There is no small-talk in Jerusalem... Ierusalimul cu doi scriitori

There is no small talk in Jerusalem    Ierusalimul cu doi scriitori jpeg

Am fost sfătuit să ajung la ceremonia de decernare a Jerusalem Prize cu jumătate de oră mai devreme. Eram deja obişnuit cu toate controalele şi verificările, însă prezenţa lui Shimon Peres şi a primarului Ierusalimului nu putea decît să le dubleze eforturile, aşa că am luat sfatul în serios. Am răspuns civilizat la întrebarea dacă port armă, am trecut prin detectorul de metale şi m-am aşezat cuminte pe undeva pe la mijlocul sălii. Acum doi ani, la sfatul unuia dintre cei mai bine cotaţi scriitori israelieni din tînăra generaţie, lipsisem de la decernarea premiului. „Vor fi cele mai plictisitoare două ore din viaţa ta – îmi spunea Etgar Keret –, ca să nu mai vorbim despre numărul impresionant de criminali care vor lua cuvîntul.“ Sincer să fiu, n-am întîlnit niciodată pînă acum un număr atît de mare de intelectuali care să fie de aceeaşi parte a baricadei, adică împotriva politicii externe a Israelului. La un moment dat, te întrebi cum de un asemenea guvern poate funcţiona... E o greşeală comună aceea de a omite masa critică...

O capitală a consensului

Bineînţeles că cel care a luat cuvîntul a fost Shimon Peres – abia îi vedeam faţa din cauza gărzii de corp care, efectiv, îl acoperea cu totul. Am aflat că Ierusalimul e un oraş al bunei înţelegeri, al păcii veşnice, o capitală a consensului şi a libertăţii de expresie. După care, preşedintele a ţinut neapărat să facă puţină critică literară şi a explicat de ce i se acordă lui McEwan premiul din 2011... Pentru promovarea valorilor umane, pentru că personajele sale ar lupta pentru libertatea individuală etc. Deja începusem să mă foiesc. Răul abia urma. Ministrul Culturii: Ierusalim, oraş al păcii şi al multiculturalismului... Primarul Ierusalimului (evident şcolit, dacă nu chiar născut în State), tînăr şi cu atît mai strident cînd folosea limba de lemn a antevorbitorilor. Limbă de lemn condimentată cu o persoană întîi singular în mod evident exersată îndelung. „Voi face, voi drege...“ După care ni se spune iar că Ierusalimul este raiul pe pămînt, un oraş unde scriitorii îşi pot găsi demnitatea etc. Totul a durat cam o oră, o oră şi ceva. În sfîrşit, urcă pe scenă Ian McEwan.

Elegant, foarte British, dacă mi se permite locul comun, îşi construieşte discursul într-un crescendo ce devine apocaliptic: povesteşte despre presiunile la care a fost supus de către diverse grupuri sau personalităţi pentru a nu accepta acest premiu. Lansează ideea că e o diferenţă între a nu accepta un premiu şi a-l accepta, dar a vorbi liber şi a-ţi face cunoscute opiniile. Spune că nu putea refuza un premiu pe care l-au primit, de-a lungul timpului, Borges sau Isaiah Berlin. Aplauze furtunoase...

Un oraş terorizat este un roman prost

După care, construieşte deconstrucţia: a cerut ajutorul unui mare scriitor israelian (toată lumea îl ghiceşte pe David Grossman aici), care l-a sfătuit ca data viitoare să accepte doar premii din Danemarca sau Norvegia. Rîsete crispate. În momentul în care institui premii pentru scriitori şi filozofi, trebuie să-ţi asumi riscul ca aceştia să-şi spună deschis părerile (nu şi în România, gîndesc). După care, face o voltă: tradiţia romanului, în continuarea căreia scrie şi el, îşi are rădăcinile în Iluminismul European, de unde încă îşi trage energiile. Pleacă de la Swift şi Defoe, trece prin Fielding şi Richardson, pentru a ajunge la Joyce şi Virginia Woolf. Romanul a creat un public care simte nevoia să mediteze asupra condiţiei umane, fie că este izolată sau în raport cu societatea. Tradiţia romanului este fundamental seculară, aici adevăraţi stăpîni sînt oamenii, nu Dumnezeu. După care, trece la tradiţia literară israeliană, pentru a ajunge la triada Oz/Yehoshua/Grossman. Iar aici începe spectacolul. Un spectacol atît de bine regizat, încît publicul se dezmeticeşte prea tîrziu.

