Cristian TEODORESCU

O mică încurcătură cu banca, dar se va rezolva. Alina începuse să dea şi din cap că nu. Şi, după ce Cîinele încheiase convorbirea, îi spusese ce aflase ea despre încurcăturile lui Chirvasiuc. Îşi băgase banii la Caritasul banditului ăluia de la Cluj, Stoica, să primească de opt ori mai mulţi.

Şi cînd a venit De Gaulle în vizită în România...

Acum aproape 30 de ani, într-un tren de navetişti, am auzit o discuţie între un medic şi un tip înalt, solid, cu privirea încrucişată, care i se plîngea doctorului că, din cînd în cînd, se sufoca fără motiv şi-l lua panica. Simptomele astea nu-i treceau decît dacă ieşea din casă sau de pe unde-l mai apucau şi începea să umble, fără ţintă, pe străzi.

Cine avea o rubrică de sport la un ziar sau la o revistă literară pînă în 1989 se bucura de o popularitate direct proporţională cu tirajul ziarului. În Bucureşti, mulţi citeau Informaţia pentru articolele lui Belphegor. Iniţiaţii ştiau că autorul rubricii era Radu Cosaşu.

În zilele cînd se făcea coadă la vreo traducere la Librăria Cărţii Româneşti de pe strada Cazzavillan, mă duceam să aud ce mai zice cititorul. Atunci se suspendau partidele de table de pe postamentul de lîngă vitrina cu vedere spre circa de Miliţie, iar clienţii obişnuiţi ai librăriei stăteau încolonaţi cam indispuşi printre necunoscuţi.

A debutat în volumul colectiv cult Desant '83 şi este unul dintre cei mai longevivi comentatori politici dintre scriitorii români. Cristian Teodorescu a scris cinci cărţi de proză, toate premiate, a lucrat la Radio Europa Liberă şi la revistele Contemporanul, România literară, Avantaje, Cultura, Cotidianul şi Academia Caţavencu. Anul trecut a publicat al şaselea volum: romanul Medgidia, oraşul de apoi, probabil cea mai bună carte de proză din 2009.

Cu aerul ei de ţăţică îmbrăcată şi de la Dragonul Roşu, şi din buticurile exclusive de la Paris, România a trecut de la cenuşiul tăcut şi inexpresiv de pe vremea lui Ceauşescu la culori care ţipă bezmetic. Sobrietatea negrului are străluciri cocalare, iar în albul cel mai imaculat pîndeşte un rozaliu care-ţi face neruşinat cu ochiul.

Cine avea o rubrică de sport la un ziar sau la o revistă literară pînă în 1989 se bucura de o popularitate direct proporţională cu tirajul ziarului. În Bucureşti, mulţi citeau Informaţia pentru articolele lui Belphegor. Iniţiaţii ştiau că autorul rubricii era Radu Cosaşu. Sînt convins însă că şi azi, 60% dintre cititorii ziarului nu s-au întrebat niciodată cine era Belphegor ăla.

După încheierea celui de-al Treilea Război European, România, Bulgaria şi Muntenegru obţin despăgubiri din partea beligeranţilor învinşi. Surse diplomatice afirmă pe Facebook că la negocieri au fost refuzate despăgubirile în valută – România preferă bărcile germane din lemn de fag produse de firma Daimler-Benz.

În vara lui 1989 cozile la benzinăria Favorit erau atît de lungi încît se încolăceau pe cîteva străzi, nici ele scurte. Te aşezai la coadă ieri şi ajungeai la pompă mîine....

Mitocanul a fost la putere, de cînd ne ştim în România. Regele Carol I, de pildă, a fost un mitocan, dacă ne gîndim la unul dintre sensurile iniţiale ale cuvîntului....

Încep să mă satur de vechea consolare că dacă în ţara asta lipsesc multe, ea îţi oferă în schimb marele avantaj că te împiedică să te plictiseşti....

Cine avea o rubrică de sport la un ziar sau la o revistă literară pînă în 1989 se bucura de o popularitate direct proporţională cu tirajul ziarului. În Bucureşti, mulţi citeau Informaţia pentru art...