„Viitorul este altundeva decît în Occident!“

Michel ONFRAY
31 iulie 2011
„Viitorul este altundeva decît în Occident!“ jpeg

(apărut în Dilemateca, anul VI, nr. 64, august 2011)

În vîrstă de 52 de ani, Michel Onfray este filozoful francez contemporan cel mai bine cunoscut de către marele public, graţie scriiturii sale seducătoare şi unui stil de reflecţie orientat înspre subiecte iconoclaste. Susţine cursuri la Universitatea Populară din Caen, al cărei fondator este, şi se descrie ca fiind un hedonist, ateu, libertarian şi anarhist de stînga. A publicat mai mult de 50 de volume, dintre care în limba română i-au fost traduse 9.

„Încă mai trebuie să descreştinăm“

Aţi scris mult despre necesitatea unui materialism radical şi a unui ateism militant. Nu este religia deja învinsă în lumea contemporană? Mai trebuie încă luptat împotriva ei?
Religia funcţionează pe două niveluri: un prim nivel se referă la practica religioasă, credinţa în dogme, frecventarea bisericilor, supunerea faţă de învăţăturile Vaticanului. De fapt, această religie pare decrepită, cel puţin în Europa.
Dar există un al doilea nivel, cel al impregnării intelectuale: necredincioşi, rău-credincioşi, agnostici, anticlericali, atei au fost, de fapt, educaţi în spiritul religiilor monoteiste. Îmi lipseşte spaţiul ca să arăt aici cît de mult sînt impregnate de spiritul iudeo-creştin etica, politica, estetica şi alte domenii.
Un singur exemplu: gîndirea juridică. Pretorii noştri europeni fac o dreptate care presupune, după cum ne învaţă creştinismul, şi în special Geneza cu genealogia răului, că sîntem liberi, capabili să facem binele şi răul în mod voluntar. Sîntem, deci, responsabili, deci vinovaţi, deci în măsură să fim pedepsiţi. Dacă apăraţi ideea că nu sîntem liberi, idee anticreştină, ci determinaţi de inconştient, societate, mediu, familie, atunci lanţul se rupe: responsabilitatea, vina, pedeapsa nu mai sînt valabile. Iată de ce încă mai trebuie să descreştinăm.
 

Vorbiţi adesea despre admiraţia dumneavoastră faţă de Nietzsche. Consideraţi că are continuatori în secolul al XX-lea??
El permite, efectiv, o linie de împărţire în istoria filozofiei secolului al XX-lea – ca să nu vorbim despre filozofia secolului XXI! Pe de o parte – nietzscheenii, pe de alta – ceilalţi. Nietzscheenii încarnează adesea gîndirea critică, cea din Mai ’68, de exemplu; antinietzscheenii se revendică de la idealismul platonician, moralismul kantian, spiritualismul creştin, iar în politică se regăsesc adesea de partea conservatorilor…
 

Îl admiraţi şi pe Cioran. Credeţi că relaţia lui cu filozofia rezistă în continuare?
Este o lectură de tinereţe care îmi pare legitimă atunci cînd eşti tînăr, dar nu la fel de explicabilă mai tîrziu. Dacă în adolescenţă – perioada nihilistă şi sumbră a tuturor incertitudinilor – nu subscrii acestei viziuni pesimiste înseamnă că eşti un mare naiv. Dar să rămîi discipolul lui Cioran după un anumit timp înseamnă să nu fi avansat: nu poţi să te mulţumeşti toată viaţa cu amărăciunea, disperarea, rătăcirea sau să evidenţiezi meritele inconvenientului de a te fi născut. Ca adolescent, nesigur pe nimic şi, cu atît mai puţin, pe sine, trebuie să-l iubeşti pe Cioran. Apoi, dacă această pasiune persistă, se ridică o problemă: fie Cioran are dreptate, şi atunci trebuie să termini cu viaţa, căci la ce bun să trăieşti această viaţă care n-ar fi decît pur negativism; fie nu termini cu viaţa, şi atunci Cioran nu are dreptate.
 

„Psihanaliza este o falsă ştiinţă“

De ce aţi combătut psihanaliza, cu riscul unei imense polemici în Franţa? Încă mai credeţi că este întemeiată pe o fraudă?
Este o falsă ştiinţă – precum astrologia, clarviziunea şi alte discipline care vin din parapsihologie. Freud a minţit, a inventat vindecări, a bricolat cazuri care nu au existat niciodată, a pretins că disciplina sa era ştiinţifică, a pretins că îngrijea şi că vindeca – ceea ce este fals. Psihanaliza este o artă a divinării, precum magia, care vindecă în limitele efectului placebo. Un filozof nu poate subscrie acestei fabulări, ci trebuie să o demonteze. Asta am vrut să fac: să arăt soclul mincinos al acestei activităţi asimilabile şamanismului.
 

Asistăm la declinul Occidentului, sau acesta este pregătit să se confrunte cu postmodernitatea?
Occidentul este mort de ceva vreme! Şi, odată cu el, Europa, căreia i-a trecut timpul. Voinţa de a face o Europă politică arată că ea nu există, deci că nu mai există, căci a existat, din Evul Mediu pînă în secolul al XVIII-lea, de exemplu, cu catedralele sale ca semne şi simboluri. Această civilizaţie construită pe creştinism s-a născut odată cu convertirea lui Constantin, la începutul secolului al IV-lea, şi a intrat în declin odată cu decapitarea lui Ludovic al XVI-lea, care marchează sfîrşitul modelului teocratic în politică şi ivirea nihilismului european pe care Nietzsche îl portretizează excelent. De atunci, viitorul este altundeva decît în Occident.
 

Rămîne filozofia posibilă la începutul secolului XXI, sau este pregătită să moară?
Moartea filozofiei este o tematică specific filozofică ce a permis să curgă multă cerneală filozofică şi să se scrie multe cărţi de filozofie! Or, filozofia este consubstanţială oamenilor: ea există de cînd există oameni care se gîndesc la raportul lor cu cosmosul, natura, lumea, cu ceilalţi, cu sine, şi va exista atît timp cît vor exista fiinţe umane pe pămînt.
 

„Pornografia are valorile sale“

Cum vedeţi erotismul într-o lume invadată de pornografie?
Ca pe o ocazie de a încarna posibilităţile unui corp descreştinat şi postcreştin! Pornografia, într-o lume capitalistă şi liberală, are valorile sale: cultul performanţei (puterea maistrului sexual asupra unei brigăzi de muncitori ai sexului), supremaţia cantităţii asupra calităţii (acumularea penetrărilor, multiplicările lor), diviziunea muncii (actele sexuale în lanţ după o ordine bine precizată, de la dezbrăcare la ejacularea facială, trecînd prin felaţie, penetrări vaginale şi anale), dominarea stăpînilor asupra sclavilor (bărbaţii posedă femeile), folosirea unui corp formatat (rar bătrîne contrafăcute, aproape întotdeauna femei refăcute şi siliconate) etc.
Erotismul respinge modelul liberal în favoarea unui model libertin vesel, ludic, contractual, senzual. Pornografia este pulsiunea morţii lui Sade din Cele 120 de zile ale Sodomei; erotismul este pulsiunea vieţii din Noua ordine amoroasă a lui Charles Fourier.
 

Sînteţi unul dintre filozofii europeni cu cele mai bune vînzări în ultimii ani. Cum explicaţi acest succes? De ce credeţi că sînt cititorii atît de interesaţi de cărţile dvs.?

Sînt greu de explicat lucrurile acestea. Să zicem că scriu într-o limbă simplă, clară, recurg la o franceză care refuză neologismele şi obscuritatea, nu mă îngrijorează problemele pur conceptuale, nu scriu filozofie pentru filozofii de meserie, ci, ca toţi filozofii Antichităţii greceşti şi romane, scriu pentru persoana care este interesată de filozofie în afara universităţii şi în perspectiva autoconstruirii. Mă preocupă probleme existenţiale: viaţa, suferinţa, moartea, iubirea, plăcerea, politica, bioetica, arta…
Sînt, deci, concret, practic, clar, util – poate că aici trebuie văzut un răspuns la întrebarea dvs.

interviu realizat de Ciprian VĂLCAN şi Alin TAT
traducere din limba franceză de Alina MANEA 

_____________
Michel Onfray (n. 1959) susţine cursuri la Universitatea Populară din Caen, al cărei fondator este, şi se descrie ca fiind un hedonist, ateu, libertarian şi anarhist de stînga. Din extrem de diversa lui operă, care cuprinde mai mult de cincizeci de volume, selectăm următoarele titluri: Le Ventre des philosophes. Critique de la raison diététique (1989), Physiologie de Georges Palante. Pour un nietzschéisme de gauche (1989), Cynismes. Portrait du philosophe en chien (1990), L’Art de jouir. Pour un matérialisme hédoniste (1991), La Sculpture de soi. La morale esthétique (1993), Ars moriendi. Cent petits tableaux sur les avantages et les inconvénients de la mort (1994), La Raison gourmande. Philosophie du goût (1995), Métaphysique des ruines. La peinture de Mons? Desiderio (1995), Théorie du corps amoureux. Pour une érotique solaire (2000), Antimanuel de philosophie. Leçons socratiques et alternatives (2001), Célébration du génie colérique. Tombeau de Pierre Bourdieu (2002), La Philosophie féroce. Exercices anarchistes (2004), Traité d’athéologie. Physique de la métaphysique (2005), Théorie du voyage. Poétique de la géographie (2007), La Religion du poignard. Éloge de Charlotte Corday (2009), Le Crépuscule d’une idole. L’Affabulation freudienne (2010), Manifeste hédoniste (2011). 
Din opera sa, în limba română au fost traduse următoarele titluri: Pîntecele filozofilor – critica raţiunii dietetice (2000) şi Raţiune gurmandă (2000) la Editura Nemira; la Editura Polirom a apărut O contraistorie a filosofiei – vol. I. Înţelepciunile antice (2008), vol. II. Creştinismul hedonist (2008), vol. III. Libertinii barocului (2008), vol. IV. Extremiştii Luminilor (2009), vol. V. Eudemonismul social (2010), vol. VI. Radicalităţi existenţiale (2011); iar Editura Humanitas a publicat recent volumul Freud. Amurgul unui idol. Mai multe la http://michel-onfray.over-blog.com.

ASTALOŞ 1933 2014 jpeg
ASTALOŞ 1933-2014
A murit Astaloş. Vestea a venit într-o dimineaţă. Înainte şi după alte morţi. Sîntem înconjuraţi de morţi. Ca şi cum viaţa ar fi o subversiune.
Alain Finkielkraut, un „reacţionar“ la Academia franceză jpeg
Alain Finkielkraut, un „reacţionar“ la Academia franceză
Alain Finkielkraut (născut în 1949) a intrat, din ziua de 10 aprilie 2014, în rîndul nemuritorilor. Cărţile sale compun o lamentaţie antimodernă punctată de accente de revoltă împotriva unor evoluţii pe care individul nu le controlează. Transformările suferite de identitatea franceză sub impactul hipermodernităţii şi al imigraţiei constituie substanţa ultimului volum publicat, L'identité malheureuse, Editions Stock, Paris, 2013.
Tenebrele limbii şi literaturii române jpeg
Tenebrele limbii şi literaturii române
Eugeni şi Mihu sînt doi liceeni harnici, cuminţi şi frumoşi; ei provin din două familii harnice, cuminţi şi frumoase, dar părinţii fetei se opun iubirii lor. Fata decide să se sinucidă amîndoi, deodată, bînd vitriol, pe care l-a cumpărat deja, de la farmacie.
Tenebrele limbii şi literaturii române jpeg
O lecţie de patriotism
În general, socotesc că nu e bine să te joci cu cele sfinte - aşa că am ezitat la titlul de mai sus. Dar, cum să numeşti altfel o carte scrisă de un profesor universitar (...) carele însuşi despre sine scrie, pe coperta a patra, că, în fiinţa sa, "omul de ştiinţă a fost permanent dublat de cel ce a făcut din slujirea neamului său ceea ce sfinţii fac din slujirea lui Dumnezeu...
Pop Yoga jpeg
Pop Yoga
O sinteză originală este cartea lui Pacôme Thiellement Pop Yoga, Sonatine Editions, Paris, 2013.
Mioritiquement notre jpeg
Mioritiquement notre
De veacuri învăţăm la şcoală că "Românul s-a născut creştin", "Românul s-a născut poet" şi "Românul e francofon prin tradiţie".
Mereu în miezul chestiunii şi cu totul la marginea ei jpeg
Mereu în miezul chestiunii şi cu totul la marginea ei
Karl-Markus Gauß (Salzburg), n. 1954, din 1991 redactor-şef al prestigioasei reviste de cultură Literatur und Kritik, cunoscut critic literar, scriitor şi eseist austriac, laureat al unor importante premii literare austriece şi europene(...)
Tehnodrom 2013 jpeg
Tehnodrom 2013
Ca la orice final de an, e vremea unei rememorări: ce am descoperit, ce am accesat şi ce am criticat în Tehnodrom.
Străinii care au făcut Franţa jpeg
Străinii care au făcut Franţa
Numeroşi sînt străinii care, în ultimele două secole, au lăsat urme durabile în cultura Franţei. Dictionnaire des étrangers qui ont fait la France/Dicţionarul străinilor care au făcut Franţa, Editura Robert Laffont, 2013, 956 pagini, redactat de un colectiv de autori sub direcţia lui Pascal Ory, profesor de istorie la Sorbona, depune mărturie în acest sens.
Tehnodrom 2013 jpeg
echitate şi ebook
În Statele Unite, a început un scandal din cauza ediţiilor digitale şi a prezenţei lor în biblioteci. Marii editori acuză bibliotecile de "socialism" şi le impun preţuri mult mai mari la achiziţia acestor ediţii, cu 150% pînă la 500% mai scumpe decît în cazul utilizatorilor privaţi. Mai mult, editorii adesea limitează numărul de citiri ale unui exemplar. Cartea nu se mai află în proprietatea bibliotecii care o punea la dispoziţie publicului.
Andra Cărbunaru   PR, Librăria Bastilia jpeg
Andra Cărbunaru - PR, Librăria Bastilia
(apărut în Dilemateca, anul VIII, nr. 89, octombrie 2013)
Arta contemporană la Veneţia  Între enciclopedic şi eclectic jpeg
Arta contemporană la Veneţia. Între enciclopedic şi eclectic
Veneţia, oraş suprasaturat de artă, găzduieşte la fiecare doi ani o vastă expoziţie de artă contemporană. Un fel de tur de orizont al creaţiei imediate. Anul acesta, organizatorii au ales drept temă - sau principiu coagulant - "cunoaşterea enciclopedică".
Un colţ de lume jpeg
Un colţ de lume
În Tire am mai descoperit o comoară: aşezată în mijlocul unei grădini exotice, stăpînă a multor veacuri, adăpost literar al multor erudiţi, Biblioteca "Necip Paşa" este unul dintre cele mai importante centre ale vieţii culturale. Atît ale oraşului, cît şi ale Turciei.
Ce aţi amîna(t) să faceţi în viaţă? jpeg
Ce-aţi amîna(t) să faceţi în viaţă?
Răspund: Gabriela ADAMEŞTEANU • Dumitru CRUDU • Andrei DÓSA • Ştefan MANASIA • Marin MĂLAICU-HONDRARI • Anatol MORARU • Cezar PAUL-BĂDESCU • Andrei POGORILOWSKI • Ana Maria SANDU • V. LEAC