„Vreau să vorbesc despre nihilism.“ Despre nihilismul care a condus la înfiinţarea Hamas, despre nihilismul sinucigaşului care aruncă în aer clădiri şi care omoară oameni nevinovaţi, despre nihilismul rachetelor trimise asupra oraşelor, fără o ţintă precisă, despre nihilismul celor care doresc dispariţia statului Israel. DAR, dar şi despre nihilismul ce stă la baza trimiterii unei rachete în fîşia Gaza, rachetă care a lovit casa doctorului palestinian Izzeldin Abuelaish, omorîndu-i cele trei fiice şi nepoata. Tot nihilism este atunci cînd transformi Fîşia Gaza într-o închisoare pe termen nelimitat. Nihilismul este cel ce a aruncat un adevărat tsunami de beton în teritoriile ocupate. „Cînd membrii juriului motivează alegerea mea ca laureat al premiului pentru dragostea mea faţă de oameni şi grija pe care o arăt faţă de libertatea individuală, mă simt obligat să vorbesc despre evacuări şi demolări, despre dreptul de a se întoarce, garantat evreilor, nu şi arabilor.“

Aici se produce declicul şi se aud huiduieli din sală. Gărzile de corp ale oficialilor intră în alertă. E acolo, în dreapta sălii, un băiat la costum care îţi dă senzaţia că te urmăreşte pe tine, orice ai face. Mc Ewan continuă, imperturbabil. Nedreptatea este evidentă, oamenii sînt evacuaţi din propriile case, în acelaşi timp singura democraţie din zonă este în mod constant ameninţată. Întrebarea care se pune îi aparţine lui Lenin – Ce e de făcut? Şi cînd ne punem întrebarea, o alta ne vine în minte: Cine ar trebui să acţioneze? Pe umerii cui atîrnă responsabilitatea? Instituţiile democratice palestiniene sînt slabe, extremismul e dominant. Însă există şi palestinieni liber-cugetători, gata de acţiuni pozitive... Iar Israelul? Ei bine, există chiar o metodă matematică de a măsura energiile creative ale unei naţiuni: dă din nou exemplul celor trei mari prozatori israelieni, sau al unora din generaţia tînără... Dar există creativitate politică în Israel? Ce fac politicienii israelieni pentru a concura cu oamenii lor de litere? În mod cert, betonul nu este răspunsul cel mai bun.

Intimitatea cu teroarea

Şi încheie, trasînd paralela între roman şi oraş. Aşa cum un roman nu e doar o carte, oraşul nu e doar o aglomerare urbană, o „adunătură“ de case şi oameni. Un oraş divizat, terorizat este un roman prost. Ovaţiile acoperă huiduielile. Ies repede din sală pentru a-l prinde pe David Grossman, care vorbeşte despre ultimul său roman şi despre Premiul pentru pace decernat de industria cărţii din Germania, anul trecut, la Frankfurt. Am senzaţia că se continuă discursul lui McEwan. Doar că aici amărăciunea este mult mai evidentă, izvorăşte din intimitatea pe care o împarţi cu teroarea. Începe ironic: „Mă bucur să aflu că trăiesc într-un oraş al păcii şi al bunei înţelegeri.“ Aveam pînă acum senzaţia că noi – scriitorii care ridicăm vocea împotriva mersului lucrurilor în Israel – sîntem marginalizaţi şi cenzuraţi. Aveam senzaţia că trăiesc într-o ţară criminală şi militarizată, unde armata, cea care a fost creată pentru a ne apăra, a devenit un organism autodistructiv, opresiv, o armă de distrugere în masă. Mă îngrozesc numai la gîndul că acei copii palestinieni pe care-i vedeţi la televizor vor creşte într-un spirit al urii, că starea lucrurilor (situaţia, cum i se spune) se va perpetua la nesfîrşit. Moderatoarea încearcă să schimbe vorba şi comite o gafă monumentală. Îl întreabă cum se mai simte acum, la 5 ani de la moartea fiului său (ucis în luptele din 2006). Grossman e înmărmurit. „Puteţi repeta?“ I se repetă întrebarea. „Nu pot răspunde la aşa ceva, haideţi să trecem mai departe.“ Îi mulţumeşte prietenului Ian McEwan atît pentru curajul de a accepta premiul, cît şi pentru curajul de a ţine un discurs cum e cel relatat mai sus.

