"Limba literară e o limbă străină"

Luisa Etxenike
25 aprilie 2012
"Limba literară e o limbă străină" jpeg

(apărut în Dilemateca, anul VII, nr. 71, aprilie 2012)


Am cunoscut-o pe Luisa Etxenike la Leipzig, într-o călătorie pe care am făcut-o împreună şi care a trecut şi pe la Tîrgul Internaţional de Carte. Ştiam dinainte că este una dintre cele mai cunoscute scriitoare spaniole, că trăieşte la San Sebastian, că publică editoriale incisive în El País, că a scris mai multe romane (Unghiul orb, Peştii negri, Răul cel mai mare, Efecte secundare) şi povestiri şi că a primit premii prestigioase (precum Premiul Euskadi, în 2009). Am aflat la Leipzig că este şi o mare iubitoare a literaturii române, că învaţă limba română şi că se gîndeşte (ca mare amatoare de birdwatching) să viziteze Delta Dunării. (S. S.)

Vorbeai, în seara în care ne-am cunoscut, la Leipzig, la cina aceea literară de la restaurantul Seeteufel, despre prima frază din romanul lui Juan Rulfo, Pedro Páramo: "Am venit la Comala pentru că mi-au spus că aici a trăit tatăl meu, un oarecare Pedro Páramo." Mi-a plăcut ce ai spus, putem relua?
Pentru mine, romanul lui Juan Rulfo a fost o revelaţie. Cred că a fost prima carte pe care am citit-o (eram adolescentă) nu ca o simplă cititoare, ci ca scriitoare, întrebîndu-mă ce semnificaţie avea ceea ce citeam şi mai ales cum se construia acea semnificaţie. Întotdeauna mi-am dorit să fiu scriitoare, însă, citind această carte, am început să mă gîndesc ce fel de scriitoare aş vrea să fiu. Am înţeles ce înseamnă să ai, ca scriitor, o voce; şi-am mai înţeles că aş fi vrut ca vocea mea să se nască din combinaţia aceea orbitoare de realism tăios, incomod prin interogaţie şi de lirism generos, intens, empatic.

Spuneai, tot atunci, că literatura este o limbă străină. Ce înseamnă asta?
Am citit Pedro Páramo cu un accent spaniol din Spania, în timp ce cartea fusese scrisă şi trăia într-o limbă ce avea alt accent, cel mexican. Această imagine a unei aceleiaşi limbi cu accente diferite, a unei limbi care este, în acelaşi timp, alta îmi foloseşte ca să avansez o altă idee: limba literară nu este limba comună nici în felul în care o folosim şi nici în ambiţiile ei; nu e limba cu care sîntem familiarizaţi. Este altceva, o limbă care ne obligă să ne cufundăm în alte teritorii ale sensului - ale metaforei, ale conotaţiei... Iar acolo, înăuntru, unde totul este de o exigenţă maximă, unde totul trebuie să pară nou-născut, poziţia noastră de scriitori nu poate să fie aceea a nativului care "ştie tot", ci aceea a exploratorului care mai are atîtea de descoperit. De aceea spuneam că limba literară este, din fericire, o limbă străină: pentru că ne obligă la o ascultare şi o curiozitate extraordinare. Mai spuneam că limba literară e o limbă străină pentru că, pentru mine, literatura nu e niciodată naţională, ci universală; nu e o graniţă, ci o punte.

Aşadar, nu te consideri nici o scriitoare spaniolă, nici una bască?
Da, cred că sînt o scriitoare fără frontiere. Cineva care scrie în şi din Ţara Bascilor pentru restul lumii. În plan personal, mă simt extraordinar fiind şi bască, şi spaniolă. Şi europeană, şi aşa mai departe...

Răul relelor: dispariţia cititorilor

Spuneai, într-un interviu, că în chestiunile de gen trebuie să scrii pentru viitor. E asta o modalitate de a exorciza trecutul?
Irumperea perspectivei de gen în literatură, acea perspectivă în care intră vocile feminine, subiectele feminine (nu doar personajele), a însemnat o adevărată revoluţie. Odată cu ea s-au deschis porţi, s-au schimbat noţiunile de centralitate şi periferie, semnificaţiile lucrurilor s-au încărcat de pluralitate. În continuare, această schimbare deschide porţi şi clarifică noţiuni. Cu toate că, fără îndoială, prejudecăţile şi stereotipiile reducţioniste persistă pe alocuri şi afectează scriitura feminină. Cred că trebuie să urmăm această "tensiune" eliberatoare, să privim spre viitor, adică spre noi tipuri de expresivitate literară şi, de asemenea, spre noi victorii asupra clişeului.

Care este, în literatură, "răul cel mai mare"?
Cred că, în literatură, răul cel mai mare este lipsa de comunicare, imposibilitatea de a comunica, pentru că, în acest caz, de partea cealaltă, cea a lecturii, nu rămîne nimeni. Răul relelor ar fi dispariţia curiozităţii cititorilor; ar fi ca noile generaţii s-o rupă definitiv cu tradiţia culturală, ca şcoala să renunţe la responsabilitatea sa de a forma cititori, adică cetăţeni lucizi şi critici.

Dialogul, veselia, îndrăzneala creativă

Şi în româneşte, şi în spaniolă se spune că "speranţa moare ultima". Care sînt speranţele unei scriitoare care cunoaşte, de aproape, terorismul?
Speranţa mea e ca această etapă de final a terorismului în Ţara Bascilor să se încheie cu adevărat şi din punct de vedere moral: cu recunoaşterea şi asumarea de către terorişti şi de către complicii lor a răului făcut şi a responsabilităţii pe care o poartă. Sper ca societatea în care trăiesc să înveţe din trecut pentru a consolida democraţia prezentului. Sper să putem transmite generaţiilor viitoare istoria celor petrecute, dar nu şi greutatea acestei istorii. Mai sper că vom putea recupera diversitatea dialogului, veselia în relaţiile cu ceilalţi, îndrăzneala creativă, toate acele lucruri pe care terorismul voia să le distrugă.

Conduci un atelier de scriere creativă. Există interes pentru acest tip de seminar în Spania?
Da, interesul este din ce în ce mai mare şi oarecum paradoxal, fiindcă mulţi dintre cei care doresc să scrie literatură nu citesc. Îşi doresc să fie scriitori făcă ca, înainte de asta, să fie cititori. De multe ori, aceste ateliere de scriere creativă trebuie să fie, în primul rînd, ateliere de lectură.

Ştiu că îţi place mult limba română, ai organizat un festival la San Sebastian - împreună cu ICR Madrid -, unde ai invitat scriitori români. De unde această preocupare?
Mă interesează mult România. Nu-i pot uita pe acei români care m-au format: Ionesco, Brâncuşi. Mă interesează tradiţia literară românească, dar şi literatura care se scrie azi în România. De aceea i-am invitat la San Sebantian pe cîţiva tineri scriitori români: Andra Rotaru, Claudiu Komartin sau Anna Szabo. Mă interesează şi limba română, care îmi pare atît de apropiată şi, în acelaşi timp, atît de îndepărtată. Mă interesează istoria României, provocările tranziţiei pe care această ţară o traversează. Şi cum sînt o mare observatoare a păsărilor, visez uneori la peisajele rare din România şi sper să fac o vizită în Delta Dunării.

interviu realizat de Simona SORA

______
Luisa Etxenike s-a născut la San Sebastian în 1957. A publicat mai multe romane (Detectivul de sunete, 2011; Unghiul orb, 2009; Peştii negri, 2005; Vin, 2000; Răul cel mai mare, 1997; Efecte secundare, 1996) şi volume de povestiri (Exerciţii de doliu, 2001 şi Povestea de iubire a Margaritei Maura, 1990). Povestirile sale au fost incluse în mai multe antologii, cea mai recentă fiind O dorinţă proprie. Antologie de scriitoare spaniole contemporane, editată de Inmaculada Pertusa şi Nancy Vosbrug. A primit Premiul Euskadi în 2009. Este editorialistă la El País şi moderatoarea unui cunoscut atelier de scriere creativă . Este preşedinta Asociaţiei Scriitorilor din Ţara Bascilor şi coordonatoarea "Întîlnirilor Internaţionale ale Scriitorilor" care se desfăşoară la San Sebastian din 1987.

ASTALOŞ 1933 2014 jpeg
ASTALOŞ 1933-2014
A murit Astaloş. Vestea a venit într-o dimineaţă. Înainte şi după alte morţi. Sîntem înconjuraţi de morţi. Ca şi cum viaţa ar fi o subversiune.
Alain Finkielkraut, un „reacţionar“ la Academia franceză jpeg
Alain Finkielkraut, un „reacţionar“ la Academia franceză
Alain Finkielkraut (născut în 1949) a intrat, din ziua de 10 aprilie 2014, în rîndul nemuritorilor. Cărţile sale compun o lamentaţie antimodernă punctată de accente de revoltă împotriva unor evoluţii pe care individul nu le controlează. Transformările suferite de identitatea franceză sub impactul hipermodernităţii şi al imigraţiei constituie substanţa ultimului volum publicat, L'identité malheureuse, Editions Stock, Paris, 2013.
Tenebrele limbii şi literaturii române jpeg
Tenebrele limbii şi literaturii române
Eugeni şi Mihu sînt doi liceeni harnici, cuminţi şi frumoşi; ei provin din două familii harnice, cuminţi şi frumoase, dar părinţii fetei se opun iubirii lor. Fata decide să se sinucidă amîndoi, deodată, bînd vitriol, pe care l-a cumpărat deja, de la farmacie.
Tenebrele limbii şi literaturii române jpeg
O lecţie de patriotism
În general, socotesc că nu e bine să te joci cu cele sfinte - aşa că am ezitat la titlul de mai sus. Dar, cum să numeşti altfel o carte scrisă de un profesor universitar (...) carele însuşi despre sine scrie, pe coperta a patra, că, în fiinţa sa, "omul de ştiinţă a fost permanent dublat de cel ce a făcut din slujirea neamului său ceea ce sfinţii fac din slujirea lui Dumnezeu...
Pop Yoga jpeg
Pop Yoga
O sinteză originală este cartea lui Pacôme Thiellement Pop Yoga, Sonatine Editions, Paris, 2013.
Mioritiquement notre jpeg
Mioritiquement notre
De veacuri învăţăm la şcoală că "Românul s-a născut creştin", "Românul s-a născut poet" şi "Românul e francofon prin tradiţie".
Mereu în miezul chestiunii şi cu totul la marginea ei jpeg
Mereu în miezul chestiunii şi cu totul la marginea ei
Karl-Markus Gauß (Salzburg), n. 1954, din 1991 redactor-şef al prestigioasei reviste de cultură Literatur und Kritik, cunoscut critic literar, scriitor şi eseist austriac, laureat al unor importante premii literare austriece şi europene(...)
Tehnodrom 2013 jpeg
Tehnodrom 2013
Ca la orice final de an, e vremea unei rememorări: ce am descoperit, ce am accesat şi ce am criticat în Tehnodrom.
Străinii care au făcut Franţa jpeg
Străinii care au făcut Franţa
Numeroşi sînt străinii care, în ultimele două secole, au lăsat urme durabile în cultura Franţei. Dictionnaire des étrangers qui ont fait la France/Dicţionarul străinilor care au făcut Franţa, Editura Robert Laffont, 2013, 956 pagini, redactat de un colectiv de autori sub direcţia lui Pascal Ory, profesor de istorie la Sorbona, depune mărturie în acest sens.
Tehnodrom 2013 jpeg
echitate şi ebook
În Statele Unite, a început un scandal din cauza ediţiilor digitale şi a prezenţei lor în biblioteci. Marii editori acuză bibliotecile de "socialism" şi le impun preţuri mult mai mari la achiziţia acestor ediţii, cu 150% pînă la 500% mai scumpe decît în cazul utilizatorilor privaţi. Mai mult, editorii adesea limitează numărul de citiri ale unui exemplar. Cartea nu se mai află în proprietatea bibliotecii care o punea la dispoziţie publicului.
Andra Cărbunaru   PR, Librăria Bastilia jpeg
Andra Cărbunaru - PR, Librăria Bastilia
(apărut în Dilemateca, anul VIII, nr. 89, octombrie 2013)
Arta contemporană la Veneţia  Între enciclopedic şi eclectic jpeg
Arta contemporană la Veneţia. Între enciclopedic şi eclectic
Veneţia, oraş suprasaturat de artă, găzduieşte la fiecare doi ani o vastă expoziţie de artă contemporană. Un fel de tur de orizont al creaţiei imediate. Anul acesta, organizatorii au ales drept temă - sau principiu coagulant - "cunoaşterea enciclopedică".
Un colţ de lume jpeg
Un colţ de lume
În Tire am mai descoperit o comoară: aşezată în mijlocul unei grădini exotice, stăpînă a multor veacuri, adăpost literar al multor erudiţi, Biblioteca "Necip Paşa" este unul dintre cele mai importante centre ale vieţii culturale. Atît ale oraşului, cît şi ale Turciei.
Ce aţi amîna(t) să faceţi în viaţă? jpeg
Ce-aţi amîna(t) să faceţi în viaţă?
Răspund: Gabriela ADAMEŞTEANU • Dumitru CRUDU • Andrei DÓSA • Ştefan MANASIA • Marin MĂLAICU-HONDRARI • Anatol MORARU • Cezar PAUL-BĂDESCU • Andrei POGORILOWSKI • Ana Maria SANDU • V. LEAC
Bucovina   schiţe literare  Unde a fost de fapt „Mica Vienă“ jpeg
Bucovina - schiţe literare. Unde a fost de fapt „Mica Vienă“
Un pămînt slav era Bucovina în Evul Mediu. Mai tîrziu, parte a voievodatului moldav. Numele ei provine din germanul Buchenland (Ţara fagilor). În 1774, acest ţinut, lăsat în voia naturii lui sălbatice, a fost ocupat de austrieci, care s-au pus pe treabă: au cultivat ţara şi oamenii ei.
Gloria unui solitar jpeg
Gloria unui solitar
Este bine totuşi de ştiut că, înainte de-a fi orice altceva, Guénon a fost matematician. Principiile calculului infinitezimal, o lucrare de tinereţe, publicată abia în 1946, arată interesul primordial al ezoteristului faţă de matematică.
„Activismul meu cultural poate fi privit ca o contrabandă cu arme“ jpeg
„Activismul meu cultural poate fi privit ca o contrabandă cu arme“
Este profesor de filozofie, eseist, dramaturg, romancier, filozof de consum cu discurs metafizic. Este un salvator de idei şi un demolator de concepte. E un "băiat rău". Ţine lecţii de filozofie unde te-aştepţi mai puţin: prin penitenciare, birturi, aziluri de bătrîni, case de nebuni, parcuri. E slobod la gură şi la minte.
Tehnodrom 2013 jpeg
Internetul şi protestele la români
Cine s-ar fi aşteptat ca, pentru prima dată în istorie, la un eveniment să participe mai mulţi oameni decît cei care s-au anunţat pe Facebook? ?i nu o singură dată, ci de două ori. Dacă nu plouă, şi a treia duminică probabil va fi la fel. (Articolul e scris după al doilea mare marş pentru salvarea Roşiei Montane, din 15 septembrie 2013.)
Gloria unui solitar jpeg
Iezechiel, autor ştiinţifico-fantastic
Profetul Iezechiel, figură din toate punctele de vedere excentrică, face excepţie de la regula invizibilităţii.
Bucureştiul insular din „Nuntă în cer“ jpeg
Bucureştiul insular din „Nuntă în cer“
Andreea Răsuceanu este dr. în filologie al Universităţii din Bucureşti cu lucrarea Mahalaua Mîntulesei, drumul către modernitate (2009). Cea mai recentă lucrare, Bucureştiul lui Mircea Eliade. Elemente de geografie literară, are la bază cercetările întreprinse în perioada 2010-2013 în cadrul CESI şi Université Sorbonne nouvelle Paris 3 (programul "Vers une géographie littéraire").
Noutăţile toamnei jpeg
Noutăţile toamnei
Răspund: Laura ALBULESCU (ART) • Lidia BODEA (Humanitas) • Denisa COMĂNESCU (Humanitas Fiction) • UN CRISTIAN (Casa de pariuri literare) • Oana DUMITRU (Vellant) • Dana MOROIU (Baroque Books & Arts) • Angela NAGHI (Publica) • Ştefania NALBANT (Curtea Veche) • Bogdan-Alexandru STĂNESCU (Polirom) • Livia SZASZ (Corint/Leda)
Mario De Mezzo   CEO, Editura ALL jpeg
Mario De Mezzo - CEO, Editura ALL
Preşedintele Asociaţiei Casa de Cultură (şi CEO al grupului editorial ALL) Mario De Mezzo a vrut să omagieze cu acest premiu un autor şi mai ales un redactor al editurii sale, pe Augustin Frăţilă, plecat acum cîţiva ani dintre noi.
 La Batthyaneum jpeg
La Batthyaneum
Cînd am ajuns la Alba Iulia, mi s-a spus: trebuie să vezi Batthyaneum-ul - mai degrabă un sanctuar de carte rară decît o bibliotecă.
Scandal, skándalon jpeg
Scandal, skándalon
Cum Iacov cu îngerul, omul cu dicţionarul: pînă dimineaţa. Termenul grecesc skándalon provine din skándalethron, suportul momelii într-o cursă - băţul în care e înfiptă carnea de focă pentru a prinde în cursă urşii polari, de pildă, dar nu carnea însăşi; [...]

Adevarul.ro

Accident in Bratislava FOTO Twitter jpg
Accident grav în Slovacia: un șofer beat a ucis cinci oameni într-o stație de autobuz VIDEO
Cinci persoane au murit la Bratislava după ce un şofer în stare de ebrietate a intrat cu maşina într-un grup de studenţi într-o staţie de autobuz, a anunţat luni ministrul slovac de interne, denunţând o "tragedie" care a survenit cu o zi înainte de începutul noului an universitar, informează AFP.
svante paabo nobel medicina 2022
Nobel 2022: Paleogeneticianul suedez Svante Pääbo, câştigătorul premiului Nobel pentru medicină
Paleogeneticianul suedez Svante Pääbo a fost desemnat, luni, laureatul premiului Nobel pentru medicină pe anul 2022
Scurgeri de gaz din conductele Nord Stream FOTO EPA-EFE
Danemarca: S-a oprit și scurgerea de gaz la Nord Stream 1
Presiunea pe cele două linii ale gazoductelor Nord Stream 1 și 2 s-a stabilizat.

HIstoria.ro

image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.
image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia