amîna(t) să faceţi în viaţă? jpeg
Ce-aţi amîna(t) să faceţi în viaţă?
Răspund: Gabriela ADAMEŞTEANU • Dumitru CRUDU • Andrei DÓSA • Ştefan MANASIA • Marin MĂLAICU-HONDRARI • Anatol MORARU • Cezar PAUL-BĂDESCU • Andrei POGORILOWSKI • Ana Maria SANDU • V. LEAC
Bucovina   schiţe literare  Unde a fost de fapt „Mica Vienă“ jpeg
Bucovina - schiţe literare. Unde a fost de fapt „Mica Vienă“
Un pămînt slav era Bucovina în Evul Mediu. Mai tîrziu, parte a voievodatului moldav. Numele ei provine din germanul Buchenland (Ţara fagilor). În 1774, acest ţinut, lăsat în voia naturii lui sălbatice, a fost ocupat de austrieci, care s-au pus pe treabă: au cultivat ţara şi oamenii ei.
Gloria unui solitar jpeg
Gloria unui solitar
Este bine totuşi de ştiut că, înainte de-a fi orice altceva, Guénon a fost matematician. Principiile calculului infinitezimal, o lucrare de tinereţe, publicată abia în 1946, arată interesul primordial al ezoteristului faţă de matematică.
„Activismul meu cultural poate fi privit ca o contrabandă cu arme“ jpeg
„Activismul meu cultural poate fi privit ca o contrabandă cu arme“
Este profesor de filozofie, eseist, dramaturg, romancier, filozof de consum cu discurs metafizic. Este un salvator de idei şi un demolator de concepte. E un "băiat rău". Ţine lecţii de filozofie unde te-aştepţi mai puţin: prin penitenciare, birturi, aziluri de bătrîni, case de nebuni, parcuri. E slobod la gură şi la minte.
Tehnodrom 2013 jpeg
Internetul şi protestele la români
Cine s-ar fi aşteptat ca, pentru prima dată în istorie, la un eveniment să participe mai mulţi oameni decît cei care s-au anunţat pe Facebook? ?i nu o singură dată, ci de două ori. Dacă nu plouă, şi a treia duminică probabil va fi la fel. (Articolul e scris după al doilea mare marş pentru salvarea Roşiei Montane, din 15 septembrie 2013.)
Gloria unui solitar jpeg
Iezechiel, autor ştiinţifico-fantastic
Profetul Iezechiel, figură din toate punctele de vedere excentrică, face excepţie de la regula invizibilităţii.
Bucureştiul insular din „Nuntă în cer“ jpeg
Bucureştiul insular din „Nuntă în cer“
Andreea Răsuceanu este dr. în filologie al Universităţii din Bucureşti cu lucrarea Mahalaua Mîntulesei, drumul către modernitate (2009). Cea mai recentă lucrare, Bucureştiul lui Mircea Eliade. Elemente de geografie literară, are la bază cercetările întreprinse în perioada 2010-2013 în cadrul CESI şi Université Sorbonne nouvelle Paris 3 (programul "Vers une géographie littéraire").
Noutăţile toamnei jpeg
Noutăţile toamnei
Răspund: Laura ALBULESCU (ART) • Lidia BODEA (Humanitas) • Denisa COMĂNESCU (Humanitas Fiction) • UN CRISTIAN (Casa de pariuri literare) • Oana DUMITRU (Vellant) • Dana MOROIU (Baroque Books & Arts) • Angela NAGHI (Publica) • Ştefania NALBANT (Curtea Veche) • Bogdan-Alexandru STĂNESCU (Polirom) • Livia SZASZ (Corint/Leda)
Mario De Mezzo   CEO, Editura ALL jpeg
Mario De Mezzo - CEO, Editura ALL
Preşedintele Asociaţiei Casa de Cultură (şi CEO al grupului editorial ALL) Mario De Mezzo a vrut să omagieze cu acest premiu un autor şi mai ales un redactor al editurii sale, pe Augustin Frăţilă, plecat acum cîţiva ani dintre noi.
 La Batthyaneum jpeg
La Batthyaneum
Cînd am ajuns la Alba Iulia, mi s-a spus: trebuie să vezi Batthyaneum-ul - mai degrabă un sanctuar de carte rară decît o bibliotecă.
Scandal, skándalon jpeg
Scandal, skándalon
Cum Iacov cu îngerul, omul cu dicţionarul: pînă dimineaţa. Termenul grecesc skándalon provine din skándalethron, suportul momelii într-o cursă - băţul în care e înfiptă carnea de focă pentru a prinde în cursă urşii polari, de pildă, dar nu carnea însăşi; [...]

Adevarul.ro

Proteste de amploare în Iran după moartea lui Mahsa Amini foto Twitter/ @amnesty
Proteste în Iran: Eleve curajoase îl huiduie pe un membru al temutei forțe paramilitare Basij VIDEO
Alte imagini difuzate pe rețelele de socializare par să arate o femeie în vârstă care aplaudă în timp ce niște eleve fără hujab scandează „libertate” la un protest în stradă.
Alexandru Rafila - final stare de alertă - 8 mar 2022 / FOTO Inquam Photos / Octav Ganea
Alexandru Rafila: O combinație între SARS-CoV-2 și virusul gripal este posibil să circule
În iarna aceasta, o continuare a evoluției virusului SARS-CoV-2 împreună cu virusul gripal ar putea circula mai intens în această iarnă, a afirmat miercuri ministrul Sănătății, Alexandru Rafila.
Rausor, statiunea din Retezat  Foto Daniel Guță ADEVĂRUL (13) JPG
Râușor, stațiunea ascunsă în Munții Retezat, se extinde. Pârtii de schi în mijlocul sălbăticiei VIDEO
Stațiunea Râușor din Masivul Retezat a apărut pe ruinele unei foste colonii muncitorești, înființată în mijlocul sălbăticiei, însă autoritățile vor să o transforme într-un domeniu schiabil.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.