There is no big talk in Bucharest...

A doua zi mă grăbesc la discuţia Cafenelei literare, unde McEwan e întreţinut de Meir Shalev, unul dintre cei mai importanţi scriitori israelieni. Discuţia e deschisă de trei protestatari care trec prin faţa scenei cu un banner pe care stă scris McEwan, you shook hands with Apartheid. Oricît ar încerca Shalev să ducă discuţia într-o zonă pur literară, se ajunge la situaţia politică şi la relaţia literatură/conflict. McEwan îl citează pe Isaiah Berlin, de la care a învăţat să fie extrem de circumspect în faţa utopiilor care, pentru a produce bunăstarea omenirii, nu consideră dispariţia a 20 de milioane de oameni un preţ prea mare de plătit. Deh, celebrele ouă sparte pentru a face omletă... Se discută despre şansă, despre Dumnezeu, despre coincidenţă. Shalev conduce discuţia perfect, cu umor şi relaxare. Nu dă nici o secundă senzaţia că ar fi copleşit, dar nici nu întrece măsura, nu se autopropulsează în centrul atenţiei. Instinctiv, mă întreb ce scriitor român ar fi capabil să poarte o asemenea discuţie relaxată, inteligentă, amuzantă, dar serioasă, cu un scriitor de talia lui McEwan. Nu găsesc răspunsul pe loc, şi încă mă macină întrebarea.

Îmi rămîn în minte figurile impasibile ale politicienilor, din timpul discursului lui McEwan. Nu pot uita lejeritatea cu care acel primar tînăr vorbea despre libertatea individului în proza lui McEwan, la o aruncătură de băţ de zidul care desparte un Ierusalim al „bunei înţelegeri“ de Palestina scufundată în teroare, de ruinele din Ramallah. În acelaşi timp – vorba lui McEwan – There is no small-talk in Jerusalem. Tensiunea conversaţiilor, un pahar de vin băut cu un scriitor israelian – care se va transforma inevitabil într-o confruntare conectată la 220 V –, viaţa literară par atît de autentice în comparaţie cu micile bîrfe româneşti, culme a retoricii intelectuale, încît parcă înţeleg de ce continuăm să gravităm în zona unei „literaturi mici“, a unei culturi minore al cărei principal subiect bun de muls e viaţa de zi cu zi în comunism. There is no big talk in Bucharest...

ASTALOŞ 1933 2014 jpeg
ASTALOŞ 1933-2014
A murit Astaloş. Vestea a venit într-o dimineaţă. Înainte şi după alte morţi. Sîntem înconjuraţi de morţi. Ca şi cum viaţa ar fi o subversiune.
Alain Finkielkraut, un „reacţionar“ la Academia franceză jpeg
Alain Finkielkraut, un „reacţionar“ la Academia franceză
Alain Finkielkraut (născut în 1949) a intrat, din ziua de 10 aprilie 2014, în rîndul nemuritorilor. Cărţile sale compun o lamentaţie antimodernă punctată de accente de revoltă împotriva unor evoluţii pe care individul nu le controlează. Transformările suferite de identitatea franceză sub impactul hipermodernităţii şi al imigraţiei constituie substanţa ultimului volum publicat, L'identité malheureuse, Editions Stock, Paris, 2013.
Tenebrele limbii şi literaturii române jpeg
Tenebrele limbii şi literaturii române
Eugeni şi Mihu sînt doi liceeni harnici, cuminţi şi frumoşi; ei provin din două familii harnice, cuminţi şi frumoase, dar părinţii fetei se opun iubirii lor. Fata decide să se sinucidă amîndoi, deodată, bînd vitriol, pe care l-a cumpărat deja, de la farmacie.
Tenebrele limbii şi literaturii române jpeg
O lecţie de patriotism
În general, socotesc că nu e bine să te joci cu cele sfinte - aşa că am ezitat la titlul de mai sus. Dar, cum să numeşti altfel o carte scrisă de un profesor universitar (...) carele însuşi despre sine scrie, pe coperta a patra, că, în fiinţa sa, "omul de ştiinţă a fost permanent dublat de cel ce a făcut din slujirea neamului său ceea ce sfinţii fac din slujirea lui Dumnezeu...
Pop Yoga jpeg
Pop Yoga
O sinteză originală este cartea lui Pacôme Thiellement Pop Yoga, Sonatine Editions, Paris, 2013.
Mioritiquement notre jpeg
Mioritiquement notre
De veacuri învăţăm la şcoală că "Românul s-a născut creştin", "Românul s-a născut poet" şi "Românul e francofon prin tradiţie".
Mereu în miezul chestiunii şi cu totul la marginea ei jpeg
Mereu în miezul chestiunii şi cu totul la marginea ei
Karl-Markus Gauß (Salzburg), n. 1954, din 1991 redactor-şef al prestigioasei reviste de cultură Literatur und Kritik, cunoscut critic literar, scriitor şi eseist austriac, laureat al unor importante premii literare austriece şi europene(...)
Tehnodrom 2013 jpeg
Tehnodrom 2013
Ca la orice final de an, e vremea unei rememorări: ce am descoperit, ce am accesat şi ce am criticat în Tehnodrom.
Străinii care au făcut Franţa jpeg
Străinii care au făcut Franţa
Numeroşi sînt străinii care, în ultimele două secole, au lăsat urme durabile în cultura Franţei. Dictionnaire des étrangers qui ont fait la France/Dicţionarul străinilor care au făcut Franţa, Editura Robert Laffont, 2013, 956 pagini, redactat de un colectiv de autori sub direcţia lui Pascal Ory, profesor de istorie la Sorbona, depune mărturie în acest sens.
Tehnodrom 2013 jpeg
echitate şi ebook
În Statele Unite, a început un scandal din cauza ediţiilor digitale şi a prezenţei lor în biblioteci. Marii editori acuză bibliotecile de "socialism" şi le impun preţuri mult mai mari la achiziţia acestor ediţii, cu 150% pînă la 500% mai scumpe decît în cazul utilizatorilor privaţi. Mai mult, editorii adesea limitează numărul de citiri ale unui exemplar. Cartea nu se mai află în proprietatea bibliotecii care o punea la dispoziţie publicului.
Andra Cărbunaru   PR, Librăria Bastilia jpeg
Andra Cărbunaru - PR, Librăria Bastilia
(apărut în Dilemateca, anul VIII, nr. 89, octombrie 2013)
Arta contemporană la Veneţia  Între enciclopedic şi eclectic jpeg
Arta contemporană la Veneţia. Între enciclopedic şi eclectic
Veneţia, oraş suprasaturat de artă, găzduieşte la fiecare doi ani o vastă expoziţie de artă contemporană. Un fel de tur de orizont al creaţiei imediate. Anul acesta, organizatorii au ales drept temă - sau principiu coagulant - "cunoaşterea enciclopedică".
Un colţ de lume jpeg
Un colţ de lume
În Tire am mai descoperit o comoară: aşezată în mijlocul unei grădini exotice, stăpînă a multor veacuri, adăpost literar al multor erudiţi, Biblioteca "Necip Paşa" este unul dintre cele mai importante centre ale vieţii culturale. Atît ale oraşului, cît şi ale Turciei.
Ce aţi amîna(t) să faceţi în viaţă? jpeg
Ce-aţi amîna(t) să faceţi în viaţă?
Răspund: Gabriela ADAMEŞTEANU • Dumitru CRUDU • Andrei DÓSA • Ştefan MANASIA • Marin MĂLAICU-HONDRARI • Anatol MORARU • Cezar PAUL-BĂDESCU • Andrei POGORILOWSKI • Ana Maria SANDU • V. LEAC
Bucovina   schiţe literare  Unde a fost de fapt „Mica Vienă“ jpeg
Bucovina - schiţe literare. Unde a fost de fapt „Mica Vienă“
Un pămînt slav era Bucovina în Evul Mediu. Mai tîrziu, parte a voievodatului moldav. Numele ei provine din germanul Buchenland (Ţara fagilor). În 1774, acest ţinut, lăsat în voia naturii lui sălbatice, a fost ocupat de austrieci, care s-au pus pe treabă: au cultivat ţara şi oamenii ei.
Gloria unui solitar jpeg
Gloria unui solitar
Este bine totuşi de ştiut că, înainte de-a fi orice altceva, Guénon a fost matematician. Principiile calculului infinitezimal, o lucrare de tinereţe, publicată abia în 1946, arată interesul primordial al ezoteristului faţă de matematică.
„Activismul meu cultural poate fi privit ca o contrabandă cu arme“ jpeg
„Activismul meu cultural poate fi privit ca o contrabandă cu arme“
Este profesor de filozofie, eseist, dramaturg, romancier, filozof de consum cu discurs metafizic. Este un salvator de idei şi un demolator de concepte. E un "băiat rău". Ţine lecţii de filozofie unde te-aştepţi mai puţin: prin penitenciare, birturi, aziluri de bătrîni, case de nebuni, parcuri. E slobod la gură şi la minte.
Tehnodrom 2013 jpeg
Internetul şi protestele la români
Cine s-ar fi aşteptat ca, pentru prima dată în istorie, la un eveniment să participe mai mulţi oameni decît cei care s-au anunţat pe Facebook? ?i nu o singură dată, ci de două ori. Dacă nu plouă, şi a treia duminică probabil va fi la fel. (Articolul e scris după al doilea mare marş pentru salvarea Roşiei Montane, din 15 septembrie 2013.)
Gloria unui solitar jpeg
Iezechiel, autor ştiinţifico-fantastic
Profetul Iezechiel, figură din toate punctele de vedere excentrică, face excepţie de la regula invizibilităţii.
Bucureştiul insular din „Nuntă în cer“ jpeg
Bucureştiul insular din „Nuntă în cer“
Andreea Răsuceanu este dr. în filologie al Universităţii din Bucureşti cu lucrarea Mahalaua Mîntulesei, drumul către modernitate (2009). Cea mai recentă lucrare, Bucureştiul lui Mircea Eliade. Elemente de geografie literară, are la bază cercetările întreprinse în perioada 2010-2013 în cadrul CESI şi Université Sorbonne nouvelle Paris 3 (programul "Vers une géographie littéraire").
Noutăţile toamnei jpeg
Noutăţile toamnei
Răspund: Laura ALBULESCU (ART) • Lidia BODEA (Humanitas) • Denisa COMĂNESCU (Humanitas Fiction) • UN CRISTIAN (Casa de pariuri literare) • Oana DUMITRU (Vellant) • Dana MOROIU (Baroque Books & Arts) • Angela NAGHI (Publica) • Ştefania NALBANT (Curtea Veche) • Bogdan-Alexandru STĂNESCU (Polirom) • Livia SZASZ (Corint/Leda)
Mario De Mezzo   CEO, Editura ALL jpeg
Mario De Mezzo - CEO, Editura ALL
Preşedintele Asociaţiei Casa de Cultură (şi CEO al grupului editorial ALL) Mario De Mezzo a vrut să omagieze cu acest premiu un autor şi mai ales un redactor al editurii sale, pe Augustin Frăţilă, plecat acum cîţiva ani dintre noi.
 La Batthyaneum jpeg
La Batthyaneum
Cînd am ajuns la Alba Iulia, mi s-a spus: trebuie să vezi Batthyaneum-ul - mai degrabă un sanctuar de carte rară decît o bibliotecă.
Scandal, skándalon jpeg
Scandal, skándalon
Cum Iacov cu îngerul, omul cu dicţionarul: pînă dimineaţa. Termenul grecesc skándalon provine din skándalethron, suportul momelii într-o cursă - băţul în care e înfiptă carnea de focă pentru a prinde în cursă urşii polari, de pildă, dar nu carnea însăşi; [...]

Adevarul.ro

Nord Stream FOTO Shutterstock jpg
Atacul asupra Nord Stream: ipotezele sabotajului. Cele două certitudini
Teza „sabotajului” este puternic privilegiată pentru a explica scurgerile spectaculoase de gaze din gazoductele Nord Stream 1 şi 2 în Marea Baltică.
Avion spion jpg
Zburând deasupra României, Aliații supraveghează mișcările arsenalului balistic nuclear al Moscovei
După ce Putin a amenințat cu folosirea armei nucleare, Aliații au trimis deasupra României avioane spion care au acum ca principală misiune supravegherea sistemelor de rachete balistice din subordinea Kremlinului
paltineanuaustral1 Sursafacebook jpg
Experienţa trăită de doi români la Antipozi, într-un pustiu din Australia FOTO
Într-un pustiu din Australia, doi exploratori au aflat despre cum sunt văzuţi românii în lume, experienţa trăită la Antipozi fiind relevantă pentru temerarii care traversează continentul.

HIstoria.ro

image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.