Bucovina   schiţe literare  Unde a fost de fapt „Mica Vienă“ jpeg
Bucovina - schiţe literare. Unde a fost de fapt „Mica Vienă“
Un pămînt slav era Bucovina în Evul Mediu. Mai tîrziu, parte a voievodatului moldav. Numele ei provine din germanul Buchenland (Ţara fagilor). În 1774, acest ţinut, lăsat în voia naturii lui sălbatice, a fost ocupat de austrieci, care s-au pus pe treabă: au cultivat ţara şi oamenii ei.
Gloria unui solitar jpeg
Gloria unui solitar
Este bine totuşi de ştiut că, înainte de-a fi orice altceva, Guénon a fost matematician. Principiile calculului infinitezimal, o lucrare de tinereţe, publicată abia în 1946, arată interesul primordial al ezoteristului faţă de matematică.
„Activismul meu cultural poate fi privit ca o contrabandă cu arme“ jpeg
„Activismul meu cultural poate fi privit ca o contrabandă cu arme“
Este profesor de filozofie, eseist, dramaturg, romancier, filozof de consum cu discurs metafizic. Este un salvator de idei şi un demolator de concepte. E un "băiat rău". Ţine lecţii de filozofie unde te-aştepţi mai puţin: prin penitenciare, birturi, aziluri de bătrîni, case de nebuni, parcuri. E slobod la gură şi la minte.
Tehnodrom 2013 jpeg
Internetul şi protestele la români
Cine s-ar fi aşteptat ca, pentru prima dată în istorie, la un eveniment să participe mai mulţi oameni decît cei care s-au anunţat pe Facebook? ?i nu o singură dată, ci de două ori. Dacă nu plouă, şi a treia duminică probabil va fi la fel. (Articolul e scris după al doilea mare marş pentru salvarea Roşiei Montane, din 15 septembrie 2013.)
Gloria unui solitar jpeg
Iezechiel, autor ştiinţifico-fantastic
Profetul Iezechiel, figură din toate punctele de vedere excentrică, face excepţie de la regula invizibilităţii.
Bucureştiul insular din „Nuntă în cer“ jpeg
Bucureştiul insular din „Nuntă în cer“
Andreea Răsuceanu este dr. în filologie al Universităţii din Bucureşti cu lucrarea Mahalaua Mîntulesei, drumul către modernitate (2009). Cea mai recentă lucrare, Bucureştiul lui Mircea Eliade. Elemente de geografie literară, are la bază cercetările întreprinse în perioada 2010-2013 în cadrul CESI şi Université Sorbonne nouvelle Paris 3 (programul "Vers une géographie littéraire").
Noutăţile toamnei jpeg
Noutăţile toamnei
Răspund: Laura ALBULESCU (ART) • Lidia BODEA (Humanitas) • Denisa COMĂNESCU (Humanitas Fiction) • UN CRISTIAN (Casa de pariuri literare) • Oana DUMITRU (Vellant) • Dana MOROIU (Baroque Books & Arts) • Angela NAGHI (Publica) • Ştefania NALBANT (Curtea Veche) • Bogdan-Alexandru STĂNESCU (Polirom) • Livia SZASZ (Corint/Leda)
Mario De Mezzo   CEO, Editura ALL jpeg
Mario De Mezzo - CEO, Editura ALL
Preşedintele Asociaţiei Casa de Cultură (şi CEO al grupului editorial ALL) Mario De Mezzo a vrut să omagieze cu acest premiu un autor şi mai ales un redactor al editurii sale, pe Augustin Frăţilă, plecat acum cîţiva ani dintre noi.
 La Batthyaneum jpeg
La Batthyaneum
Cînd am ajuns la Alba Iulia, mi s-a spus: trebuie să vezi Batthyaneum-ul - mai degrabă un sanctuar de carte rară decît o bibliotecă.
Scandal, skándalon jpeg
Scandal, skándalon
Cum Iacov cu îngerul, omul cu dicţionarul: pînă dimineaţa. Termenul grecesc skándalon provine din skándalethron, suportul momelii într-o cursă - băţul în care e înfiptă carnea de focă pentru a prinde în cursă urşii polari, de pildă, dar nu carnea însăşi; [...]

Adevarul.ro

Soldati rusi in regiunea Herson FOTO Profimedia
1,5 milioane de uniforme militare rusești ar fi dispărut: „Nimeni nu poate să explice”
Parlamentarul rus al regiunii Zabaikalsk, generalul-locotenent Andrey Gurulev, a declarat că 1,5 milioane de seturi de uniforme militare au dispărut, relatează site-ul local Tayga.info.
Ziua 55 a războiului Ucraina - Rusia Bucha FOTO Gettyimages
„Sunt civili, la dracu'!”: apelurile telefonice interceptate dezvăluie mărturisiri făcute de soldații ruși
Un soldat rus a făcut o mărturisire uluitoare în timpul unei conversații telefonice înregistrate cu iubita sa.
bank
Două bănci prezente în România au fuzionat. Ce trebuie să știe clienții
Două bănci prezente în România au fuzionat, după derularea unui plan ambițios de integrare, care vizează active de 1,6 miliarde de euro, se arată într-un comunicat al celor două entități.

HIstoria.ro

image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.
image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia