Balcanii: din cărţi şi de la faţa locului

Alina PURCARU
30 septembrie 2011
Balcanii: din cărţi şi de la faţa locului jpeg

(apărut în Dilemateca, anul VI, nr. 65, octombrie 2011)

O descoperire care mi-a făcut vara mai tonică şi un pic mai plină de vise a fost faptul că din Piaţa Constituţiei pleacă în fiecare zi, la ore fixe, un autocar către litoralul bulgăresc. Am profitat o singură dată de această opţiune, dar gîndul că ea rămîne valabilă tot sezonul (posibil şi în extrasezon) a fost liniştitor. Cei care n-au permis, n-au maşină şi nici şofer personal, dar sînt mari amatori să descopere farmecul în tranziţie al Balcanilor ştiu la ce mă refer. Colţişorul de mare bulgărească pe care l-am descoperit a fost minuscul: Burgas şi Sozopol, pentru cîteva zile. Surpriza locului călcat prima dată e însă altă poveste, una care s-a continuat, la scurt timp, cu varianta turcească, pe o insulă uscată, cîndva a grecilor, astăzi frecventată mai ales de surferi şi de familişti turci: Gökçeada.

Sozopol. Fotografii mişcate

Harta Turciei, copertele urecheate ale unui roman italienesc pe care l-am tîrît după mine în fiecare autogară turcească prin care mi-am întins oasele, stivele de biscuiţi Ülker, galbenul de pe coperta ghidului de conversaţie şi perechea de adidaşi plimbaţi pînă în strîmtoarea Dardanele şi înapoi or să rămînă highlight-urile acestei călătorii, începută în Bulgaria şi terminată în frumosul şi canicularul Istanbul. Vinul bulgăresc, în varianta suavă, mai puţin taninoasă, rămîne, pînă la următoarea expediţie, fericit asociat cu briza blîndă, cu serile vesele din Sozopol - un fel de Sighişoară estivală -, unde străzile întortocheate ale oraşului vechi se umplu de oameni, nu şi de zgomot, iar vechile case de lemn adăpostesc şi buticuri cochete, şi galerii de artă, şi anticariate cu uşi deschise larg. Lîngă ele, nişte doamne bătrîne stau şi acum probabil de vorbă, păzind o masă cu borcane cu miere. Ceva mai încolo alte doamne, cu şorţuri negre, aşteaptă şi ele la poartă, dar cu dulceaţă de smochine. Un grup de puşti anorexici şi agitaţi înfulecă pe stradă prăjituri supradimensionate, dintr-o cofetărie deschisă pînă tîrziu, iar la restaurantele de pe faleză te ia ameţeala răsfoind meniuri care parcă nu se mai termină. Tarabele cu cosmetice, toate ambalate în roz, demonstrează paşnic, de dimineaţa pînă seara, pentru un simbol naţional mai puţin angoasant decît profilul emaciat al lui Vlad Dracul. Iar galeriile de artă, cu miniaturi decorative, contrabalansează cu succes interioarele boltite, cu cărămidă aparentă, pe zidurile cărora se înşiră, celebre şi fioroase, măşti tradiţionale bulgăreşti. În general, fluxul de oameni, oferte şi dorinţe îşi vede de curgerea lui, fără să simţi că te ia de creieri nici pe stradă, nici pe plajă. Deşi tentaţia a existat, din Sozopol n-am plecat cu nici o carte. Ba da, cu una poştală, din care rîd fericite nişte domnişoare rotofeie care ştiau, cu siguranţă, cu ce se mănîncă o baclava.

Din Dardanele, privind către Grecia

Despre trecerea din Bulgaria în Turcia n-am să spun decît că a durat o zi întreagă, nici prea veselă, nici prea tristă, cum se întîmplă cînd n-ai încotro şi sari din autobuz în autobuz, pînă la destinaţia finală - în cazul nostru, Eceabat (în regiunea Çanakkale, estul peninsulei Gelibolu), portul de unde urma să trecem a doua zi cu feribotul către Gökçeada. Locul în sine e extrem de ofertant, în special pentru excursii din raţiuni istorice: e cel mai apropiat oraş de cîmpul pe care s-au dat luptele de la Gallipoli, în timpul Primului Război Mondial. Cum atunci au murit peste 100.000 de soldaţi, mare parte din trupele neozeelandeze şi australiene, sînt foarte mulţi străini din aceste ţări care vizitează regiunea. Asta era şi explicaţia pentru diavolii tazmanieni, rafturile de National Geographic, plăcile de surf şi cangurii de pe afişele din holul hotelului în care ne-am prăbuşit în acea noapte (The Crowded House, pentru cine s-ar trezi în dispoziţia potrivită!). A doua zi dimineaţa, cu atenţia mult îmbunătăţită după somn, cafea şi mic dejun, am reperat, în biblioteca-volantă din acelaşi hol, o piesă îndelung rîvnită: The Collected Dorothy Parker. Ediţia de la Penguin, şi coperta cu două ţigăruşe paralele, pe fond roşu, cu ruj auriu în fundal. Era aproape neatinsă, acum e vag ridată pe la margini din cauza condiţiilor din rucsac. Dar interiorul e la fel de înviorător ca în dimineaţa cînd am dat pentru prima dată cu ochii de ea: "Oh, life is a glorious cycle of song, / A medley of extemporanea; /And love is a thing that can never go wrong; / And I am Marie of Romania."
Cu această certitudine confirmată, ne-am îmbarcat către Gökçeada, cea mai vestică şi mai mare insulă a Turciei, locul acţiunii pentru următoarele aproximativ zece zile de vacanţă. Odată se numise Imbros, şi aşa o pomenise şi Homer într-un cînt - Insula Vînturilor. Gökçeada, după numele mai nou, are o lungă şi încordată istorie, în care partea de conflict ocupă multe pagini. Încordările dintre greci şi turci au dus la emigrări în masă, aşa că astăzi, pe insulă, au rămas o minusculă comunitate de greci, multe influenţe în bucătărie şi numele caselor, scrijelite cu litere eline pe ziduri părăsite. Seara, din Erski Bademli (un sat potolit, cocoţat pe stînci), se adună localnici şi turişti, cu copii, cu scaune şi cu aparate de fotografiat, să privească apusul peste insula Samothraki, care pare la o zvîrlitură de băţ. La apus, Samothraki e, probabil, cel mai spectaculos şi, în consecinţă, cel mai fotografiat peisaj din Gökçeada!

Cu cărţile la umbră

Într-o casă cocoţată în vîrful dealului, într-un sat în care ziua nu se auzeau decît greierii cîrîind, iar noaptea strigătul muezinului la ore mici, am aruncat şaluri peste cotloane umbroase, am golit rucsacul de cărţi, rochii şi caiete şi am citit. Dimineaţa, din curte, vedeam toată valea printre copaci şi tufe umbroase, vedeam marea, sau poate că cerul şi hamacul erau de ajuns ca să pot să mi-o închipui. Coboram printre case zdravene, din piatră, înecate în umbră şi huzur, pe lîngă smochini şi garduri vii, năpădite de flori şi de leandri, lăsînd în urmă dealurile înroşite de secetă, şi ajungeam la mare. Mirosea a ceva amar şi a peşte prăjit şi nu era muzică; doar voci străine, cînd şi cînd, strigînd cîte ceva în turcă. Am întîlnit un singur cuplu de englezi şi cîţiva bulgari (veniţi pentru surf, probabil), în rest erau doar turci în vilegiatură paşnică şi confortabilă, cu SUV-urile dînd pe dinafară de tot calabalîcul necesar unei zile de plajă, cu picnic inclus, pentru o familie numeroasă.

Citind în pace şi netulburare, nu de puţine ori am avut senzaţia aia de ameţeală, din pragul leşinului sau al somnului, cu soarele arzînd şi pîrjolind din toate părţile. Aşa am înaintat, ba intrigată, ba încruntată, ba curioasă şi, către final, dezamăgită, printr-un roman bulgăresc special ales pentru vacanţa asta: Rîul de sticlă de Emil Andreev (traducere din bulgară de Mariana Mangiulea, Editura Humanitas). Cu marea la picioare, am tras aer în piept şi am savurat perspectiva unei cărţi mult amînate, un roman straniu şi plin de ambiguităţi psihologice, săţiosul Discipol al lui Iris Murdoch, unul din puţinele titluri fără nici o legătură cu peisajul, în ediţia veche, de la Univers, tradusă de Antoaneta Ralian. Am citit şi cu plăcere, şi cu o sprînceană ridicată cartea lui Sachaverell Sitwell despre România, Călătorie în România (tradusă de Maria Berza pentru Editura Humanitas). Am avansat prin jurnalul lui Sitwell la pas cu o altă carte, una în care era pus în context şi comentat. E un volum despre imaginarul asociat de britanici Balcanilor, o carte foarte inteligent montată, plină de informaţii, care dă un inventar precis al clişeelor şi al proiecţiilor pe care le-a suscitat această zonă, din copilăria Romantismului şi pînă de curînd: Inventarea Ruritaniei. Imperialismul imaginaţiei de Vesna Goldsworthy (traducere Luminiţa Cioroianu, Editura Curtea Veche, 2002). Am citit despre Lord Byron şi despre Dracula, despre Crima din Orient Express şi despre poveştile de dragoste inventate la curţile monarhilor din Balcani, despre Imperiul Otoman, despre englezoaice în voiaj prin Transilvania, despre războaie şi cîte şi mai cîte.

Biblioteca-fantomă

Documentarul din cărţi, montat din mers şi confruntat cu peisajul, a fost completat cu fiecare întîlnire, cu fiecare cuvînt nou în limba turcă pe care am fost în stare să-l rostesc inteligibil şi cu fiecare gest decodat corect de brutari ori de gazdele noastre (femei cu nume de proprietărese: Şefica şi Şerifa, în transcriere fonetică!). Satele din Gökçeada erau primitoare; satele-fantomă, odată locuite de greci, astăzi ruine năpădite de iarbă şi păianjeni, te ademeneau hipnotic, dar, ca să comunici orice despre toate astea, limba engleză era inutilă. Sătenii n-o vorbesc, iar punctele de informare au, e drept, ghiduri traduse, numai că angajaţii se aşteaptă mai mult la familii de turci decît la valuri de străini.
Într-o după-amiază tîrzie, după o plimbare printre ruinele unui sat părăsit, izolat în alt vîrf de deal, şi adormit într-o siestă nederanjată decît de pisici şi de cîteva capre slăbănoage, am dat de o bibliotecă absolut neverosimilă. Ocupa un perete întreg într-o cafenea umbrită, în faţa căreia se strîngeau puţinii localnici, pe scaune de lemn, la un pahar de ceai sau la un degetar de cafea. Cărţile, în turcă, germană, engleză sau franceză, erau protejate de o vitrină, în spatele căreia se odihneau, departe de arşiţă şi de praf, Panait Istrati, Ionesco, Julia Kristeva, ruşi grămadă, Simone de Beauvoir, Nietzsche şi cîţi alţii. Am luat La femme rompue, o ediţie ieftină, de buzunar, tradusă în engleză, şi am citit din prima povestire pînă s-a înserat. Era o rupere de ritm completă, năucitoare, un plonjon din-tr-un sat pe trei sferturi abandonat, în forfota bulevardelor pariziene, dintr-o dimineaţă oarecare. Nici acum nu ştiu ce e cu biblioteca aia, nu era nimeni care să înţeleagă ce voiam să aflăm, sau n-am înţeles noi ce ni s-a explicat. Acasă, am regăsit propriul exemplar, şi multe, multe alte cărţi care or să continue călătoria asta; sau, şi mai reconfortant, care or să pregătească reîntoarcerea. Una e Călătorie nesfîrşită de Claudio Magris, în care am găsit atîtea pasaje preţioase şi un posibil motto, liniştitor: "A călători nu pentru a ajunge, ci pentru a călători, pentru a ajunge cît mai tîrziu posibil, pentru a nu ajunge, dacă se poate, niciodată."

ASTALOŞ 1933 2014 jpeg
ASTALOŞ 1933-2014
A murit Astaloş. Vestea a venit într-o dimineaţă. Înainte şi după alte morţi. Sîntem înconjuraţi de morţi. Ca şi cum viaţa ar fi o subversiune.
Alain Finkielkraut, un „reacţionar“ la Academia franceză jpeg
Alain Finkielkraut, un „reacţionar“ la Academia franceză
Alain Finkielkraut (născut în 1949) a intrat, din ziua de 10 aprilie 2014, în rîndul nemuritorilor. Cărţile sale compun o lamentaţie antimodernă punctată de accente de revoltă împotriva unor evoluţii pe care individul nu le controlează. Transformările suferite de identitatea franceză sub impactul hipermodernităţii şi al imigraţiei constituie substanţa ultimului volum publicat, L'identité malheureuse, Editions Stock, Paris, 2013.
Tenebrele limbii şi literaturii române jpeg
Tenebrele limbii şi literaturii române
Eugeni şi Mihu sînt doi liceeni harnici, cuminţi şi frumoşi; ei provin din două familii harnice, cuminţi şi frumoase, dar părinţii fetei se opun iubirii lor. Fata decide să se sinucidă amîndoi, deodată, bînd vitriol, pe care l-a cumpărat deja, de la farmacie.
Tenebrele limbii şi literaturii române jpeg
O lecţie de patriotism
În general, socotesc că nu e bine să te joci cu cele sfinte - aşa că am ezitat la titlul de mai sus. Dar, cum să numeşti altfel o carte scrisă de un profesor universitar (...) carele însuşi despre sine scrie, pe coperta a patra, că, în fiinţa sa, "omul de ştiinţă a fost permanent dublat de cel ce a făcut din slujirea neamului său ceea ce sfinţii fac din slujirea lui Dumnezeu...
Pop Yoga jpeg
Pop Yoga
O sinteză originală este cartea lui Pacôme Thiellement Pop Yoga, Sonatine Editions, Paris, 2013.
Mioritiquement notre jpeg
Mioritiquement notre
De veacuri învăţăm la şcoală că "Românul s-a născut creştin", "Românul s-a născut poet" şi "Românul e francofon prin tradiţie".
Mereu în miezul chestiunii şi cu totul la marginea ei jpeg
Mereu în miezul chestiunii şi cu totul la marginea ei
Karl-Markus Gauß (Salzburg), n. 1954, din 1991 redactor-şef al prestigioasei reviste de cultură Literatur und Kritik, cunoscut critic literar, scriitor şi eseist austriac, laureat al unor importante premii literare austriece şi europene(...)
Tehnodrom 2013 jpeg
Tehnodrom 2013
Ca la orice final de an, e vremea unei rememorări: ce am descoperit, ce am accesat şi ce am criticat în Tehnodrom.
Străinii care au făcut Franţa jpeg
Străinii care au făcut Franţa
Numeroşi sînt străinii care, în ultimele două secole, au lăsat urme durabile în cultura Franţei. Dictionnaire des étrangers qui ont fait la France/Dicţionarul străinilor care au făcut Franţa, Editura Robert Laffont, 2013, 956 pagini, redactat de un colectiv de autori sub direcţia lui Pascal Ory, profesor de istorie la Sorbona, depune mărturie în acest sens.
Tehnodrom 2013 jpeg
echitate şi ebook
În Statele Unite, a început un scandal din cauza ediţiilor digitale şi a prezenţei lor în biblioteci. Marii editori acuză bibliotecile de "socialism" şi le impun preţuri mult mai mari la achiziţia acestor ediţii, cu 150% pînă la 500% mai scumpe decît în cazul utilizatorilor privaţi. Mai mult, editorii adesea limitează numărul de citiri ale unui exemplar. Cartea nu se mai află în proprietatea bibliotecii care o punea la dispoziţie publicului.
Andra Cărbunaru   PR, Librăria Bastilia jpeg
Andra Cărbunaru - PR, Librăria Bastilia
(apărut în Dilemateca, anul VIII, nr. 89, octombrie 2013)
Arta contemporană la Veneţia  Între enciclopedic şi eclectic jpeg
Arta contemporană la Veneţia. Între enciclopedic şi eclectic
Veneţia, oraş suprasaturat de artă, găzduieşte la fiecare doi ani o vastă expoziţie de artă contemporană. Un fel de tur de orizont al creaţiei imediate. Anul acesta, organizatorii au ales drept temă - sau principiu coagulant - "cunoaşterea enciclopedică".
Un colţ de lume jpeg
Un colţ de lume
În Tire am mai descoperit o comoară: aşezată în mijlocul unei grădini exotice, stăpînă a multor veacuri, adăpost literar al multor erudiţi, Biblioteca "Necip Paşa" este unul dintre cele mai importante centre ale vieţii culturale. Atît ale oraşului, cît şi ale Turciei.
Ce aţi amîna(t) să faceţi în viaţă? jpeg
Ce-aţi amîna(t) să faceţi în viaţă?
Răspund: Gabriela ADAMEŞTEANU • Dumitru CRUDU • Andrei DÓSA • Ştefan MANASIA • Marin MĂLAICU-HONDRARI • Anatol MORARU • Cezar PAUL-BĂDESCU • Andrei POGORILOWSKI • Ana Maria SANDU • V. LEAC
Bucovina   schiţe literare  Unde a fost de fapt „Mica Vienă“ jpeg
Bucovina - schiţe literare. Unde a fost de fapt „Mica Vienă“
Un pămînt slav era Bucovina în Evul Mediu. Mai tîrziu, parte a voievodatului moldav. Numele ei provine din germanul Buchenland (Ţara fagilor). În 1774, acest ţinut, lăsat în voia naturii lui sălbatice, a fost ocupat de austrieci, care s-au pus pe treabă: au cultivat ţara şi oamenii ei.
Gloria unui solitar jpeg
Gloria unui solitar
Este bine totuşi de ştiut că, înainte de-a fi orice altceva, Guénon a fost matematician. Principiile calculului infinitezimal, o lucrare de tinereţe, publicată abia în 1946, arată interesul primordial al ezoteristului faţă de matematică.
„Activismul meu cultural poate fi privit ca o contrabandă cu arme“ jpeg
„Activismul meu cultural poate fi privit ca o contrabandă cu arme“
Este profesor de filozofie, eseist, dramaturg, romancier, filozof de consum cu discurs metafizic. Este un salvator de idei şi un demolator de concepte. E un "băiat rău". Ţine lecţii de filozofie unde te-aştepţi mai puţin: prin penitenciare, birturi, aziluri de bătrîni, case de nebuni, parcuri. E slobod la gură şi la minte.
Tehnodrom 2013 jpeg
Internetul şi protestele la români
Cine s-ar fi aşteptat ca, pentru prima dată în istorie, la un eveniment să participe mai mulţi oameni decît cei care s-au anunţat pe Facebook? ?i nu o singură dată, ci de două ori. Dacă nu plouă, şi a treia duminică probabil va fi la fel. (Articolul e scris după al doilea mare marş pentru salvarea Roşiei Montane, din 15 septembrie 2013.)
Gloria unui solitar jpeg
Iezechiel, autor ştiinţifico-fantastic
Profetul Iezechiel, figură din toate punctele de vedere excentrică, face excepţie de la regula invizibilităţii.
Bucureştiul insular din „Nuntă în cer“ jpeg
Bucureştiul insular din „Nuntă în cer“
Andreea Răsuceanu este dr. în filologie al Universităţii din Bucureşti cu lucrarea Mahalaua Mîntulesei, drumul către modernitate (2009). Cea mai recentă lucrare, Bucureştiul lui Mircea Eliade. Elemente de geografie literară, are la bază cercetările întreprinse în perioada 2010-2013 în cadrul CESI şi Université Sorbonne nouvelle Paris 3 (programul "Vers une géographie littéraire").
Noutăţile toamnei jpeg
Noutăţile toamnei
Răspund: Laura ALBULESCU (ART) • Lidia BODEA (Humanitas) • Denisa COMĂNESCU (Humanitas Fiction) • UN CRISTIAN (Casa de pariuri literare) • Oana DUMITRU (Vellant) • Dana MOROIU (Baroque Books & Arts) • Angela NAGHI (Publica) • Ştefania NALBANT (Curtea Veche) • Bogdan-Alexandru STĂNESCU (Polirom) • Livia SZASZ (Corint/Leda)
Mario De Mezzo   CEO, Editura ALL jpeg
Mario De Mezzo - CEO, Editura ALL
Preşedintele Asociaţiei Casa de Cultură (şi CEO al grupului editorial ALL) Mario De Mezzo a vrut să omagieze cu acest premiu un autor şi mai ales un redactor al editurii sale, pe Augustin Frăţilă, plecat acum cîţiva ani dintre noi.
 La Batthyaneum jpeg
La Batthyaneum
Cînd am ajuns la Alba Iulia, mi s-a spus: trebuie să vezi Batthyaneum-ul - mai degrabă un sanctuar de carte rară decît o bibliotecă.
Scandal, skándalon jpeg
Scandal, skándalon
Cum Iacov cu îngerul, omul cu dicţionarul: pînă dimineaţa. Termenul grecesc skándalon provine din skándalethron, suportul momelii într-o cursă - băţul în care e înfiptă carnea de focă pentru a prinde în cursă urşii polari, de pildă, dar nu carnea însăşi; [...]

Adevarul.ro

image
Muşcătura de viperă: ce nu ai voie să faci dacă eşti muşcat de acest şarpe veninos
Muşcătura de viperă poate fi gravă, ajungându-se la deces în lipsa intervenţiei prompte. Specialiştii explică ce trebuie făcut şi, mai ales, ce nu trebuie făcut într-o astfel de situaţie. Sunt, de asemenea, măsuri de prevenţie şi informaţii pe care orice amator de drumeţii ar trebui să le cunoască.
image
Un bărbat care şi-a înşelat soţia a fost obligat de judecători să-i achite despăgubiri de 20.000 euro
Un bărbat care şi-a înşelat soţia şi a lăsat-o fără avere a fost obligat de instanţă să-i plătească daune morale şi compensatorii în valoare totală de 20.000 euro.
image
Păţania neaşteptată a unei românce în Grecia. „Asta cu seriozitatea şi amabilitatea grecilor e doar un mit”
O româncă spera să petreacă un concediu de vis în Grecia, iar pentru asta şi-a rezervat din timp camere la un hotel de patru stele. Ajunsă acolo, turista a avut o surpriză neplăcută.

HIstoria.ro

image
Nașterea Partidului Țărănesc, în tranșeele de la Mărășești
În Primul Război Mondial, Mihalache se înscrie voluntar ca ofiţer în rezervă și se remarcă prin curaj și prin vitejie peste tot, dar mai cu seamă la Mărășești. Regele Ferdinand însuși îi prinde în piept ordinul „Mihai Viteazul“ pentru faptele sale de eroism.
image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.